 Radu46 aprobate r.gogu@gmail.com 216.131.74.230
Ca răspuns la surena. S-500 PROMETHEUS DEPĂȘEȘTE TOT CE ARE NATO Rusia este cu trei generații înaintea SUA în ceea ce privește tehnologia armelor hipersonice manevrabile, iar acest avans a fost vital pentru crearea sistemului de apărare aeriană, antirachetă și spațială S-500. Pentru a doborî ținte hipersonice manevrabile, [americanii] ar trebui să-și dezvolte propria tehnologie hipersonică ghidată și apoi să învețe cum să o doboare, odată ce au un prototip experimental sau industrial. Cu alte cuvinte, trebuie să dezvolte mai întâi arma și apoi o contraarmă. Dar nu au niciuna dintre acestea; totul este încă în stadiul de dezvoltare Sistemele SUA și ale țărilor aliate, precum Patriot, THAAD și Arrow, pot doborî unele ținte de rachete balistice care zboară la viteze hipersonice de-a lungul traiectoriilor, dar manevrabilitatea, nu viteza, este distincția cheie a hipersonicilor moderne și, în consecință, a sistemelor concepute pentru a le intercepta. S-500 poate intercepta ținte care zboară cu viteze de până la Mach 15-20 și are o altitudine de interceptare de peste 100 km. În plus, sistemul este mobil, ceea ce îl face dislocabil în aproape orice colț al tarii și este integrat în rețeaua națională de apărare aeriană, ceea ce îl face un plus crucial pentru apărarea antirachetă în contextul dezvoltării continue a sistemului de interceptare antirachetă A-235 Nudol. |
Distribuie!
3 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
CE A FĂCUT CHINA PENTRU VENEZUELA?
Fără o retorică goală precum cea a lui Trump sau Macron, China a luat o serie de măsuri practice, recunoscând că Statele Unite au făcut din controlul petrolului venezuelean un mijloc de a limita prezența Chinei în America de Sud și de a împiedica dezvoltarea sa rapidă și de neoprit.
China a luat măsuri care vizează direct linia de salvare a imperiului american, deoarece agresiunea împotriva Venezuelei este echivalentă cu o declarație de război ordinii mondiale multipolare și grupului BRICS.
La doar câteva ore după ce a apărut vestea răpirii președintelui Nicolás Maduro, președintele Xi Jinping a convocat o reuniune de urgență a Comitetului permanent al Biroului Politic al Partidului Comunist, care a durat exact 120 de minute. Nu au fost emise declarații oficiale, nu au fost făcute amenințări diplomatice; în schimb, a existat calmul dinaintea furtunii. Această reuniune a activat ceea ce strategii chinezi numesc un „răspuns asimetric cuprinzător” la agresiunea care vizează partenerii Chinei din emisfera vestică. Venezuela este capul de pod al Chinei către America Latină, chiar în „curtea din spate” a Statelor Unite.
Prima fază a răspunsului Chinei a început pe 4 ianuarie, la ora 9:15, când Banca Populară Chineză a anunțat discret o suspendare temporară a tuturor tranzacțiilor în dolari americani cu companii legate de sectorul de apărare din SUA. Companii precum Boeing, Lockheed Martin, Raytheon și General Dynamics au aflat că toate tranzacțiile lor cu China au fost înghețate fără niciun avertisment prealabil.
La ora 11:43 în aceeași zi, State Grid Corporation of China, care operează cea mai mare rețea electrică din lume, a anunțat o revizuire tehnică cuprinzătoare a tuturor contractelor sale cu furnizorii de echipamente electrice din SUA, o mișcare care a semnalat efectiv intenția Chinei de a se decupla de tehnologia americană.
La ora 14:17, China National Petroleum Corporation (CNPC), cea mai mare companie petrolieră de stat din lume, a anunțat o reorganizare strategică a rutelor sale globale de aprovizionare. Aceasta a reprezentat o reactivare a „armei energetice” a Chinei, prin anularea a 47 de miliarde de dolari în contracte anuale de furnizare de petrol către rafinăriile americane. Petrolul care fusese destinat Coastei de Est a SUA a fost redirecționat către India, Brazilia, Africa de Sud și alți parteneri din Sudul Global. Acest lucru a dus la o creștere de 23% a prețurilor petrolului într-o singură sesiune de tranzacționare.
Dar, mai important, mesajul a fost clar: China ar putea paraliza aprovizionarea cu energie a SUA fără a trage un foc de armă.
Într-o altă mișcare, China Ocean Shipping Company (COSC), care controlează aproximativ 40% din capacitatea globală de transport maritim, a implementat ceea ce a numit „optimizarea rutelor operaționale”. Drept urmare, navele chineze au început să evite porturile americane precum Long Beach, Los Angeles, New York și Miami. Aceste porturi, care se bazează în mare măsură pe logistica maritimă chineză pentru a-și menține lanțurile de aprovizionare, s-au trezit brusc fără 35% din traficul lor obișnuit de containere. Acesta a fost un dezastru pentru companii importante precum Walmart, Amazon și Target, care depind de navele chineze pentru a importa bunuri fabricate în China în porturile americane, deoarece lanțurile lor de aprovizionare s-au prăbușit parțial în câteva ore. Cel mai izbitor lucru la aceste acțiuni a fost sincronizarea lor, care a creat o cascadă de efecte care a amplificat enorm impactul economic.
Aceasta nu a fost o escaladare graduală, ci un șoc sistemic menit să împiedice capacitatea Statelor Unite de a răspunde.
Guvernul SUA abia începuse să absoarbă această lovitură când China a activat un nou set de măsuri: mobilizarea Sudului Global. La ora 4:22 a.m., pe 4 ianuarie, ministrul chinez de externe Wang Yi a oferit Braziliei, Indiei, Africii de Sud, Iranului, Turciei și Indoneziei, împreună cu alte 23 de țări, condiții comerciale preferențiale imediate oricărei națiuni care se angaja public să nu recunoască niciun guvern venezuelean care ajungea la putere cu sprijinul sau intervenția SUA.
În mai puțin de 24 de ore, 19 țări au acceptat oferta, Brazilia fiind prima, urmată de India, Africa de Sud și Mexic. Astfel, conceptul unei „lumi multipolare de facto” a fost practic realizat.
China reușise să formeze instantaneu o coaliție antiamericană, mânuind arma stimulentelor economice. Atingerea finală a venit pe 5 ianuarie, când Beijingul și-a activat arma financiară. Sistemul de plăți interbancare transfrontalier din China a anunțat o extindere a capacității sale operaționale pentru a acomoda orice tranzacție internațională care încearcă să ocolească sistemul SWIFT controlat de Washington. Aceasta însemna că China a pus în fața lumii o alternativă completă și eficientă la sistemul financiar occidental. Orice țară, companie sau bancă care dorește să desfășoare activități comerciale fără a se baza pe infrastructura financiară americană poate utiliza acum sistemul chinezesc, care este cu 97% mai ieftin și mai rapid.
Răspunsul a fost imediat și copleșitor: în primele 48 de ore de funcționare, au fost procesate tranzacții în valoare de 89 de miliarde de dolari, iar băncile centrale din 34 de țări au deschis conturi operaționale în cadrul sistemului chinezesc, accelerând dedolarizarea uneia dintre cele mai importante surse de finanțare ale Statelor Unite.
Pe frontul tehnologic, China, care controlează 60% din producția mondială de minerale din pământuri rare – elemente vitale pentru industria semiconductorilor și a componentelor electronice – a anunțat restricții temporare asupra exportului acestor minerale către orice țară care a sprijinit răpirea președintelui Nicolás Maduro. Această decizie a provocat îngrijorare serioasă în rândul giganților tehnologici americani precum Apple, Microsoft, Google și Intel, care se bazează pe lanțurile de aprovizionare chinezești pentru componente esențiale, deoarece sistemele lor de producție sunt acum amenințate cu colapsul în câteva săptămâni.
Fiecare mișcare chineză lovește direct inima economică a imperiului american.
„Ce a făcut China pentru Venezuela?”, se întreabă atât prietenii, cât și dușmanii.
https://www.art-emis.ro/editoriale/azilul-de-boli-mintale-the-white-house
Remarci suplimentare legate de teorie si date pe hartie versus realitate:
– la sfarsitul lui noiembrie, anul ce tocmai a trecut, creme de la creme a rachetelor strategice rusesti, anume Sarmat (Satan, cum e exonimul vestic), a avut al 5-lea esec din 2022 incoace. Practic a picat in cap ca un bolovan la cca. 20 de secunde de la lansare. Racheta asta nu a lansat niciodata pina in prezent. Iar datele de hartie, luate de la rusi, descriau ceva extraterestru.
-in septembrie 2024 a dat foc silozului de lansare
-tot in 2024, torpila drona Poseidon a ratata testul, ducandu-se la fund ca un topor.
-din domeniul tactic, ani si ani s-a anuntat Su-75 checkmate, care trebuia sa fie o glinda a lui F-35, „ba chiar mai bun” (cum altfel…), nici pina in prezent nu a depasit stadiul de concept (nici macar nu e inca prototip, cu un prim zbor de test efectuat.
-Su-57 inca e la nivel de lot de prototipuri
Si exemplele pot continua. Au si au avut si altii gherlele lor (inclusiv americanii)? Sigur. Tocmai de-asta spuneam, stai sa vezi la orice senzatie si noutate un palmares practic in teatrul de razboi. Nici macar UN test reusit nu ar fi concludent, daca treci de la stadiul de test la fiabilitate. Iti cumperi un automobil nou, nu esti interesat daca porneste din reprezentanta, sa iesi cu ra si sa ajungi acasa, ci daca iti functioneaza bine pe 100 de mii de km sau mai mult, pina te decizi sa o schimbi. Asta iti confera incredere in masina, siguranta ca te tine la tavaleala, ca o poti lua in concediu la drum lung, ca merge in orice conditii, vara, iarna, ploaie samd. E o analogie simpla. Ca si consideratie generala, despre arsenalul nuclear poti face cele mai senzationale afirmatii, pentru ca sansele sa ajungi sa-l si folosesti sunt minuscule, la fel si necesitatea de a dovedi ca afirmatiile si sunt adevarate.
Cat despre extazul superioritatii rusesti, avem 4 ani in Ucraina sa o dovedeasca. Ucraina a primit resturi de la NATO (loturi mici de tancuri, loturi modice de vehicule blindate, mici de avioane samd. SUA a cheltuit cca. 130 de miliarde in 4 ani, Europa cam 180 de miliarde (incluzand cca. 100 de miliarde ajutor financiar). 300 de miliarde impartit pe din 4, poate face oricine o socoteala cat reprezinta asta din bugetul NATO anual.
Rusia insa:
-e singura tara din lume trecuta complet pe economie de razboi, nu mai fac altceva. Cheltuie tot pentru razboi, produc doar pentru razboi, vand resurse pentru razboi. Erau glume ca si brutariile asambleaza drone, poate ca nu erau chiar glume. Practic nivel de mobilizare mai sus, nu exista.
-cu toate astea, a pus NK sa lucreze pentru aprovizionarea ei, deci are nevoie de completare, Iran continua sa livreze, China, asa, mai discret, mai mult cu finante sau chestii la nivel de uniforme sau vehicule usoare. NK participa efectiv si cu soldati.
-in noiembrie 2023, la discursul lui Putin in fata natiunii, el insusi a mentionat un total de cca. 950 de mii de soldati folositi pentru Ucraina (250 de mii initial, in Feb. 2022, apoi 450 de mii de voluntari si 350 de mii de mobilizati), si ca in acel moment ar avea 617 mii de soldati in Ucraina.
-Rusia cheltuie 40% din intregul sau buget de stat (buget, nu PIB) pe razboi.
-de atunci, ministerul apararii afirma ca mobilizeaza 25-35 de mii de oameni pe luna (Medvedev vorbea chiar de 45 de mii.
-si in momentul de fata le ia cate un an pentru un obiectiv gen Pokrovsk, sau pentru a da chix in fata unuia precum Kupiansk.
In ce priveste economia, rezista inca, dar:
-15% deficit bugetar (din bugetul de stat, nu din GDP, adica 4,2 trilioane ruble din 25,2)
-21% dobanda la banca centrala, 29% dobanda la credite pentru companii.
-nationalizarea valutei in banci
-peste 30% scadere a venitului din gaz si petrol comparativ cu 2024 (luat la nivelul lui noiembrie a fiecarui an).
Stiu, se stie placa…”nu vrea, nu se sforteaza, nu a adus inca armata „aia buna”, nu isi doresc chiar din tot sufletul victoria, numai asa, pe jumatate din el, e „o bataie parinteasca” etc etc etc…”. Si totusi, din lipsa ei de vointa, de mai bine de doi ani e complet pe economie de razboi…cum s-ar spune in englezeste, pe total war, pe razboiul intregii natiuni, desi inca ii zice operatiune speciala.
S-500 e o chestie pur pe hartie, cu date furnizate exclusiv de catre rusi. N-a dovedit pina acum nimic. S-400 avea acelasi hype si in practica s-a dovedit mult-mult mai slab decat in reclama. HARM, ATACMS si Storm Shadow l-au lovit cum si cat au vrut, si in Belgorod si in Herson si in Crimea. Nici Sevastopulul nu l-au putut proteja, centrul de comanda de acolo a fost lovit in plin de Storm Shadow, cu S-400-le acolo si cu provocarea lansata de Putin „acum e amplasat, incercati, va rog!”. Centrul de comanda al marinei militare din Sevastopol lovit in plin, portul de nenumarate ori, sistemul S-400 in sine de asemenea. Se intampla chixuri din astea in multe domenii (sau hai sa le spun mai moderat, contacte cu realitatea). „Noul bolid de senzatie cutare, cu atata raport cp/tona, care poate prelua atatia g in viraje, cu 1-100 atata, cu v.max atata…”. O scoti pe circuit si dezamagire.
Deci hai sa asteptam niste rezultate practice.