Am căutat totdeauna să citesc, să aflu din gura și mintea unui literat de elită adevaruri care să inspire și să stimuleze creația intelectuală, și să ne apropie în spirit – oriunde ne-am afla pe acest pamânt.
Până în ziua în care, într-un interviu al Ramonei Avramescu, să descopăr din dialogul purtat că: „…țara arde, și Liiceanu piaptănă vorbe!”
Ce demon al lașității te urmărește din umbră?
Când oamenii simpli, ajunși la limita răbdării, a mizeriei trăite zi cu zi, folosesc în strigătele lor în plină stradă – metaforic tot felul de expresii în extremă, aceștia(și nu numai!) au dreptul să se revolte cuvântînd și într-un glas comun – „Jos cu” …cei care îi condamnă la tristul existenței lor de mizerie, umilință, sărăcie.
…și manifestări încă repetate de felul acesta împânzind tot mai mult toată țara, sunt un fenomen pe care unii vor să pună eticheta de „proteste pașnice”?!
Dacă oamenii se adună în orașe, pe străzi, să ridice mâna strigând că nu mai pot trăi așa, în constrângeri permanente, – aceste mulțimi de oameni NU sunt termeni literari, domnule Liiceanu, nici doar subiecte de analiză ale unui trecut, ci sunt moleculele din apa ce se revarsă din matca ei ÎN PREZENT!!
 –Un vechi proverb chinezesc zice așa: „Apa cea mai liniștită curge pe fundul, albia râului”;
dar când apele se învolburează și ies din matcă, fiecare moleculă de apă – cu tot hazardul direcțiilor luate, își cere dreptul la existență!!!
La fel și Oamenii acestei țări, nu ies în stradă să cerșească, ci fac un ultim apel la conștiința celor care îi umilesc, înjosesc, și care PRETIND că-i conduc, aflând-se la cârma statului(!)
DOMNULE Liiceanu, mai bine l-ai privi în ochi măcar o dată pe un Sobaru – care face apel la moralitate și demnitate umană.
 –Oprește-te de a mai juca „titirambe” la TV-ro și de a te învârti în jurul cozii, – că uite, ținând prelegeri asupra uzanței unor terminologii, cazi în ridicol, călcând (altfel spus) în propriul rahat! …fără să vrei să vezi realitatea fenomenului în desfășurare și învăluind ideile în trista demagogie a linsului în c..r, face ca în atitudinea și analiza ta in emisiune să sune că tratezi oamenii și evenimentele de acum, de parcă cineva s-ar exprima cu tot cinismul și sânge rece – in extremis dau exemplu: „Uite că mai zvâcnește în agonie, dar NU-I ADEVĂRAT, nu e mort(incă!?).
 –Asta e definiția „adevărului bitirambic” cu care te joci la TVR!!!!
Dintre „psihologia mulțimilor” și „manipularea mulțimilor” se pare că vrei să alegi pe a doua, – în conveniențele spiritului tău eschivat la TVR.
Ce demon al fricii te ține în umbra lui?
Vine timpul să te uiți în oglinda vieții tale și să te găsești solitar, singularitate suspendată la infinit în Purgatoriu – fără ieșire, fără drum de întors, fără să te temi de hăul Iadului, și nici să mai găsești speranța unui Paradis(…!).
Conștiința poate buscula oricând ființa umană, în special cei ce se încred prea mult în ei înșiși!
Eu trag doar de mânecă, dar în fața lui Dumnezeu – fiecare se prezintă Singur, și NU putem fugi, ascunde de noi înșine!!
Poartă-te bine și nu îți vinde conștiința pe ultima sută de metri într-un ambiguu al existenței!
Este știut ca lege a fizicii că extremele se anulează, se resping în polarizarea lor, și nu te asocia cu Disprețul, Ura, Aroganța(…!).
 Cinstea, Modestia, Sacrificiul și Iubirea Aproapelui, mai mult decât pe tine însuți, – Nu sunt deșarte!!!!
p.s. S-a întâmplat ca întâlnind la Timișoara(prin anii 80) pe un mare actor – Ion Marinescu(să-l odihnească Dumnezeu în pace) și reproșându-i (chiar admirându-l ca un deosebit actor): – de ce a trebuit să omagieze cu patos(!)pe scenă în emisiunile televizate – „odioasele” Ode lui Ceaușescu, eu simțind că, comunismul nu va mai supraviețui zece ani …
Domnia sa a avut puterea interioară a conștiinței și mi-a mărturisit cu un zâmbet jenat, că nu face omul în viață numai ce-i place, chiar fiindu-i actoria însăși dragă …și a încheiat: „Aveți un oraș binecuvântat de frumos și oameni deschiși la suflet …”.
Cu sincer respect, Virgiliu M.