CD
denitsoc@gmail.com
66.71.243.134
UMBRELE RUSIEI ÎN REGIUNEA SAHEL
De M. K. Bhadrakumar
Vineri, 30 decembrie, 2021, guvernul de tranziție din Mali a clarificat faptul că a angajat instructorii militari ruși, în timp ce trupele franceze se retrag. Deci, este oficial faptul că personalul de securitate rus este dislocat OFICIAL în Mali.
Mali, o țară fără ieșire la mare din regiunea Sahel din Africa de Vest, este cel mai recent teatru al marii contestații care implică marile puteri jucându-se în diferite feluri, după lansarea strategiilor de izolare ale Statelor Unite împotriva Chinei și Rusiei.
Franța, puterea colonială de odinioară care a condus Mali, și Germania, o altă putere colonială cu o istorie violentă în Africa, SE PRESUPUNE că luptă împotriva contrainsurgenței în regiunea Sahel în ultimii ani.
Cu toate acestea, oamenii din Mali, pe bună dreptate, suspectează că aceste puteri europene nu sunt serioase în lupta împotriva grupărilor jihadiste, CI ÎȘI URMĂRESC AGENDA NEOCOLONIALISTĂ.
În presa rusă apar cel puțin din 2019 informații potrivit cărora țările din Sahel au sunat Moscova pentru trimiterea consilierilor militari, după modelul altor regiuni din Africa, cum ar fi Republica Centrafricană.
Regiunea Sahel care se desfășoară de-a lungul midriff-ului Africii se află în vârful unora dintre cele mai mari acvifere de pe continent și este potențial una dintre cele mai bogate regiuni din lume. Fără îndoială, este o regiune de mare importanță strategică, o centură de 1.000 km lățime care se întinde pe porțiunea de 5.400 km de la Oceanul Atlantic până la Marea Roșie.
În retrospectivă, Forumul Economic African rus, desfășurat în perioada 23-24 octombrie 2019 la Soci, s-a dovedit a fi un eveniment geopolitic important în care diplomații ruși au folosit efectiv istoria în avantajul lor.
Din punct de vedere istoric, Rusia nu are restanțe coloniale pe continentul african – spre deosebire de Franța, Marea Britanie, Italia, Germania, Portugalia sau Spania.
Rusia nu are nici un record de groaza de a face intervenții militare în Africa – spre deosebire de Statele Unite. Are o agenda curată – cum ar fi China.
Această istorie este găsita foarte atrăgătoare de către elitele africane. Rusia nu are mustrări în a recunoaște că guvernul Mali a abordat-o pentru a suplini companiile private pentru a spori securitatea în țara sfâșiată de conflict.
La începutul acestei luni, Ministerul rus de Externe a afirmat că Moscova va continua să sprijine Mali în lupta sa împotriva terorismului și va contribui în continuare la creșterea eficienței de luptă a armatei sale.
Ministerul de Externe a declarat: „Moscova condamnă ferm actul barbar comis de forțele teroriste în Mali… Susținem intenția guvernului din Mali de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura securitatea, reținerea și pedepsirea celor responsabili de crime.
„Rusia va continua să sprijine eforturile colective orientate spre combaterea terorismului în regiunea Sahara-Sahel, pentru a oferi asistență practică țărilor din această regiune, inclusiv Mali, în ceea ce privește creșterea eficacității în luptă a forțelor lor armate, instruirea militarilor și a forțelor de ordine.”
La rândul său, Mali joacă și ea cu o mână deschisă. În discursul său în fața Adunării Generale a ONU din septembrie, premierul Mali, Choguel Kokalla Maiga, a acuzat Franța că își abandonează țara prin decizia „unilaterală” de a retrage trupele. Situația dificilă a președintelui francez Macron este că războiul său in cinci națiuni din regiunea Sahel a Africii este la fel de nepopular în Mali ca și acasă în Franța.
Între timp, malienii au dat o primire calduroasa consilierilor militari ruși. France 24 a raportat că croitorii din Bamako, capitala și cel mai mare oraș din Mali, fac afaceri grase făcând steaguri rusești pentru a satisface cererea locală.
Războiul vechi de 10 ani dus de Franța a devastat Mali și alte câteva țări, dar nu a reușit să limiteze amenințarea din partea grupărilor rebele musulmane afiliate al-Qaeda și Statului Islamic care s-au incubat în Libia de alături în urma proiectului de schimbare a regimului regizat de NATO pentru răsturnarea lui Muammar Gaddafi în 2011, care a fost, în mod ironic, pilotat doar de Franța.
La fel ca în cazul ocupației americane din Afganistan, au apărut suspiciuni că Franța a jucat un joc dubios în Mali. În octombrie, premierul Choguel Kokalla Maïga a declarat presei ruse că forțele franceze au sprijinit în secret grupări teroriste precum frontul Ansar el-Din aliniat la Al-Qaeda și nu au avut intenția de a câștiga războiul.
În realitate, Macron ordonă doar retragerea parțială a trupelor. Majoritatea celor 5.000 de militari francezi dislocați în Mali se îndreaptă spre sud, spre zona tri-frontieră cu Burkina Faso și Niger. Franța nu are intenția de a abandona Sahelul, deși reputația sa este în noroi în rândul localnicilor. Agenda sa neocolonială este evidentă.
Într-adevăr, Mali deține zăcăminte bogate de aur, bauxită, mangan, minereu de fier, calcar, fosfați, uraniu etc. Aurul domină sectorul mineral din Mali; Mali este al 4-lea cel mai mare producător de aur din Africa. Resursele minerale din Mali rămân relativ nedezvoltate; teritoriul său rămâne în mare parte neexplorat și necartografiat.
Europenii văd cu invidie și furie că rușii s-ar putea stabili în Mali și i-ar putea înlocui definitiv. Joia trecută, Franța și 15 aliați NATO au emis o declarație comună prin care denunță invitația guvernului Mali adresată personalului de securitate rus. Interesant este că SUA au emis o declarație separată.
Adevărul este că NATO intenționează să se mute în Sahel pentru a oferi o platformă pentru ca puterile occidentale să se concentreze asupra agendei lor neo-coloniale de a exploata resursele acestei regiuni. Dar proiectul este blocat, deoarece poarta de intrare în Sahel este Libia, unde predomină condițiile anarhice (și Rusia are deja o prezență stabilită.)
Dacă Rusia ar răspândi aripi și în regiunea Sahel, NATO ar putea la fel de bine să-și parasească visele africane o dată pentru totdeauna.
Sursa: https://www.indianpunchline.com/russias-shadows-in-sahel-region
Traducerea: CD
Ce mare realizare! A revenit Rusia,continuatoarea URSS mai la nord de Angola.
Rusia, a cărei economie e comparabilă cu a Benelux, a băgat în sperieți toată Europa (e bine că ei se consideră asiatici, pentru că, până la urmă, statalitatea lor a fost pusă de Hoarda de Aur ).
Parcă și văd cum UE va privi cu invidie cum valurile de africani din Mali, Niger, Mauritania vor lua cu asalt Rusia în locul Europei.
Lăsând la o parte tâmpenia cu Libia poarta Sahelului și cretinismele cu UE și NATO, vedem cât de sterilă e propaganda rusească aflată în criză de informații pentru poporul rus tot mai plictisit de dictatorul Putin și cât efort depun și toboșarii lor….
Cu rezultate mediocre în luptă anticovid, cu o economie bazată pe exporturi de materii prime, cu un PIB mai mic decât al României per capita, cu regresul în domeniul spațial-coroana URSS și a Rusiei-, cu multe promisiuni neonorate, Rusia, cândva partener strategic al UE, G20, a ajuns…partenerul Sahelului, dacă Mali se poate numi tot Sahelul, Sudanului și Somaliei. Adică, a unor state eșuate unde rușii își vor testa câteva arme, vor fura ce se mai poate fura și vor pleca că nu vor mai avea bani. Dacă Cuba nu-i mai regretă pe ruși, dacă statele ex sovietice din Asia Centrală nu-i mai regretă pe ruși, dacă Țările Baltice, Moldova, Caucazul nu-i mai regretă pe ruși, se găsește câte un țopârlan prin România, habarnist în ” plânsul” aminescian, un rătutit prin propaganda rusească, să se extazieze că a fost invitată Rusia în…Mali.
E evident că prof.Coja e în pană de idei , de (prea) multă vreme nu a publicat nimic, pesemne l-a părăsit Polymnia și atunci, în lipsă de altceva, ajunge să se încânte că Rusia a fost invitată în…Mali, că Americii îi cântă prohodul China ori cu strigoiul Vasilică, a cărui condamnarea la executare e amânată,că așa e în statul eșuat instaurat de Iliescu.
Multe articole, mult Sahel, adică nisip și când mă gândesc câte articole valoroase de-ale prof.Coja zac în sertar și aici citesc cum Europa e invidioasă pe Rusia, cum e cu conspirația Covid și alte nimicuri…mă apucă o tristețe…. Nimic nu e mai trist cum vinul vechi bun se irosește că are dopul deschis…
Dacă în fiecare zi se posta câte un fragment din piesele de teatru publicate ori nepublicate, ori din alte romane sau alte scrieri cu siguranță că atmosfera acestui site ar fi fost alta.
Cum să înțelegi istoria recentă, a unor oameni valoroși dispăruți dacă senatorul Coja își refuză, la el acasă, să își împărtășească memoria? Cum să afle politicienii de azi ce dezbateri erau la Senat, ce spunea Păunescu ori alți oratori dacă aici sunt plictisit de Rusia, China și prohodul Occidentului?
Nu cu plagiatorul Vasilică, un manciurian inventat,scăpătat și abandonat pe altarul jocului de șah, ridicați nivelul acestui site,ci cu scriitorul Coja.
A murit Marele Manipulator și ați întrat în silenzio stampa? Asta ca să îl citez pe procurorul și talentatul, fost mare fotbalist și tactician, Cornel Dinu, un dribleur al scrisului pe care îl cunoașteți bine.
Că Surena are părerea pe care o are despre mine nu mă deranjează. Dar felul în care îl atacă pe „strigoiul Vasilică”, adică pe domnul Vasile Zărnescu, este cu totul nedemn. Sub pavăza anonimatului nu se admite curajul denigrării fără argumente. Domnul Zărnescu a coborît în arenă și a luat apărarea adevărului bărbătește, gest pe care puțini români l-au mai făcut! Surena mai deloc! …Mă pune din nou în situația de a-i arăta ușa!
Fiindcă veni vorba: e o naivitate să crezi că, într-o lume (semi) globalizată, PIB-ul e un indicator absolut al bunăstării unui popor (ca pe vremea bunicii). Întrebarea e: cât din PIB rămâne în țară și contribuie la dezvoltare? O fi având Rusia un PIB mai mic decât România (te cred, nu cercetez!), dar acolo banii rămân în țară. Pe la noi prin colonie, banii se duc aproape toți afară.