George Pomutz s-a născut la Braşov în oraşul Săcele de acum. A reuşit să ajungă general în armata americană şi a fost cunoscut ca un negociator desăvârşit. A reuşit să cumpere Alaska de la ruşi cu doar 7,2 milioane de dolari.
George Pomutz s-a născut în 1818 la Braşov, într-o familie săracă. Pe când era un mic copil a emigrat cu familia în Ungaria în căutarea unui trai mai bun. A făcut studiile primare şi gimnaziale în Ungaria, dar părinţii şi-au dat seama că era o minte strălucită şi au făcut eforturi financiare uriaşe pentru a-l trimite la Academia Militară din Viena. Aici, George Pomutz şi-a descoperit vocaţia şi a continuat studiile în Franţa devenind procuror regal. Ulterior, şi-a deschis un birou de avocatură şi părea că viaţa lui avea să fie una liniştită.
În anul 1848, pe când avea 30 de ani, George Pomutz a luat o decizie care avea să-i influenţeze viaţa definitiv. S-a alăturat revoluţiei maghiare conduse de Ludovic Kossuth şi a ajuns căpitan în armata rebelilor maghiari. Un an mai târziu însă, armata rebelilor maghiari a capitulat în faţa armatelor imperiale austriece şi ruseşti. Ca să nu fie condamnat la moarte a fugit în Italia şi apoi în Germania.
La finele anului 1849, a reuşit să emigreze în America, alături de mai mulţi prieteni. A ajuns, iniţial, la New York în 24 februarie 1850, dar a rămas aici numai câteva luni. Grupul de emigranţi s-a stabilit în final în localitatea Keokuk din statul Iowa, unde au primit în stăpânire un loc sălbatic. Mica lor colonie a primit numele de „New Buda” şi se afla la sud de localitatea Burlington. Acest oraş era doar plănuit de către emigranţi, el neexistând niciodată ca aşezare urbană.
BOGAT ÎN VESTUL SĂLBATIC
La 15 martie 1855, George Pomutz a reuşit să obţină cetăţenia americană. A intuit încă de atunci că pământul este o mină de aur. A obţinut sprijinul unui om bogat pe care l-a cunoscut în America şi a început să cumpere terenuri. Începuse să trăiască în lux şi la începutul războiului de secesiune, Pomutz putea fi considerat un om bogat: era proprietarul unor întinse suprafeţe de pământ, avea o fermă, realiza venituri frumoase din concesionarea unor exploatări miniere şi construise o şosea pentru o mai bună circulaţie în Vestul încă sălbatic.
Chiar dacă era bogat, şi-a dorit foarte mult o carieră militară şi în 1861 s-a înrolat în armata Statelor Unite ale Americii. A devenit ofiţer şi erou încă din viaţă remarcându-se în luptele de la Shilloh, Corinth, Vicksburg, Atlanta, Savannah. După încheierea războiului civil, George Pomutz a intrat în diplomaţie şi s-a întors la Keokuk. Nu avea însă să aibă o viaţă liniştită deoarece a fost numit consul al Statelor Unite la Sankt Petersburg (Rusia). Aşa că în 16 februarie 1866 a fost detaşat în Rusia. Americanii l-au păstrat în funcţie 12 ani şi i-au recunoscut abilităţile diplomatice şi mai ales cele de negociator. Era de neînlocuit mai ales că vorbea fluent opt limbi străine.
Omul care cumpărat Alaska
Pomutz a devenit eroul vremurilor în America, după ce a reuşit să rezolve o problemă spinoasă care afecta relaţiile dintre SUA şi Rusia: disputa pe Alaska. Pe atunci, aceasta era una dintre cele mai sărace gubernii ruseşti, iar administraţia ţaristă a acceptat să o vândă Statelor Unite pentru modesta sumă de 7,2 milioane de dolari. Preţul mic i se datorează lui Pomutz, care a condus negocierile şi a participat la încheierea şi semnarea tratatului americano-rus. A fost ridicat la rangul de general. În anul 1878, mandatul diplomatic i s-a încheiat, dar George Pomutz a rămas în Rusia, unde a şi murit în 1882. Date despre moartea sa nu sunt prea multe şi nici nu se ştie cum şi-a pierdut Pomutz averea. Se spune că a murit în mare sărăcie şi că motivul pentru care a rămas în Rusia a fost dragostea pentru o femeie frumoasă care l-ar fi ruinat şi l-a părăsit după ce i-a cheltuit averea.
Recunoaştere post-mortem
În anul 1913, Congresul American a emis Decretul 775/1913, prin care a dispus ca rămăşiţele pământeşti ale lui George Pomutz să fie aduse şi înmormântate în Cimitirul Naţional din Arlington. La 9 iulie 1997, cu ocazia vizitei preşedintelui american Bill Clinton în România, acesta a evocat în discursul său personalitatea generalului american de origine română George Pomutz ca pe unul dintre cei care au făurit America de astăzi. La data de 14 august 2004, a fost dezvelită o statuie a generalului Pomutz în faţa Catedralei Ortodoxe Române cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din oraşul Cleveland (Ohio, SUA). „George Pomutz este mai puţin cunoscut românilor, dar este considerat unul dintre cei mai buni negociatori din istorie. Nu se enerva niciodată şi îşi studia atent partenerii. Avea o intuiţie extraordinară, fapt care l-a ajutat să se îmbogăţească, dar să şi avanzeze rapid în cariera militară. A fost un erou al americanilor, mai ales după ce a reuşit să convingă Rusia să renunţe la Alaska pentru o sumă infimă, chiar şi în acele vremuri când dolarul avea altă putere. Americanii nu au uitat ce a făcut pentru ei şi, de aceea, au făcut demersurile pentru înhumarea trupului său la Arlington. Poate fi considerat una dintre personalităţile care au ajutat la făurirea Americii de azi”, a spus Ovidiu Serafim, profesor de istorie.
Cu un asemenea ins ar trebui să ne fie mai degrabă ruşine. Biografie de aventurier. De fapt, nu credea în nimic. A murit în Rusia, de bine ce-i era în America pentru care, zice-se, a negociat atât de iscusit. Americanii, care, cu toate păcatele lor, nu-i uită pe cei care i-au ajutat, nu spun niciun cuvânt despre Pomuţ.
Nu înțeleg de unde atâta infatuare pt. un personaj minor, un trădător al nației sale care a luptat în armata de mancurți ai lui Kossuth și a emigrat în Vest, unde a fost luat întotdeauna drept ungur. Rolul său în cumpărarea Alaskăi de la ruși este mai mult decât discutabil, la fel ca toate informațiile vehiculate în jurul acestui personaj; prostiile sunt la tot pasul, ca de ex. „modesta sumă de 7,2 milioane de dolari”, care azi echivalează cu zeci de miliarde de dolari.
Este antiromânism curat ridicarea în slăvi a unui neica-nimeni dezromânizat din proprie inițiativă, în timp ce eroii nației noastre(inclusiv din rândul imigranților americani) sunt uitați. Cu tupeu obraznic, se mai zice că ungurul Pomuț a făcut mai mult decât orice președinte al SUA; asta e și antiamerican pe deasupra, adică Washington, Jefferson, Jackson șamd s-au jucat de-a guvernarea, nu au fost în stare nici să achiziționeze un teritoriu îndepărtat, bogat în resurse naturale, greu traversabil, subpopulat și subdezvoltat până în ziua de azi.
Trebuie luat de guler fiecare american pe care il intalnim, si intrebat: „stii cine ti-a dat Alaska sau nu?
Daca nu, nu stii nimic! Vai de capul tau, ce american esti tu daca nu stii istoria patriei?
Stiati ca in scolile americane in anii 80 si 90 se studia constitutia USA atat in scoli cat si in facultati, obligatoriu?
La facultate nu puteai sa-ti iei un BA fara curs de anul 3 in constitutia USA, care trebuia absolvit printr-un examen cu vreo 200 de intrebari pe care trebuia sa le raspunzi in doua ore!!!!!!
Dece romanii sunt tinuti departe de constituria tarii lor?????????????????
ACEASTA ESTE O INTREBARE CHEIE PENTRU HAITELE DE MACACABEI CARE NE CONDUC!
LE TSATSAIE CURUL DE GROAZA CA NE RASCULAM SI NE CEREM DREPTURILE!!!!!!!
D’AIA NU CER CUNOASTEREA OBLIGATORIE A CONSTITUTIEI ROMANIEI, asa cum fac americanii(nu mai stiu daca nu cumva au discontinuat traditia asta minunata, datorita saboteurilor lor din interior, de care nu duc lipsa nici ei)!!!!!!!!!!!!!!!
Pomutz a fost un ofiter valoros care a ajuns de la gradul de locotenent in 1861 la gradul de general de briganda in 1865,apoi un diplomat de succes care a contribuit la dezvoltarea relatiilor americano- ruse fiind foarte apreciat de rusi.
In armata maghiara a avut gradul de capitan si a luptat in Revolutia de la 1848, asa ca putem fi de doua ori mandri: o data ca a invatat ” meserie” dupa lectiile de razboi predate maghiarilor de Avram Iancu si a doua oara pentru ca romanul nostru a avut o cariera militara si diplomatica deosebita care va marca evolutia ulterioara a SUA.
Revolutia l-a prins pe George Pomut in pozitia de sef al politiei din Komarom. Cetatea a fost asediata de trupele austriece dar nu a putut fi cucerita ( la fel cum cetatea Timisoara asediata de maghiari n-a putut fi cucerita). La final garnizoana a negociat cu austriecii sa cedeze cetatea contra pasapoarte ca sa emigreze in SUA, pentru cei douazeci de ofiteri si un general, respective restul garnizoanei sa fie lasata in libertate. Ideia cumpararii Alaskai apartine secretarului de stat Seward. George Pomut prin relatiile cu nobilimea rusa a reusit sa-l convinga pe tar s-o vanda. Pentru romanii din SUA ramane ca o obligatie de onoare sa initieze punerea in practica a hotararii senatului din 1913.