România riscă

MEGALOMANIE NEBUNĂ
– cauza sionistă este o inversare întunecată a destinului real al Israelului
de Julian Rose

În vara lui 1975 am lucrat ca voluntar într-un kibbutz din nordul Israelului, aproape de granița cu Libanul. În calitate de exponent recent al agriculturii organice în Marea Britanie, am vrut să explorez modul în care funcționează acest experiment socioeconomic unic pe pământ.

Deși șederea mea în Israel a fost relativ scurtă, a fost o experiență intensă și semnificativă. Una care, după cum veți vedea pe măsură ce această poveste se desfășoară, aruncă o lumină foarte prevestitoare asupra catastrofei actuale. Erau poate două sute de locuitori ai kibbutzului, pe nume „Rosh Ha Nikra”. Unul s-a trezit devreme și s-a dus la muncă la pământ, revenind pentru un mic dejun comun la 9 dimineața. Era prea cald pentru a lucra mai târziu dimineața, așa că s-a întors la câmp după-amiaza târziu pentru a face o altă ședință.

La începuturile sale, baza acestei comunități a fost sculptată dintr-un deșert. Doar un angajament intens pentru înființarea unui sat durabil și autosuficient ar putea transforma pământul acru și sărat în ceva capabil să crească suficientă hrană pentru a-și asigura ocupanții și un venit comercial. În momentul în care am vizitat-o, era deja în funcțiune o economie rurală înfloritoare, care cultiva și exporta pere de avocado și produse lactate. Casele și terenurile sunt integrate ca o cooperativă în mișcarea kibbutz, fără proprietate privată.

A fi situat aproape de granița cu Liban avea dezavantajele sale. Rachetele au fost lansate periodic în teritoriul înconjurător, pe măsură ce ostilitățile nerezolvate izbucneau intermitent pe terenul de graniță. A fost deconcertant pentru un străin, dar comunitatea Rosh Ha Nikra a fost întărită la această realitate și nu a lăsat-o să-și rupă rutinele zilnice.

Nu sunt evreu, dar am lucrat îndeaproape cu colegii evrei în proiecte de teatru și educație bazate în mare parte în S.U.A. și Belgia. Acest lucru m-a determinat să devin interesat de a explora în continuare contextul tensiunilor israeliene/palestiniene care împiedică funcționarea pașnică a diviziunii terestre „în două state” înființată în 1948. Într-o pauză de la programul de lucru din Kibbutz, mi s-a oferit din întâmplare oportunitatea de a întâlni o personalitate înaltă a armatei israeliene la Haifa.

Un individ amabil, grijuliu, care era aproape de pensionare. Întreabăndu-l despre perspectiva sa asupra tensiunilor israeliene/palestiniene, el a răspuns într-un mod care a aruncat o lumină foarte semnificativă asupra realității. Îmi povestesc aici amintirea despre conținutul profund prevestitor al celor spuse de el: „Israelul nu este o țară. Cuvântul în ebraică înseamnă «a lupta cu Dumnezeu» (a lucra cu Dumnezeu). Este o aspirație tribală, nu este un loc. A da numele Israel acestei zone de pământ este o falsificare. Ea provine din credința sionistă că această țară este patria originală a evreilor. Nu există dovezi istorice pentru această credință, este o fixare periculoasă. Sionismul nu este iudaism”.

La momentul respectiv nu eram pe deplin conștient de ramificațiile acestui răspuns; cu toate acestea a rezistat viu în mintea mea de acolo înainte. Gazda mea a întrebat ce locuri intenționez să vizitez în Israel. Categoric Ierusalim, i-am răspuns. Răspunsul lui a fost destul de ferm „Du-te dincolo de Ierusalim în Cisiordania; în Iordania. Cercetați acest loc în care iordanienii și refugiații palestinieni trăiesc și lucrează împreună”.

I-am urmat sfatul, urcându-mă inițial într-un autobuz către Ierusalim. Aici am experimentat pentru prima dată o tensiune neliniștită între cetățenii palestinieni și evrei. Trebuie amintit că o serie de locuri sfinte din Ierusalim sunt locuri de cult atât pentru palestinieni, cât și pentru evrei. Pretențiile străvechi ale ambelor părți cu privire la drepturile de „proprietate” asupra acestor site-uri determină ca o atmosferă de neîncredere și suspiciune să nu fie niciodată departe de suprafață. De-a lungul anilor, multe incidente sângeroase au izbucnit din această tensiune febrilă.

În textele spirituale mai profunde din vechime, acordarea de puteri religioase imaginare obiectelor și clădirilor materiale, este considerată o formă de blasfemie a lui Dumnezeu, a cărei prezență omniscientă este recunoscută ca o manifestare a spiritului infinit, dând statut egal tuturor raselor, culorilor, crezurilor și locurilor. O manifestare a adevărului universal, nu o proclamație despre drepturile de proprietate. Aceasta reflectă exact de ce asocierea „Israelului” cu o posesie materială ar distorsiona complet adevărata semnificație a epitetului „A lupta cu Dumnezeu”.

După ce am explorat arhitectura impresionantă, dar austeră a vechiului Ierusalim, am pășit într-un autobuz colorat și scârțâit care se îndrepta spre orașul antic Ierihon. Imediat atmosfera s-a ridicat. Autobuzul și ocupanții săi și-au țesut încet drumul pe un drum lung și întortocheat, în valea fertilă de dedesubt, în timp ce cântece arabe se văitau de la radio și aerul devenea parfumat de tămâie dulce. Coifurile arabe au înlocuit ținutele occidentale casual ale majorității israelienilor. În afară predominau versanții sterpi de munți, dar în mai multe locuri erau în desfășurare culturi agricole de bază.

La sosirea în Old Jericho, un tezaur de tineri și-au oferit cu exuberant serviciile pentru a le arăta vizitatorilor site-urile locale. Am acceptat în mod corespunzător serviciile unui tânăr cu un zâmbet larg, o bună aproximare a limbii engleze și o promisiune de cunoaștere deplină a relicvelor acestui oraș antic.

După o zi lungă petrecută plimbând ruinele și căile accidentate, ghidul meu m-a întrebat unde stau. Nu știu, a fost răspunsul meu. A recomandat undeva? Nu, nu a făcut-o, sfătuind că nu era o idee bună să stai într-un hotel local. În schimb, m-a invitat la casa familiei lui și să particip la o ceremonie care sărbătorește nașterea primului copil al fratelui său. Un eveniment zgomotos de mult dans și cânt fratern în care am fost pe deplin integrat.

În momentele mai liniștite, gazda mea mi-a spus că trăiesc într-o formă de stat polițienesc israelian. El a recunoscut tensiunile, dar nu a vorbit niciodată de rău despre ocupanții patriei sale, lăudând chiar realizările agricole evreiești realizate pe dealurile sterpe de la est de Ierusalim. Am petrecut încă câteva zile vizitând localitățile locale; în mare parte pașnice, dar unele dintre orașele de piață mai mari, precum Nablus, patrulate pe scară largă de poliția armată israeliană se așteaptă în mod clar la probleme.

Câteva săptămâni mai târziu am părăsit țara, cu o impresie puternică lăsată în minte: în kibbutz am fost tratat ca un coleg de muncă – iar în Iordania am fost tratat ca un frate. Mi-a fost posibil să văd cum aceste două culturi destul de diferite ar putea coexista în pace. Dar acest lucru ar putea funcționa numai dacă populația israeliană ar adopta înțelepciunea liderului militar pe care l-am întâlnit la Haifa; iar palestinienii fac ecou respectul față de muncitorii israelieni arătat de tânărul meu prieten iordanian.

Astfel de calități, care formează fundamentul respectului umanitar intercultural, sunt cea mai bună și poate singura șansă pentru pace și unitate de durată.

Aproape cincizeci de ani mai târziu, reflexiile mele nu sunt estompate. Cu toate acestea, ei au fost zdrobiți pe stâncile unei înșelăciuni politice teribile, care acum a apărut ca catalizatorul unui coșmar de curățare etnică care distruge orice oportunitate de rezolvare pașnică. Acesta este un conflict creat de doctorii de spin întunecat din Noua Ordine Mondială. Face parte dintr-un joc de șah mortal și atent planificat, menit să ștergă Palestina, Gaza și poporul palestinian de pe hartă și să elibereze țara Israelului pentru a deveni capitala sionistă a lumii.

Prim-ministrul Netanyahu a declarat public acest lucru. Pentru el și pentru colegii săi fanatici sionişti, este „voinţa lui Dumnezeu” ca ei să şteargă orice opoziție față de „rasa aleasă” să-și atingă scopurile. Marea majoritate a evreilor pe care îi cunosc – și cred că pe cei pe care nu îi cunosc – sunt îngroziți de această megalomanie complet nebună. Ei au văzut prin distorsiunile și minciunile care înconjoară presupusul drept prestabilit de „posedare” totală a acestei străvechi fâșii de pământ din punctul cel mai de est al Mării Mediterane.

Acei frați, surori și bătrâni cu inima caldă care trăiesc în prezent în Israel, dețin cheia restabilirii sănătății mentale. Îi chem cu cea mai mare ardoare să arate curajul și hotărârea irevocabilă de a rezista planurilor de exterminare în masă ale lui Netanyahu. O astfel de rezistență are potențialul de a cataliza o mare umflare a solului de sprijin de jos în sus din întreaga lume; dar pentru a face acest lucru – trebuie să înceapă din interiorul Israelului însuși și să întruchipeze:
– Nerespectarea totală a ordinelor politice.
– Un refuz la nivel național de a fi parte la uciderea semenilor.
– O respingere solidă a cerințelor de recrutare militară.
– O expresie „pro umanitate” a solidarității fără echivoc cu frații, surorile și copiii palestinieni care împart același teritoriu și îl cunosc ca acasă; și a căror soartă este să fie supusă concepției că sunt „animale” destinate abatorului.

Niciun israelit care să gândească, să se simtă, să se respecte de sine nu ar putea fi în conformitate cu o asemenea depravare. Israel, după cum am învățat, înseamnă „a lupta cu Dumnezeu”. Un ideal fin și eliberator. Așadar, dacă cineva este mândru că este cetățean israelian, ar trebui să știe că aceasta înseamnă să desfășoare acțiuni care vor fi agreate de Creator. Acesta este adevăratul scop ideologic al tribului lui Israel. Orice altceva este o falsitate și trebuie recunoscut ca asta. Nu doar de dragul prevenirii unei tragedii inimaginabile pentru poporul Palestinei și al Israelului, ci pentru întreaga umanitate.

Notă – Julian Rose este, scriitor, comentator radiofonic și activist internațional. El este autorul a patru cărți, dintre care cea mai recentă „Depășirea minții robotice” este o chemare clară de a rezista preluării despotice a Noii Ordini Mondiale asupra vieților noastre.

Sursa: https://www.art-emis.ro/analize/sionismul-nu-este-iudaism

Domnule Virgil daca tot esti indemanatic cu Internetul poti sa faci o cautare si pentru Israel Shahak tot un evreu dar cu pareri mai realiste despre istoria, religia si politica statului Israel si a poporului evreu.
Am fost tentat sa-i dau o replica domnului prof.dr. Gurman, insa am renuntat cand am vazut cu cata tacere este primita postarea domniei sale. De aceia nu am vrut sa rup aceasta tacere binemeritata.
Insa cand am vazut actul dumitale voluntar de ani-l prezenta prin prisma dumitale pe domnul doctor am hotarat sa revin la ideea mea cu replica care este de altfel valabila pentru amandoi, ca sa intelegeti care sunt nivelurile informatiilor noastre cat si atitudinea noastra la provocarile nevinovate si la recomandarile benigne si pacifiste care ni se fac.

REPLICA LA POSTAREA DOMNULUI GABRIEL M. GURMAN MD
“Eu m-am născut într-o atmosferă de antisemitism, voi v-ați născut într-o atmosferă de antisemitism, toată lumea s-a născut într-o atmosferă de antisemitism, chiar dacă a trăit sau trăiește departe de orice campanie sau atitudine antisemită.”
Corecta asertiune, dar nu continuitatea sau intensitatea antisemitismului este existential determinantă, ci dacă antisemitismul este justificat sau nu.

Manieră tipic evreiască, nu se ating subiectele, cauzele sau circumstantele care ar fi in defavoarea discursului. Domnul pofesor doctor anesteziologist se vrea avocatul unei situatii, care asa cum o precizează chiar dumnealui a apărut odată cu primul evreu si a continuat pană astăzi si va continua cat evreii vor face ceea ce le atrage antisemitismul. Antisemitismul nu este aprioric si eteric el este o reactie ratională si emotională la stimuli concreti si evidenti. Ca avocat al cauzei nu poate si nu trebuie să atingă corzi sensibile si dezavantajoase, felicitari, a-ti reusit, dar este doar o pledoarie neconvingătoare a unui avocat amator.

Dacă domnul professor doctor se prezenta ca o persoană onestă si fără nici un interes in cauză [nu este imposibil, vezi Izrael Shahak si el profesor doctor in chimie organică, la Universitatea din Ierusalim si supravietuitor al holocastului], ar fi avut sansa să fie ascultat mai atent si i s-ar fi acordat un credit.

Dar asa domnul doctor anesteziolog vine ca un avocat amator si inceracă să ne vandă aceleasi panglicute colorate pe care media ni le flutură de la inceputurile ei, fără nici o intentie serioasă de a se ocupa de “Problema evreiască” – “The Jewish Question”, asa cum se mai face uneori si din cand in cand de la Karl Marx incoace, vezi si Nicolae Iorga, pană la Ron Unz si altii.
O vorbă romanească spune că “pană nu faci foc nu iese fum”; deci cine a pornit focul?

In continuare domnul doctor ne descrie formele antisemitismului si ce neajunsuri aduce el evreilor, care evident sunt prezentati in pozitia lor preferată de VICTIMĂ neprihanită, “nici usturoi nu au mancat nici gura nu le pute”.
Nici eu nu sunt istoric sau specialist in politicile contorsionate ale vremurilor prezente, sunt un cetătean care crede in drepturile lui si luptă pentru ele incercand să inlăture miscomunicarea, minciuna, propaganda si manipularea. Asemenea mijloace de a orbi populimea le cunosc bine chiar dacă mi se spune că:
“Minciuna ca armă pentru ură, pentru îndoctrinare, pentru negarea dreptului de a exista pentru un singur popor, unul anume, același ca cu mulți, prea mulți ani în urmă: evreii.” , eu tot mă mai intreb: cine a cauzat conflictul care a generat si va genera mereu acest sentiment anti-semitic?

Nu vi se pare curios că nu exista popor pe lumea asta care să fi cunoscut poporul evreu cat de putin si să nu fi manifestat acest sentiment si mai mult, aceasta li se intampla numai evreilor, oare de ce?

Ca o coincidentă istorică se remarcă că evreii au fost cunoscuti in toată splendoarea lor incă din antichitatea romană si etichetati cu termeni nu prea eleganti, pe care nu’i mai reproduc aici. Fenomenul este acelasi si in evul mediu si in epoca modernă. Iar trasaturile observate atunci le sunt caracteristice si in ziua de azi insotite de aceleasi neplăcute complimente.
Un proverb american spune că dacă faci un lucru si nu-ti iese si totusi insisti fără a schimba conditiile si il repeti asteptand un alt rezultat, pozitiv inseamnă că esti prost.

Poate este vorba doar de incăpătanare si astfel aveti răspunsul la retorica dumneavoastră intrebare. Nici un popor din lume nu vă refuză dreptul la existentă, la a avea o tară, ci doar nu vă suporta atitudinea si modalitatea necinstită de a vă conduce afacerile, mereu in detrimentul celorlalti. Uitati-vă si dumneavostră la elita financiară, care isi datoreaza averea unor exrocherii colosale, asa cum spune un proverb englezesc că in spatele unei averi mari este o crimă mare.

Domnule doctor este o crasă hipocrizie să vă plangeti de regimul bolsevic din Romania cand stiti bine cine l-a adus pe tancurile sovietice din ’44.
Pornind-o pe partitura Israel tară democratică si apartinand lumii libere chiar ca ati luat-o pe arătură. Ne credeti prea de la tară, cunoastem si noi democratia de 33 de ani si am văzut unde a ajuns ea in occident si unde ne-a adus pe noi, la noi acasă.
Cat despre libertate, ce fel de libertate poate pretinde Statul Apartheid Israel cand are populatia palestiniană inchisă cu ziduri in lagăre de izolare.

Statul Israel este un stat parazit, căci dacă nu ar veni ajutoarele din SUA Israelul s-ar dizolva in cateva luni. Probabil că presa democratică din Israel nu a dat stiri privitoare la demostratiile pentru pace din lume, asa cum pretindeti dumneavoastră că nu au existat. Au existat multe manifestatii, dar minunata media care este in proprietatea concetătenilor dumneavoastră nu a catadicsit să vă informeze.

Provocare dumneavostră este cel putin hilară: “Vă rog pe fiecare dintre voi, vă rog să-mi trimiteți un exemplu de greșeală făcută de BBC, CNN, France 24 etc în favoarea Israelului, greșeală căreia după verificarea faptelor compania a fost obligată să-și ceară scuze?!”
Dmnul meu media evreiască nu-si cere scuze niciodată, indifferent ce a spus si in favoarea cui.
Dar totusi CNN a fost infuriat cand a aflat ca a fost mintit de guvernul israelian cu privire la actuala situatie din Israel.
Privitor la moda termenilor in care este numit antisemitismul cred că nu are nici o importantă, sentimentul rămane acelasi indiferent de termenul care vine la modă.
Si pentru că ati adus subiectul pe tăramul acesta se poate face o precizare, termenul corect in multe cazuri ar putea fi anti-zionism.

Cat tupeu chutzpak, poti sa ai domnule doctor, si să ne explici dumneata nouă cum că tările arabe sunt vinovate de crimele Statului Apartheid Israel.
” Israelul, și nu evreii, este de vină pentru suferința poporului palestinian. Nu Egiptul și Iordania, cărora timp de 20 de ani nu le-a păsat de soarta arabilor din
Palestina și nu le-au oferit o țară.”

Domnule anesteziologist nu Egiptul si Iordania au invadat Palestina cu incunviintarea criminală a Marii Britanii si nu ei au vrut cu orice pret să scoată pe toti palestinienii din Palestina. Egiptul si Iordania au refuzat, refuză acum si vor refuza in viitor să aducă pe palestinieni in tările lor si să le mai dea si cetăteniile respective, asa cum a incercat Israelul să-i mituiască. Iordania si Egiptul nu vor ca Israelul să dobandească noi teritorii odată cu plecarea refugiatilor din Palestina, mai ales că are deja o lege criminală care interzice reintoarcerea in Palestina/Israel a refugatilor palestinieni.

Israelul o tară fără constitutie, o tară de refugiu pentru toti criminalii internationali evrei, cărora le oferă impunitate si nu-i extrădează. Ăsta-i scopuil statului Apartheid Israel să protejeze crima si excrocheriile evreiesti.

Schimbi subiectul si nu este corect: “A fi împotriva Israelului este de fapt o atitudine mascată de antisemitism.” De fapt sunt două chestii separate o atitudine anti Israel pentru modul cum Israelul ii tratează pe palestinieni si isi protejează exrocii de legile altor tări pe unde au facut probleme si un antisemitism sau mai bine zis antizionism impotriva persoanelor care au o anumită conduită nu tocmai kosher fată de goym.
Faptul că sunt si evrei credinciosi, evreii orthodocsi care nu doresc deloc fiinta unui stat al evreilor duce la concluzia că anti Israel nu este = anti semintism.

Bancul cu ceasul este bun, ne place si lozinca “Antisemiti din toate tările unitivă!
Nu prea este nevoie de lozinci, lumea de azi se raliază la idei noi, constructive, cooperante mult mai repede si mai efficient. Sunt toti gata uniti.

“Oamenii optimişti cred că antisemitismul va dispărea, deoarece este în contradicţie cu cele mai modern precepte ale lumii civilizate.” Da asta a fost speranta elitelor khazare care a inceput, acum mai bine de un secol, o revolutie kulturală spre a ne schimba conceptele morale, sau mai bine zis să elimine moralitatea din concepte si din comportament, incat noi să nu mai percepem cum sunt evreii si să nu mai fim antisemiti.

Antisemitismul va exista cat timp va dăinui comportamentul evreiesc, lipsit de responsabilitate, onestitate, respect, decentă si bun simt.
Evreii pot rămane evrei ca popor doar dacă nu mai fac ceea ce ii caracteriză ca evrei asa cum am aratat mai sus. Cand onoarea, onestitatea si respectul vor fi valori ale moralei evreiesti atunci nu va mai exista antisemitism. Cat despre tară, daca palestinienii nu vă vor mai voi atunci este cazul să căutati in altă parte.

Stiu că nu vreti sa fiti primiti in gazdă in alte tari, care v-au oferit deja teritoriu, dar voi vreti un stat propriu, fără constitutie si care să ofere impunitate să nu extrădeze, aveti nevoie de un refugiu. Dar, din nou, cu un comportament schimbat in bine poate veti reusi si una si alta si tară si stimă.

Vă urez success si sincer nu văd o altă solutie. Tot ce am scris aici este sincer, si verificat.
Exista totusi o alternativă, este ceea pe care v-am aratat-o mai sus.

CD