Nu mă număr printre cei care cred că dacă portarul de la Casa Albă rîgîie de prea multă bere în pîntece, în România toată lumea trebuie să ia poziție de Drepți, cu excepția lui Klaus Iohannis, desigur, care stă în poziție de Drepți Majestuos și cînd doarme pe o parte.
De aceea, am privit chiorîș excesele anti-Rusia ale lui Traian Băsescu, dibuind în ele sugestia, ca să nu spunem ordinul, Americanilor, de a se lua la harță cu Moscova pentru a da un exemplu Marilor Puteri Europene de ce înseamnă fermitate față de Moscova.

Sub acest semn nu-l voi critica pe Klaus Iohannis, pentru c-a invitat la București pe Recep Erdogan, ale cărui megalomanii neo-Otomane îl fac de nepoftit în Uniunea Europeană. Pentru a  contracara imaginea de izolare, subliniată de adversarii săi din Turcia, Erdogan și-a făcut rost de niște vizite în trei țări ale Uniunii Europene: Slovacia, Slovenia și  România.

Ca să poposească la București nu i-a trebuit prea mare efort.
Erdogan e prieten bun cu Victor Ponta de pe vremea cînd era premier.
Cum însă Erdogan e acum președinte, invitația de a vizita România nu putea veni decît din partea lui Klaus Iohannis.
Așadar, invitîndu-l pe Erdogan, Klaus Iohannis i-a făcut un hatîr lui Victor Ponta.

Deși se dă mare european, Klaus Iohannis l-a invitat pe cel deja faimos în Uniunea Europeană pentru dictatura de tip neo-Otoman instaurată:
Ziariști arestați cu bulucul, persecutarea Opoziției, introducerea unor restricții care întorc Turcia la anii anteriori lui Kemal Ataturk.

În aceste condiții m-aș fi așteptat ca Monica Macovei și roboțeii săi din media să se revolte, măcar pe Facebook, împotriva invitării la București a acestui paria al Europei democrate.
N-a fost nici măcar o tuse cu subînțeles, d-apoi un strigăt de indignare.

Apostolii Europenismului din România ar fi avut și alte argumente pentru a scînci măcar la această vizită a  lui Erdogan în România.
Toate ținînd de secretomania în care se complace noul regim:

România a extrădat doi polițiști turci care ceruseră azil politic în țara noastră, membră a Uniunii Europene, și, prin asta, țară ce trebuie să refuze extrădarea celor care ar putea fi victime ale abuzurilor din țara respectivă. Cei doi polițiști au fost ceruți pe tavă de Recep Erdogan. În schimbul livrării lor autoritățile noastre l-au primit pe tavă pe fratele lui Omar, fugit în Turcia. În același timp, extrădarea celor doi a fost și un gest de curtoazie față de Înaltul Oaspete.

Principalul ziar de Opoziție din Turcia, Zaman, cu un tiraj de un milion de exemplare, îl scoate din sărite pe noul Padișah, Recep Erdogan. Reporterii ziarului sunt interziși la evenimentele legate de Președinția Turciei. Pe unde se duce, Erdogan intervine pentru ca trimișii ziarului să nu fie acreditați la manifestările oficiale. A intrevenit, firește, și la Cotroceni.
Urmarea?
Reporterului de la Zaman i s-a refuzat acreditarea la evenimentele de la Cotroceni de către Biroul de presă al lui Klaus Iohannis.
Mă întreb:
Și dacă Erdogan îi cerea lui Klaus Iohannis permisiunea de a-l aresta pe trimisul ziaruluiZaman, așa cum a făcut cu mulți alți ziariști de Opoziție din Turcia?

Pe 31 martie 2015 Agenția de presă oficială din Turcia, Anadolu Agency, a publicat un interviu cu Klaus Iohannis în cadrul pregătirilor specifice unei vizite. Că despre acest interviu nu știe nimeni în România, nici măcar Klaus Iohannis, nu mă miră. Mă miră însă că nimeni de la Cotroceni n-a protestat față de trunchierea interviului în partea dedicată luptei împotriva Corupției în România.
Sunt tare curios să văd dacă și după aceste dezvăluiri Monica Macovei și roboțeii vor continua să tacă.

Ion Cristoiu