Vendée, 1793. Țăranii sprijină inițial Revoluția, dar, când Republica Franceză interzice libertatea religioasă și introduce serviciul militar obligatoriu pentru a merge la luptă împotriva Europei, aceștia se intorc rapid împotriva ei.
Republica tremură și are de gând să se răzbune fară nici o milă. Sub comanda Comitetului de Siguranță Publică, măcelurile se declansează pe o scală inimaginabilă. Zeci de mii de prizonieri sunt torturați, bătuți, împușcați sau înecați. Armata republicii vânează țăranii vendeeni, inclusiv femei, copii și bătrâni, si ii extermină metodic.
În 1986, tânărul istoric Reynald Secher publică o teză în care descrie masacrele din Vendée și le arată ca fiind un genocid. Acesta este sfârșitul unui subiect-tabu pentru 200 de ani, timp in care istoriografia franceză a ocultat cu desăvarșire acest subiect.
În acest video se face un rezumat al documentarului difuzat pe postul France3 la 7 martie 2012, in care realizatorul Franck Ferrand tratează acest subiect delicat al istoriei naționale franceze.
Varianta integrala a documentarului (doar in limba franceza) se poate gasi la adresele:
Partie 1 http://rutube.ru/tracks/5413459.html
Partie 2 http://rutube.ru/tracks/5413515.html
Traducere si subtitrare a documentarului – Razbointrucuvant
GENOCIDUL VANDEEAN (APRILIE 1793-IULIE 1794)
La 15 decembrie 1794, cu ocazia procesului Carrier, avocatul Villeneuve depune marturie in termeni foarte precisi in raport cu contextul:
“Dupa bataliile de la Mans si de la Savernay, Vandeea a fost nimicita. Mai ramaneau doar cateva plutoane rebele carora Charette, Stofflet si La Rochejaquelein straduiau sa le mareasca efectivele. Comunele se reintorceau la ordine. Aveau sa fie in intregime supuse: numai clementa, blandetea, amnistia puteau aduce pacea in acele tinuturi nenorocite…”
Dar Conventia [organismul de conducere al Frantei Revolutionare – n.n.] a hotarat altfel. Hentz si Francastel, comisari ai republicii, se explica in aceasta privinta in cadrul unui lung raport de 38 pagini redactat in vendiamar anul II [dupa cronologia noua inventata de revolutionari – n.n.] pentru Conventie:
“Gandul unei amnistii era odios si demnitatea nationala il respingea[…] chiar daca razboiul din Vandeea era terminat din punct de vedere politic”, de unde “sistemul preconizat de Conventie ca nu ar exista vreun mijloc de a readuce calmul in acest tinut decat dand la o parte tot ce nu era vinovat si inversunat, exterminand restul si repopulandu-l cat mai curand posibil cu republicani care si-ar apara caminele”…
Ideea de a extermina populatia din Vendeea este pentru prima data enuntata la 4 aprilie 1793 de anumiti politicieni si ofiteri superiori. In iulie 1793, ministrul Barere propune personal“un plan de distrugere totala” pentru motive militare cu ocazia unui discurs transmis posteritatii:
“Distrugeti Vandeea! […] Distrugeti Vandeea! […] Vandeea si iar Vandeea, iata carbunele politic ce devoreaza inima Republicii franceze; acolo trebuie lovit […] trebuie distrusa pana si rabdarea”.
La 1 august, Conventia voteaza distrugerea Vandeei: padurile, dumbravile, codrii trebuiau taiati, animalele luate, salasurile confiscate, recoltele taiate. Urmeaza, la 1 octombrie a aceluiasi an, legea de exterminare:
“Soldati ai libertatii, trebuie ca banditii din Vandeea sa fie exterminati inainte de sfarsitul lunii octombrie; salvarea patriei o cere, nerabdarea poporului francez o ordona, curajul sau trebuie sa o infaptuiasca. Recunostinta nationala ii asteapta in aceste vremuri pe toti cei a caror valoare si patriotism vor fi intarit pentru totdeauna libertatea si republica.”
Formularea este voit generala si cum nu se da nicio definitie calificativului de bandit, responsabilii locali, insarcinati cu operatiunile, cer in scris precizari. Raspunsurile nu intarzie: se iau in vedere toti locuitorii. Avocatul Villeneuve va pune, de altfel, mai tarziu, aceasta intrebare:
“Ce se intelegea, deci, prin acest cuvant, banditi? Era vorba doar de rebelii inca inarmati? Era vorba si de rebelii inca inarmati reintorsi la ordine si de locuitorii din Vandeea”.
“Vandeea”, exclama Tourreau, general-sef al armatei din vest, “trebuie sa fie un cimitir national”.
Rapoartele politice si militare sunt de o precizie elocventa; trebuie eliminate in mod prioritar femeile, “bazele reproducatoare”, si copiii, “caci [sunt] pe care sa devina viitori banditi”. Dispare, de asemenea, riscul de represalii si de razbunare. Se creeaza chiar lagare de exterminare care le sunt rezervate, ca de exemplu la Noirmoutier. La Bourgneuf si Nantes se organizeaza inecari speciale pentru copii.
Vandeeni nu mai trebuie sa se reproduca; de aici, recurgerea la o simbolistica macabra ce consta in taierea sexelor barbatilor pentru a-si face din ele, printre altele, cercei, sau pentru a le arbora la centura ca tot atatea trofee, sau a face sa explodeze cartuse in aparatul genital al femeilor. Nenorocire celui care apara “aceste lupoaice si acesti pui de lup”. Calaul Lamberty va face aceasta cumplita experienta: “pentru ca a salvat de la inec”, este arestat si condamnat la moarte. […]
Problema vandeenilor albastri [republicani – n.n.] este abordata in mai multe randuri. Desigur, ei sunt republicani, au dovedit-o, dar sunt vandeeni, ceea ce constituie in sine cea mai cumplita dintre crime. Se hotaraste deci sa fie si ei eliminati: “Moartea unui patriot este nimica toata cand este vorba de salvarea publica”, explica generalul Grignon. Carrier da o sentinta definitiva:
“De altfel, nu se poate sa mai existe asa ceva. Pot sa va afirm ca nu a mai ramas nici macar un singur patriot in Vandeea. Toti locuitorii acestei regiuni au participat, mai mult sau mai putin activ, la acest razboi.”
Reprezentantii Hentz, Garreau si Francastel sunt la fel de categorici:
“Toti locuitorii care sunt in prezent in Vandeea sunt rebeli, sunt inversunati. […] In aceasta privinta, razboiul nu va fi complet terminat decat atunci cand nu va mai exista niciun locuitor in Vandeea.”
Aceasta vointa declarata de exterminare totala ii consterneaza pe unii republicani care nu sunt la curent cu ordinele date. Unii, precum primarul din Fontenay-le-Comte, isi consemneaza surpriza si indignarea in fata acestei violente:
“In ziua de 12 scena sporeste in oroare, generalul Amey pleaca cu coloana lui si da foc tuturor fermelor de la La Rochelle pana la Les Herbiers. Pe o distanta de trei leghe, nimic nu e crutat. Barbatii, femeile, chiar si sugarii, femeile insarcinate, totul a pierit de mainile coloanei lui. In zadar nefericitii patrioti, cu certificatele de civism in mana, le-au cerut acestor turbati sa le crute viata; ei nu au fost ascultati, li s-a taiat beregata.” […]
La 7 noiembrie, Conventia merge mai departe si sterge de pe harta Frantei regiunea Vandee pentru a o renumidepartamentul Venge [Razbunare in lb. franceza – n.n.]. Rationamentul este logic: cum un om nu se poate sa se revolte impotriva republicii, vandeeanul nu poate fi deci considerat om, si cum niste neoameni nu pot avea bunuri, deci un teritoriu, acest teritoriu nu mai poate avea nume; prin urmare Vandeea este rebotezata. […]
Trebuie apoi trecut de la teorie la practica: problema nu e usor de rezolvat, caci este vorba de a elimina 815 000 locuitori – care, in plus, sunt atat de “rai republicani” incat refuza sa se lase ucisi. Trebuie distinse trei mari etape.
Prima corespunde fazei stiintifice. Ideea este simpla, desi greu de concretizat din motive tehnice: e vorba, conform dorintei si legilor Conventiei si a Comitetului Salvarii Publice, de a pune in aplicare mijloacele de exterminare la o scara mare dintre cele mai eficace. […] aceste proiecte au fost abandonate , din cauza nesigurantei lor, in favoarea unor masuri empirice punctuale caghilotina – poreclita “razatoarea nationala”, “moara de tacere” sau “mama sfanta”- glontul, baioneta, sabia si patul pustii. Totusi, dupa marturisirea republicanilor insisi, ansamblul acestor mijloace este prea lent, deci ineficace, si mai ales prea costisitor; calaul percepe 59 livre 950 pentru el, 9 pentru carator), pentru fiecare cap taiat; gloantele sunt rare si mai cu seama destinate efortului de razboi extern; baionetele si sabiile se rup usor sub loviturile repetate si paturile pustilor, de care revolutionarii se folosesc ca de niste maciuci pentru a sfarama capetele vandeenilor aliniati in forma de matanii, nu sunt destul de solide.
Pe deasupra, calaii-soldati, insuficient de caliti, devin repede ineficienti fiind “prea sensibili”. In ceea ce priveste problema financiara, se pleaca de la principiul ca executatul trebuie sa-si plateasca executia, iar daca nu, trebuie sa o faca comunele razvratite si departamentele, totul completat prin vinderea la mezat a hainelor, dintilor si parului condamnatilor. Sistemul va fi rationalizat si globalizat de catre Comisia de Subzistenta, comisie insarcinata cu jefuirea Vandeei
Orasele, mari si mijlocii, au devenit centre de exterminare, intre altele prin intermediul “anticamerelor mortii” si al inecarilor.
“Anticamerele mortii” sunt compuse din inchisori ca cea din La Bouffay si Nantes, din lagare sub cerul liber, indeosebi lagerele din insulele Loirei.Aceste locuri sunt concepute ca tot atatea “locuri ale mortii” dupa expresia la moda din Nantes. Se spera ca prizonierii ingramaditi unii peste altii vor muri in mod natural rapusi de boala sau, daca nu, se vor ucide intre ei. In fapt, rezultatele dezamagesc, caci “cainii astia nu crapa indejauns de repede”: se dovedeste, deci, necesar ca procesul sa fie accelerat, de unde recursul la mijloacele obisnuite, adica ghilotina, impuscarile masive si inecarile, surse de mari festivitati si banchete chiar la fata locului.
Mult timp s-a crezut ca aceste inecari s-au limitat doar la orasul Nantes (cel putin 23 sunt recenzate, dintre care una cu cel putin 1200 persoane); de fapt, nu e adevarat, le regasim cam peste tot.
Dupa caz, inecarile sunt individuale, pe cupluri sau in numar mare.Inecurile pe cupluri, poreclite “casatorii republicane”, i-au amuzat in mod special pe organizatori si i-au marcat profund pe martori din cauza caracterului lor – este vorba de a uni goi (hainele sunt confiscate si vandute de catre calai) in pozitii obscene un barbat si o femeie, de preferinta tata si mama, fratele si sora, un preot si o calugarita etc., inainte de a-i arunca in apa.
Pentru inecarile in numar mare, procedura este mai lunga: se ingramadeste “incarcatura umana” intr-o galiota prevazuta cu saborduri; odata ajunsa in larg, scandurile sunt facute bucati cu lovituri de topor; apa tanseste din toate partile si in cateva clipe vasul se scufunda si prizonierii mor inecati; daca nu se intampla acest lucru, supravieuitorii sunt trecuti imediat prin taisul sabiei, de unde numele de “insabiere”.
[…]
Numeroase sunt marturiile de acest fel, al caror ecou devine avocatul Tronson-Ducoudray cu ocazia procesului Carrier. Dincolo de aceasta pledoarie, intelegem ce a vazut si auzit acest om:
“Vedeti aceste femei, aceste mame nefericite aruncate in valuri impreuna cu copiii lor. Copilaria, frumoasa copilarie, devine obiectul celei mai de necrezut turbari. O crima, pe care furiile razboiului o fac abia credibila, este comisa in orasul Nantes inarmat pentru patrie. Copii de 10, 5, 2 ani, copii ce sug inca, sunt masacrati sau inecati. Ii vad pe acesti nefericiti intanzindu-si catre calaii lor bratele nevinovate, zambindu-le de la sanul ce ii poarta si de la care un brat feroce ii smulge. Vad fluviul aducand la mal o femeie ce isi strange inca la piept copilul mort, o fata incolacita in jurul mamei ei. Trec prin piata unde se afla instrumentul supliciului. Vad un copil de 13 ani pe esafod; el ii spune calaului aceste vorbe sfasietoare: O sa ma doara tare? […]”
Conventionalii, dintr-o preocupare pentru economie (o nava scufundata costa 200 de livre) au incercata asfixierea in vapoare inchise ermetic. Totusi, acest mijloc nu este retinut din cauza unei plangeri la municipalitate . “Horcaitul murbunzilor ii deranjeaza periverani”.
Urmeaza in mod logic a treia etapa. Esecul este evident din lipsa unui plan de ansamblu. Conventia ii cere lui Tourreau, general sef al armatei din vest, sa-l conceapa, ceea ce si face in termeni foarte precisi. Pentru a-si duce la sfarsit misiunea, el se sprijina pe trei structuri: coloanele infernale, sau “cozi ale lui Robespierre”, care pornesc la drum la 21 ianuarie 1794, flotila de la Loara si Comisia de Subzistenta. Prudent, el solicita girul Comitetului Salvarii Publice, care ii este dat la 8 februarie:
“[…]extermina-i pe banditi pana la ultimul, aceasta ti-e datoria”.
El este deci linistit, cu atat mai mult cu cat a dat deja consemne:
“Camarazi, intram in tinutul razvratit. Va ordon sa dati foc la orice poate fi ars si sa-i treceti prin taisul sabiei pe toti locuitorii pe care-i veti intalni. Stiu ca pot exista cativa patrioti in acest tinut; nu conteaza, trebuie sa sacrificam totul.”
La 24 ianuarie, adica la trei zile dupa inceputul “plimbarilor”, el reaminteste consemnele si finalitatea operatiunii:
“Daca intentiile mele sunt bine sprijinite, nu vor mai exista in Vandeea, peste 14 zile, nici case, nici hrana, nici arme, nici locuitori. Trebuie ca toti copacii, toti codrii inalti care exista sa fie doborati.”
[…] De partea vandeeana, descrierile facute dezvaluie ferocitatea situatiei:
“Femei insarcinate erau intinse si zdrobite sub teascuri. O biata femeie, ce ce se afla in aceasta situatie, a fost spintecata de vie.Numitul J. L. a fost ars de viu in patul sau unde fusese retinut de boala.Membre insangerate si sugari erau purtati in triumf in varful baionetelor. O tanara din La Chapelle a fost luata de calai care, dupa ce au violat-o, au agat-o de un stejar. Fiecare picior era legat de o creanga a copacului si indepartat cat mai mult de celalalt. In aceasta pozitie auspintecat-o cu sabia pana la cap si au taiat-o in doua”.
Cele mai cumplite atrocitati, raportate chiar de revolutionari, sunt comise: ei tabacesc pieile vandeenilor pentru a face din ele pantaloni de calarie destinati ofiterilor superiori; la Angers, taie capetele pentru a le diseca; la LEs Herbiers, arunca femeile si copiii, de-a valma, in cuptoare; la Clissons, topesc cadavre pentru a recupera grasimea pentru spitale si carute, etc.
Orice sentiment de mila este interzis, dupa cum proclama Carrier:
“Sa nu vina nimeni sa ne vorbeasca de omenie fata de acesti vandeeni feroce; ei vor fi exterminati cu totii; masurile adoptate ne asigura o rapida intoarcere la liniste in aceasta regiune; dar nu trebuie sa lasam nici macar un singur rebel, caci cainta lor nu va fi niciodata sincera.”
[…] Bilantul se impune: Vandeea militara, dintr-o populatie estimata la 815 000 persoane, a pierdut cel putin 117 000 de membri, dintre care o mare parte din cauza sistemului de depopulare denuntat la vremea respectiva de Graccus Babeuf, care vorbeste despre populicid.
- Secher, “Razboiul din Vandeea. Razboi civil, genocid, memoricid”,Cartea neagra a Revolutiei Franceze, Ed. Grinta
Sursa imagini: storialibera.it
- Vremuri Vechi si Noi: Discursul lui Soljenițîn la inaugurarea Memorialului Vendeea
Memorialul de la Vendeea este construit în apropiere de Boulogne şi de Muzeul de Istorie de la Vendeea. Clădirea comemorativă a fost realizată de Agenţia „Christine de Vichet şi Philippe Noir” şi aduce un omagiu victimelor războiului de la Vendeea, în special celor 564 de victime ucise de ultima coloană General Cordellier.De asemenea, se aduce un memoriu tuturor victimelor sistemului totalitar, iar aceasta este motivul pentru care Aleksandr Soljeniţîn a inaugurat monumentul în 1993.
Două au fost marile discursuri cu care Aleksandr Soljeniţîn a scandalizat America şi Europa Occidentală, devenind de atunci încolo, pentru cei mai mulţi, un indezirabil. Unul dintre ele a fost rostit în Franţa, la Vendée, pe o ploaie infernală, în faţa câtorva mii de oameni, în toamna lui 1993, cu prilejul comemorării a 200 de ani de la primul mare genocid din istoria modernă a lumii, pe care Soljeniţîn l-a denunţat fără menajamente, arătând tuturor abominabila crimă a Revoluţiei Franceze, ce masacrase cel puţin 117.000 de creştini (cf. Le livre noir de la Révolution Français, Cerf, 2008).
Domnule preşedinte al Consiliului General al Vendeei, dragi vendeeni,
Cu două treimi de secol în urmă, copil fiind, citeam deja cu admiraţie povestirile care evocau revolta din Vendeea, atât de curajoasă, atât de disperată. Dar niciodată nu mi-aş fi putut închipui, nici măcar în vis, că, în zilele bătrâneţii mele, voi avea onoarea de a inaugura monumentul în cinstea eroilor, în cinstea victimelor acestei revolte.
Douăzeci de decenii s-au scurs de atunci, timp în care fiecare ţară a evoluat diferit. Nu numai în Franţa, ci şi în alte părţi, revolta din Vendeea şi represiunea sa sângeroasă şi-au găsit alte şi alte lămuriri, mereu reînnoite. Aceasta deoarece evenimentele istorice nu sunt niciodată cu adevărat înţelese în incandescenţa pasiunilor care le însoţesc, ci de departe, atunci când trecerea timpului le-a mai răcit.
Multă vreme, am refuzat să auzim şi să acceptăm ceea ce strigau cei ce piereau, cei ce erau arşi de vii, ţăranii dintr-un ţinut de oameni harnici, pentru care Revoluţia părea să fi fost făcută şi pe care aceeaşi Revoluţie i-a oprimat şi umilit în modul cel mai îngrozitor.
Ei bine, da, aceşti ţărani s-au revoltat împotriva Revoluţiei. Toate revoluţiile dezlănţuiesc în oameni instinctele barbariei celei mai elementare, forţele opace ale invidiei, lăcomiei şi urii; contemporanii înţeleseseră foarte bine acest lucru. Au plătit un tribut greu psihozei generale, într-o perioadă în care fie şi numai un comportament de om politic moderat – sau aparenţa lui – trecea drept o crimă.
Secolul XX a estompat, în ochii umanităţii, aureola romantică care învăluia Revoluţia din secolul al XVIII-lea. O dată cu trecerea anilor, oamenii au sfârşit prin a se convinge, prin propria lor nefericire, de faptul că revoluţiile distrug caracterul organic al societăţii, că ruinează cursul natural al vieţii, că anihilează cele mai bune elemente din viaţa publică, lăsând terenul liber pentru cele mai rele. Nici o revoluţie nu poate îmbogăţi o ţară; câţiva descurcăreţi fără scrupule provoacă nenumărate morţi, o pauperizare extinsă şi, în cazurile cele mai grave, o degradare de durată a populaţiei.
Cuvântul „revoluţie” însuşi, din latinescul revolvere, semnifică a te rostogoli înapoi, a reveni, a resimţi, a reaprinde. În cel mai bun caz, a provoca dezordine. Cu alte cuvinte, un şir întreg de semnificaţii prea puţin atrăgătoare. În zilele noastre, în lumea întreagă, cuvântul „revoluţie” nu mai este însoţit de epitetul „mare” decât cu circumspecţie şi, de multe ori, cu multă amărăciune.
Înţelegem acum din ce în ce mai bine că efectul social dorit cu atâta ardoare poate fi obţinut printr-o desfăşurare evolutivă normală, cu infinit mai puţine pierderi şi fără sălbăticie generalizată. Trebuie să ştim să chivernisim cu răbdare ceea ce ne oferă fiecare zi din prezent. E vană speranţa că revoluţia poate regenera natura umană. Acesta este lucrul pe care îl sperase revoluţia voastră, şi încă mai mult a noastră.
Revoluţia franceză s-a desfăşurat în numele unui slogan intrinsec contradictoriu şi irealizabil: “libertate, egalitate, fraternitate”. În viaţa socială, libertatea şi egalitatea tind să se excludă în mod natural, sunt antagonice una alteia! Libertatea distruge egalitatea socială – acesta este chiar unul din rolurile libertăţii –, iar egalitatea restrânge libertatea, deoarece, altminteri, prima nu ar putea fi atinsă. În ce priveşte fraternitatea, ea nu face parte din familia primelor două. Este doar un adaos exaltat la slogan şi nu dispoziţiile sociale vor crea adevărata fraternitate. Aceasta este de ordin spiritual.
Mai mult, acestui slogan temerar i se adăuga pe ton ameninţător: „sau moartea”, ceea ce îi distrugea întreaga semnificaţie. Nu voi putea niciodată dori nici unei ţări o revoluţie. Dacă revoluţia secolului al XVIII-lea nu a dus la ruina Franţei, este numai pentru că a avut loc Thermidor.
Revoluţia rusă nu a cunoscut un Thermidor care să o zăgăzuiască. Ea a antrenat poporul nostru până la capăt, până la prăpastie, până la abisul pierzaniei. Regret că nu sunt prezente aici persoane care să adauge ceea ce au învăţat din experienţa proprie, în străfundurile Chinei, ale Cambodgiei, ale Vietnamului, care să ne spună care a fost preţul plătit de ei pentru revoluţie. Experienţa Revoluţiei franceze ar fi trebuit să fie o lecţie suficientă pentru organizatorii raţionalişti ai fericirii poporului. Dar nu! În Rusia, totul s-a desfăşurat încă şi mai rău, şi la o scară incomparabil mai mare.
Multe din procedeele crude ale Revoluţiei franceze au fost docil aplicate pe corpul Rusiei de comuniştii leninişti şi de socialiştii internaţionalişti. Numai că gradul lor de organizare şi caracterul lor sistematic le-au depăşit cu mult pe cele ale iacobinilor. Nu am avut un Thermidor, dar – şi putem fi mândri de aceasta, cu toată onestitatea – am avut Vendeea noastră. Şi nu una, ci mai multe. Este vorba despre marile răscoale ţărăneşti din 1920-21. Voi evoca doar un episod bine cunoscut: masele de ţărani, înarmaţi cu bâte şi furci, care s-au îndreptat spre Tambov, însoţite de dangătele clopotelor de la bisericile din jur, pentru a fi secerate de mitraliere.Răscoala de la Tambov a rezistat unsprezece luni, deşi comuniştii au folosit în reprimarea ei tancuri, trenuri blindate, avioane, au luat ostatece familiile răsculaţilor şi au fost la un pas de a utiliza gaze toxice. Am cunoscut şi o rezistenţă teribilă în faţa bolşevismului la cazacii din Urali şi de pe Don, înăbuşită în valuri de sânge. Un adevărat genocid.
Inaugurând astăzi memorialul eroicei voastre Vendeea, văd cu ochii minţii monumentele care vor fi ridicate cândva în Rusia, martore ale rezistenţei ruse în faţa năvălirilor hoardei comuniste. Am traversat împreună cu voi secolul XX. De la un capăt la celălalt, un secol de teroare, cumplită încoronare a acestui progres la care visase atâta secolul al XVIII-lea. În zilele noastre, cred, tot mai mulţi francezi vor înţelege din ce în ce mai bine, vor aprecia mai just, vor păstra cu mândrie în memorie rezistenţa şi sacrificiul celor din Vendeea.
Aleksandr SOLJENIŢÎN
Lucs-sur-Boulogne, sâmbătă 25 septembrie 1993
În româneşte de Ioana Ocneanu
Sursă: Răzvan Codrescu
[dailymotion]http://www.dailymotion.com/video/x18k1xd_revolutia-franceza-matrice-a-viitoarelor-genocide-vendee-1793_shortfilms[/dailymotion]
„La Révolution française a fait plus de morts en un mois au nom de l’athéisme que l’Inquisition au nom de Dieu pendant tout le Moyen- Age et dans toute l’Europe.”
(Pierre Chaunu)
Nu este un subiect tabu Vandeea pentru istografia franceza,poate un subiect jenant,polemic,am citit intr-o carte privind istoria Frantei ca ar fi fost masacrati 250000 de catolici din Vandeea.
Este drept ca nu s-a vehiculat termenul de genocid (termenul apare in 1944) care a fost folosit avant la letrre pentru a desemna genocidul armean ci s-a utilizat masacru sau exterminare pentru Vandeea.
Sunt cateva lucruri care trebuiesc lamurite :
Europa (Imperiul german, Austria,Prusia,Marea Britanie,Spania) a pornit impotriva Republicii.
Vandeea era o zona rurala in care populatia catolica era atasata de biserica ori inchiderea bisericilor catolice si solicitarea recrutilor pentru armata revolutionara obligata sa infrunte toata Europa a inflamat spiritele in Vandeea care a inceput o rebeliune impotriva guvernului revolutionar.
La aceasta rebeliune guvernul revolutionar a reactionat intr-o maniera barbara,demna de un guvern ateu, cu masacrarea vandaeenilor,confiscarea animalelor si cerealelor, distrugerea proprietatilor si incendierea bisericilor (unde populatia se refugiase crezand ca macar existenta lacaselor sfinte va opri armata revolutionara)
Vandeea ramane un subiect controversat pentru istografia franceza in care istoricii nu s-au pus de acord asupra tuturor aspectelor.
Nu cred ca Revolutia Franceza si Prima Republica au marcat Sfarsitul Europei ci afirmarea identitatii nationale (aparuta timid dupa pacea Westfalica) si aparitia statului laic si a drepturilor si libertatilor cetatenilor.
Intr-o Europa absolutista, feudala cu serbi si iobagi si monarhi care nu dadeau socoteala decat lui D-zeu, Revolutia franceza in ciuda aspectelor negative a determinat deschiderea Europei catre reforme si modernizarea institutiilor.
Revolutia franceza se inscrie astfel in genialele afirmatii ale lui Sun Zi :
1) O armata nu se poate conduce dupa codul manierelor elegante – astfel a putut triumfa armata revolutionara franceza impotriva armatei vandeenilor
2) Razboiul este de o importanta vitala pentru stat, domeniu al vietii si al mortii, calea care duce spre supravietuire sau spre nimicire.
3) Daca trupele isi masacreaza inamicul este din cauza ca se afla la capatul rezistentei lor psihice
4) Razboiul este asemanator focului; cei care nu vor să depuna armele pier ucisi de arme.
5) Bunatatea si dreptatea pot fi de folos, la guvernarea unui stat, dar nu in administrarea unei armate.
bati campii la 1si 3…pana si nazistii au omorat sistematic, nu s-au delectat cu copii aruncati in baionete sau femei gravide spintecate sau bagate in teascurile de struguri…sau, nah, pana si in Orientul Mijlociu, in prapastia de ura dintre palestinieni si israelieni se omoara , nu se ucide din placere…chiar daca se ucid copii si femei…sa ajungi sa ucizi de placere inseamna sa fii nebun satanist, posedat…poate doar la nenorocitii de ISIS sa mai vezi asa o bucurie a cruzimii
nu mai zic ca te contrazici…a iti „pierde timpul” cu excutii preluingite inseamna nu a omorai din „necesitate de razboi” ci din placere bolnava, sadica
iar la 2 , 4, 5 faci apologia razboiului…cred ca esti si matale usor pe langa drum
Florin 1234 e din „Arta razboiului” a lui Sun Zi, faptul ca habar nu ai de ea e problema ta, asa ca mai incet cu critica, intai citesti cu atentie ce spun si pe urma dai din gura.
Pai bine Surena , armata care se lupta impotriva copiilor sugari si masacreaza necombatanti, are ceva in comun cu Sun Tzi? Apoi toti istoricii consacrati sunt de acord ca niciodata in perioada revolutionara si post revolutionara (ci doar tarziu spre domnia lui Napoleon III, adica dupa 100 de ani) Franta nu a fost asa bogata si nu s’a bucurat de atatea libertati ca pe vremea lui Louis VI. Revolutia franceza este momentul in care sionismul, prin masonerie, pune mana (control total) pe una dintre tarile si natiunile cele mai mari din Evropa , à propos stii cum ziceau „revolutionarii” noilor „cetateni/tovarasi” proaspat eliberati de sub jugul monarhist despre „libertatile” lor : aveti dreptul sa muriti…
Sa le luam pe rand :
1) Armata Revolutionara avea de infruntat o coalitie extrem de puternica care punea in pericol insasi existenta Frantei (moartea regelui Lousi XVI era un simplu pretext) si s-a trezit cu o Rascoala in Vandeea. Tu ca fost soldat poti sa intelegi mai bine situatia soldatilor francezi trimisi sa infranga rascoala dupa ce au aflat de soarta omologilor lor cazuti in mainile rasculatilor.
Campania lui Vlad Tepes la sud de Dunare si masacrarea civililor bulgari care nu aveau nicio treaba cu otomanii ori campania lui Mihai Viteazul tot la sud de Dunare cum le „integram”
2) Revolutia ce este in sine Adrian ? Un razboi intern pentru inlaturarea unei forme de organizare, razboiul este „continuarea politicii prin alte mijloace” ( Karl von Clausewitz). Crezi ca in Revolutia burgheza din Anglia nu s-au ucis femei si copii.
3) Trecerea de la Respublica la Principat este considerata de anumiti istorici (Ronald Syme) drept prima revolutie din istorie, Revolutia romana oare nu s-a facut prin mai multe razboaie civile la care au cazut prada multi oameni nevinovati: Cato, Cicdero etc..
4) Faptul ca evreii au fost implicati mai corect spus folositi ca instrumente in revolutii inseamna altceva, un tap ispasitor daca lucrurile se termina prost ori un instrument de care de debarasezi usor.
5) Corecta observatia ta si imi aduc aminte ce ciudat ma priveau niste francezi cand le-am spus ca sloganul initial al Revolutiei lor era ” Libertate, egalitate, fraternitate si moarte!”. Treptat au scos moartea iar astazi nu mai este amintita in cartile de istorie franceze.
6) Adrian Franta a fost implicata direct si a sprijinit militar si financiar independenta SUA, de ce serviciul facut masonilor s-a intors ca un bumerang? O intrebare ca sa avem „de lucru” in viitor
Cand am ajuns in Franta, si am inceput sa ma descurc in limba franceza, am avut norocul sa pun mana pe o carte care trata „Revolutia Franceza” din alt punct de vedere decat cel oficial, din care, si dupa studiul mai multor lucrari pro si contra, mi’au ramas cateva idei centrale: sionistii au avut un rol pricipal in declansarea revolutiei si desfasurarea ei, prin miile de francmasoni aparuti in toate regiunile si orasele Frantei, organizati pe bresle, loje, centre etc si aceasta gratie libertatiilor garantate de … monarhie, pe care masonii, prin declansarea unei propagande acerbe, o acuzau de acordarea a tot felul de privilegii diferitelor paturi sociale, dintre care o buna parte din beneficiari erau chiar ei (burghezia esentialmente citadina)… Revolutia s’a petrecut la Paris si Ile de France iar primele ei obiective, dupa luarea puterii, au fost arderea Bibliotecii Luvrului si executia clerului – preoti , calugari si calugarite , ucisi, violate etc.(cucerirea Bastiliei e o aiureala , caci acolo nimeni nu a opus vreo rezistenta, avand o f mica garnizoana si cativa prizonieri – escroci si delicventi de moravuri).
Sa revenim la razboaiele vandeene (1793 – 1795).
Provinciile nu aveau nevoie de un razboi pe care „revolutionarii” l’au creat si nu aveau nici un motiv sa moara pt ei, dupa ce au acceptat toate schimbarile (anihilarea bisericii, taxe etc) , taranii care erau baza recrutilor (nu se puteau „fofila” ca burghezii revolutionari) au refuzat recrutarea … (acestia nu erau o armata ci mai degraba grupuri de oameni revoltati… care dupa ce’si spuneau parerea …mergeau acasa).
Ce este frapant este tiparul „baietilor destepti” de atunci, ucenici in inginerii sociale, au pus bazele masacrelor de masa : nimeni nu a scris in vreun document ca trebuie ucisi civilii , ba din contra, dar numai cu asta s’au ocupat – masacre impotriva noncombatantilor, probaganda extrema cu numirea generica de „banditi” (oare cum erau numiti milioanele de romani inchisi dupa 1945), metodele „bolsevice” cu promisiuni va lasam sa va redeschideti bisericile dar parasiti „armata banditilor”…
Surena,nu poti compara revolutia franceza cu luptele din evul mediu ,sec. XV, XVI de la sud si nord de Dunare, (Mihai Viteazul a exterminat akingiii, autori de masacre teribile contra noncombatantilor romani si alte nationalitati, cei care erau considerati „teroristi medievali” si care aveau bazele lor in satele bulgaresti), sau cu loviturile de stat romane. In Franta „revolutionarii” luau soldati francezi din Mayenne le umpleau capul cu tot felul de minciuni si’i trimiteau sa omoare alti francezi in Vendeea, doar ca sa nu piarda puterea (vezi Mineriadele)… Dar o poti compara cu Revolutia Bolsevica, sau cu cea a lui Mao …de ce? pt ca organizatorii au fost aceeasi … cu acelasi tipar …ca sa ai o idee de ce vreau sa zic (ca tot ai facut un à propos la fosta mea viata de soldat, cand am fost in Rwanda in 94, am inteles cam ce a fost in Vendeea …. barbati, femei, copii cu zecile de mii aliniati pe marginea drumului …si asta bineinteles fiind doar o curatire etnica, la fel ca cea facuta de „bosniaci” in Yugoslavia)…
Sfarsitul Europei l-a marcat Marea Schisma
Pentru a constientiza realitatea, pentru a afla Adevarul trebuie sa ne intrebam de ce aceasta involutie din istoria omenirii, asa zisa „revolutie franceza”, a avut loc in Europa de Apus, si nu in alta parte, in Asia, in Africa, in Europa de Est…de ce nu vorbim de o „revolutie ruseasca” , de o „revolutie” chineza, de o „revolutie” congoleza in care sa auzim enormitati si fapte diabolice intamplate in Europa de Apus,”civilizata”, de genul :
Omul nu va fi liber până când ultimul rege va fi spânzurat cu intestinele ultimului preot.
citat din Denis Diderot
Va fi poporu-n veci eliberat
De asuprire şi de făr-de-lege,
Prin cel din urmă preot spânzurat
Cu intestinul ultimului… rege.
epigramă de Voltaire
Civilizaţia nu-şi va atinge perfecţiunea până când ultima piatră din ultima biserică va cădea peste ultimul preot.
citat din Emile Zola.
Daca insistam pe aceasta problema, daca mergem la radacina raului, putem afla Adevarul, putem sa ne eliberam de minciuna si ignoranta.
Astfel aflam din Adevarul revelat, ca pofta ochiului, pofta, trupului si trufia vietii, sant elemente anticristice si antiumane, care il distrug pe om din interior, si pentru care am primit antidotul numit Iisus Hristos, Piatra cea din capul unghiului. Acestea insa, au fost pervertite in occidentul imperialist, incepand cu Roma cea trufasa si agresiva, subminand mesajul Mantuitorului, prin asa zisul primat papal, interpretand gresit marturisirea Sf. Ap. Petru : „Tu esti Hristosul Fiul lui Dumnezeu”, ratacind in trufie, si intelegand gresit ca Mantuitorul Iisus Hristos ar fi dorit sa intemeieze aici pe pamant o imparatie. Pentru ca : „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.” (Ioan 18, 36),
de aceea Mantuitorul a zis: „Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. (Mat.6:33)
si iarasi : „Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru” (Luca 17, 21), adica mai de pret decat toate bogatiile de pe lumea aceasta este sufletul : „Ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau?” (Marcu 8, 36-37) pentru ca : „Maria partea cea buna si-a ales”(Luca, 10-42) adica a ales Imparatia Cerurilor, a ales sufletul, care e cel mai de pret, si e creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (dupa duh, nu dupa materie, dupa interpretare lumeasca). a ales si Marta dar nu a ales bine.(pentru ca daca a ales ce a ales, trebuia sa o faca cu dragoste in Hristos, fara egoism, fara agresivitate…si atunci era bine. insa Maria a ales pe Dumnezeu de la bun inceput, si acest fapt ia garantat binele…care nu se va lua de la ea)
Aceasta ratacire, acesta alegere a occidentului imperialist, a generat ca un tavalug imens starea sociala, umana, culturala, politica…din ziua de azi : imperialismul roman, temperat o perioada de triumful crestinismului si valurile migratoare, reinvie prin papa cu instrumentul imperial numit Carol cel Mare, in anii 800, degenerand, din iad in iad, „adinc pe adinc cheama” in „cruciade”,1204,scolasticism, rationalism, materialism, secularism, renastere pagana, inchizitie, razboaie religioase, „revolutii” franceze, engleze, americane…masonerie, sionism, capitalism, sectarism, comunism, ateism, fascism, razboaie mondiale, multiculturalism, globalism…toate acestea sant produsul occidentului care a apostat de la invatatura Mantuitorului, cu sute de ani inainte, apostazie decretata oficial odata cu involutia franceza, devenind obligatoriu, mod de urmat, norma de viata pentru toata lumea.
de aici incepe intr-adevar, sfarsitul omului ca fiinta creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, si devine o fiinta numerotata, robotizata, fara identitate, fara personalitate, pervertita dupa chipul si asemanarea satanei. Involutia franceza demonstreaza pe deplin acest fapt, si mai mult decat atit, imperialismul iudeomasonic, gaseste in acest occident deja apostat, un teren perfect, prielnic, pentru o dezvoltare „armonioasa” institutionalizata : inrobirea lumii sub dictatura absolutismului perfect : uraciunea pustiirii in locul cel sfant, de la imperialismul roman, la imperialismul iudeomasonic, de la agresivitate, varsare de sange, la dictatura banului, a anormalitatii, a imoralitatii…”valori” ocvidentale care duc in aceiasi directie : pierderea sufletului.
pentru ca esenta diabolica a acestui imperialism occidental iudeomasonic in aceasta consta, ca a prins putere diabolica inseptita, ca unii care au alungat pe Hristos, astfel ca modul de inrobire a omului, a „evoluat” de la sabie, la bailout, de la varsare de sange, la dictatura banului, la dictatura pacatului, a statului de „drept”, impus omului dezumanizat, de „libertatea fraternitatea si egalitatea” pervertita a involutiei franceze.
iar, intr-o astfel de societate globala, anticristica, dupa model occidental iudeomasonic, construita ca un lucru bun facut, artificial, fara Dumnezeu, omul sarman, umilit si obidit, nu mai are parte de cele trei virtuti crestine Credinta, Nadejdea si Dragostea. este educat, invatat, spalat pe creier sa creada in el insusi, in iadul individualist, egoist, este invatat sa nu mai aiba nadejde, sa fie mereu sub stresul grijii zilei de maine, pentru ai fi deturnata atentia de la dragoste, cea care il poate salva, care il poare defini ca om, si mai ales ca chip dupa Dumnezeu.
inceputul sfarsitului, au aplicat aceleasi metode peste tot, Rusia tarista, Romania etc. De La Salle „socialistul” si fartatii lui prin teroare au reusit imposibilul sa’i faca pe francezi sa’si omoare conationalii … cine poate omori copii …demoni…
Citez : „Țăranii sprijină inițial Revoluția, dar, când Republica Franceză interzice libertatea religioasă și introduce serviciul militar obligatoriu pentru a merge la luptă împotriva Europei, aceștia se intorc rapid împotriva ei.”.
Niciodata taranii nu au dorit razboiale. Sub niciun motiv. Nici chiar la noi. Taranii romani nu au dorit razboiul antisovietic si anticomunist al lui Antonescu sub pretextul recuceririi Basarabiei. Am un martor traitor al acelor vremuri, mama mea, o taranca simpla cu doar 4 clase primare. Ea si taranii ei nu au dorit razboiul lui Antonescu. Ei nu au dorit si nu vor dori niciodata ca sa devina carne de tun fratii lor, logodnicii sau sotii lor, tatii lor, copii sau nepotii lor.
saracimea a fost dusa cu arcanul la razboaie. Probabil asa s-a intamplat si cu germanii unde bestia nenorocita de Hitler i-a dus in razboi ca pe vite la abator.
Toate evenimentele se insira ca margelele pe ata de sute de ani (poate de mii de ani ) .O oculta feroce prezenta planetar si in ziua de azi , hraneste demonii neobosita .
THE ILLUMINATI – TRIUMPH OF TREACHERY
http://www.bibliotecapleyades.net/sociopolitica/signscorpion/signscorpion02.htm
Ce sa mai traduc ,cred ca e clar , iluministii locali si internationali , Jacobinii ,Conventia , poate si evreul Adam Weishaupt care cocea retete d-astea la ordinele lui Mayer Amschel Rothschild etc………. au ordonat masacrul ,iar evreul Louis (Levi ) Marie Turreau la infaptuit ,deja i-mi imaginam la ordinele cui si cine , si fara sa citesc …drept rasplata in final oculta iudeo-masonica franceza l-a numit ambasador al Frantei in America la fratii lui iluministi …Doamne fereste sa nu mai faca si la noi la fel !.
….ca de facut au facut …si razboiul inutil de la 1877 (nu eu am zis-o ,Eminescu a zis-o) ! ,au inabusit rascoala la 1898 , rascoala de la 1907 , primul macel mondial ,al doilea macel , exterminarea legionarilor ,exterminarea celor care nu le erau pe plac dupa razboi ,lovilutia din 89 , batjocura numita democratie si jaful numit privatizare ……oy vei , oy vei de noi !
…………………………………………………………………………………………………………
In 1794, French Jew dupe General Louis-Marie Turreau.. born in Évreux
….About 170,00 White French Catholics were massacred during the Jewish controlled French Revolution
In 1794, French Jew dupe General Louis-Marie Turreau marched on the coastal peasants who were protesting their oppression by the reign of the Jews during this period. One method used was stripping all, putting them on boats, and sinking them in the River Loire. The General openly bragged about trampling children to death with horses.
Strangely enough, Jews and French history books never talk about this massacre……From 1803 to 1811 he was French ambassador to the United States of America, then commander of several military strongholds.
……………………………………………………………………………………………………………
By Henry Samuel in Paris
1:25PM GMT 26 Dec 2008
In early 1794 – at the height of the Reign of Terror – French soldiers marched to the Atlantic Vendée, where peasants had risen up against the Revolutionary government in Paris.
Twelve „infernal columns” commanded by General Louis-Marie Turreau were ordered to kill everyone and everything they saw. Thousands of people – including women and children – were massacred in cold blood, and farms and villages torched.
In the city of Nantes, the Revolutionary commander Jean-Baptiste Carrier disposed of Vendéean prisoners-of-war in a horrifically efficient form of mass execution. In the so-called „noyades” –mass drownings – naked men, women, and children were tied together in specially constructed boats, towed out to the middle of the river Loire and then sunk.
Now Vendée, a coastal department in western France, is calling for the incident to be remembered as the first genocide in modern history.
Residents claim the massacre has been downplayed so as not to sully the story of the French Revolution.
Historians believe that around 170,000 Vendéeans were killed in the peasant war and the subsequent massacres – and around 5,000 in the noyades.
When it was over, French General Francois Joseph Westermann penned a letter to the Committee of Public Safety stating: „There is no more Vendée… According to the orders that you gave me, I crushed the children under the feet of the horses, massacred the women who, at least for these, will not give birth to any more brigands. I do not have a prisoner to reproach me. I have exterminated all.”
Two centuries on, growing calls from local politicians to have it declared a „genocide” have sparked intellectual debate.
„There was in the Revolution a clearly stated programme to wipe out the Vendéean race,” said Philippe de Villiers, European deputy and former presidential candidate for the right-wing traditionalist Movement for France (MPF) party.
„Why did it take place? Because a people was chosen to be liquidated on account of their religious faith. Today we demand a law officially declaring it as a genocide; we demand a statement from the president; and recognition by the United Nations.”
Mr de Villiers – who opposes Turkish entry into the EU – was in Armenia last month, where he compared the Vendée of 1794 to the 1915 massacres of Armenians. In neither case, he said, „have the perpetrators admitted their fault or asked forgiveness of the victims”.
The bloody events of the Vendée were long absent from French history books, because of the evil light they shed on the Revolutionaries. However, they were well known in the Soviet bloc. Lenin himself had studied the war there and drew inspiration for his policies towards the peasantry.
According to the historian Alain Gérard, of the Vendéean Centre for Historical Research, „In other parts of France the revolutionaries killed the nobles or the rich bourgeoisie. But in Vendée they killed the people.
„It was the Revolution turning against the very people from whom it claimed legitimacy. It proved the faithlessness of the Revolution to its own principles. That’s why it was wiped out of the historical memory,” he said.
While today nobody denies that massacres took place, some historians argue they cannot be called „genocide” as there were excesses on both sides in what was a civil war, and they do not fit the UN criteria of killings based on ethnic or religious identity. „The Vendéeans were no more blameless than were the republicans. The use of the word genocide is wholly inaccurate and inappropriate,” said Timothy Tackett of the University of California.
For Mr Gérard, the massacres were clearly „a deliberate policy on the part of the authorities”.
For Mr de Villiers, an aristocrat whose family seat is in the Vendée, genocide does indeed apply as his forebears were killed for religious reasons: they had rebelled to protect their priests, who refused to swear an oath to the new constitution.
„It’s the rare case of a people rising up for religious reasons. They did not rebel because they were hungry, but because their priests were being killed,” he said.
„It is my burden – and my great honour – to defend the Vendée to the end of my days. The Vendée is not just a province of France, it is a province of the spirit. If today we enjoy the freedom to worship the way we choose, it is largely down to the sacrifice of those who died here.
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/france/3964724/Vende-French-call-for-revolution-massacre-to-be-termed-genocide.html