Daniel,

Ne-au ajutat! Probabil si cu alte ocazii, dar cu siguranta in timpul secetei din 1946/1947! Atunci cadeau oamenii de foame pe strazile satelor si oraselor romanesti, mai ales in Moldova! Nu mai stiu in ce memorii ale unui luptator din munti (cred ca Vatamaniuc, daca nu ma insel) am citit ca acesta era jandarm si a avaut misiunea de a transporta in singuranta porumb american adus in portul Constanta catre cei infomentati. Au fost atunci scene in care multimea flamanda voia sa ia cu asalt navele! Ei, si peste acest porumb, niste jandarmi (indemnati de comunisti) au fost surprinsi aruncand galeti cu apa, ca porumbul sa fermenteze, sa poata spune ca americanii ne-au dat porumb stricat!

Daniel, uite ce am gasit eu, in 2 Minute, pe Internet:

“Pe 20 februarie 1947, Partidul Naţional-Ţărănesc a făcut următoarea declaraţie:

„Preşedintele Statelor Unite, printr-o declaraţie făcută presei, a adus la cunoştinţa lumii întregi, odată cu ajutorul trimis României şi cu altul promis, jalnica stare a ţării noastre.

Guvernul român nu înţelege că cea mai rea politică este aceea de a ascunde adevărul. Presa noastră nu a putut scrie nimic despre ceea ce se petrece în Moldova. Ţăranii moldoveni mor de foame cu zecile de mii. Iar dacă ei merg să caute porumb prin ţară, nu sunt lăsaţi să îl aducă familiilor lor, conform unei decizii oarecare a Ministerul Economiei Naţionale. Ţăranii moldoveni sunt fugăriţi de jandarmi prin gări, în loc să fie ajutaţi să transporte grâul şi porumbul pe care l-au găsit în Oltenia sau în Banat.

Dar dacă cenzura guvernamentală sugrumă presa românească, Misiunea Americană a informat guvernul său de marea tragedie a României, iar partidele de opoziţie au făcut apel la ajutorul Statelor Unite. Reprezentantul politic american a fost rugat să transmită guvernului său apelul Partidului Naţional-Ţărănesc pentru grabnica ajutorare a României. Organizaţia Naţiunilor Unite a fost sesizată de noi despre ceea ce se petrece în ţara noastră.

Răspunsul preşedintelui Truman a venit repede şi plin de simpatie pentru poporul român. America ne trimite în dar hrană pentru 500.000 de oameni, în valoare de trei bilioane şi jumătate de dolari, adică peste douăsprezece mii de miliarde de lei la valoarea leului de azi.

Alimentele sunt luate din cele destinate armatei americane şi în câteva zile ajung la Constanţa. Nădăjduim că ele vor fi duse tot atât de repede la cei care le aşteaptă.

În afară de acest ajutor gratuit, preşedintele Truman a oferit să ne vândă ceea ce trebuie pentru restul populaţiei înfometate. Condiţiunile pe care le-a pus sunt în realitate aplicarea principiilor care stau la temelia Naţiunilor Unite. Nici o discriminare de credinţă politică, de rasă, de religie sau socială nu se poate face cu preţul distribuirii acestei hrane.”

Pentru conformitate:http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/maniu2/docs/maniu2p_49.htm

Comentariu de pe site, al dlui Călin Kasper, la textul In memoriam 4 Aprilie 1944

Notă: Să nu uităm că la data aceea România încăpuse pe mâna celor care organizaseră în țara vecină marea foamete/înfometare din anii 1930, soldată cu 10 milioane de victime. Vorba lui Soljenițân: „Eu înțeleg că a fost luptă de clasă înverșunată, care pe care, dar de ce această luptă de clasă a făcut victime numai printre slavii din URSS?!”

Ion Coja