Surena
1.636 aprobate
.
Nota a Securităţii, din 8 ianuarie 1973, privind „situaţia actuală a lui Mihai de Hohenzollern”: „Sub aspectul situaţiei materiale, Mihai de Hohenzollern este considerat ca fiind unul dintre cei mai săraci foşti regi, aflaţi în emigraţie”. Documentul alcătuit, deci, chiar de cei care-l urmăreau surprinde „cariera profesională” a fostului suveran din momentul abdicării şi până la începutul anilor ’70. Iată:
„Până în anul 1957 a lucrat la Geneva în calitate de pilot de încercare şi demonstraţii de zbor fără vizibilitate, precum şi ca instructor de zbor în cadrul societăţii americane de aviaţie «Lear».
În 1957, filiala de la Geneva a societăţii «Lear» desfiinţându-se, Mihai de Hohenzollern a deschis, în coproprietate cu un elveţian, o reprezentanţă pentru desfacerea de aparate electronice.

Din 1968 lucrează la Lausanne ca reprezentant (agent) al firmei americane de bursă – «New-York Stockbrockers Drouila&Co» – având un salariu lunar de 4.000 de franci elveţieni. În această calitate se ocupă de tranzacţii de bursă ale unor foste familii regale, printre care şi cea a fostului rege Umberto al Italiei. Totodată, lucrează în calitate de inginer la reprezentanţa din Geneva a companiei de aviaţie «Scandinavia». (…)

La adresa la care locuieşte este proprietarul a două imobile vechi şi din salariu ca şi din dobânzile unor capitaluri depuse în bănci realizează un venit de circa 3-4000 de dolari SUA lunar, ceea ce determină ca el şi familia să ducă o existenţă modestă. Are un personal de serviciu redus (1-2 femei). Nu scrie şi nu-şi face niciun fel de publicitate personală, iar presa străină îl prezintă ca fiind un element muncitor şi modest, cu evidente preocupări pentru mecanică, automobilism, turism şi familie”.
………………………..
Oana şi Mihai Demetriade, cercetători CNSAS vorbesc la emisiunea Digicult despre felul în care a încercat Securitatea să fabrice poveşti pentru a-l denigra pe rege.
” Toate miturile sau calomniile instrumentate de fosta Securitate au fost demontate prin intermediul demersului celor doi. Despre povestea arhicunoscută a plecării în exil a suveranului, încărcat de obiecte de preţ, Oana Demetriade povesteşte: „Am ales să punem un document, chiar din momentul plecării suitei regale în exil – un exil impus, trebuie să spunem – de la începutul lunii ianuarie 1948, unde poliția consemnează metodic, pe ore, tot ce s-a întâmplat în acea dimineață. Adică: suita a venit în gara Sinaia, unde erau câțiva ziariști străini, care aflaseră despre ce se întâmplă și voiau să facă anumite reportaje.

Au fost îndepărtați. A apărut Majestatea sa, însoțit de regina-mamă Elena, toate bagajele au fost verificate de agenții poliției; la sosirea Majestății sale un elev a strigat :”Trăiască regele!” și a fost imediat arestat; s-au îmbarcat în tren și trenul a fost însoțit până la graniță de agenți ai poliției. Majestatea sa a avut 12 sau 20 de geamantane și atât. Asta a fost „averea” cu care a plecat. La graniță trenul a fost oprit și s-a făcut o percheziție asupra suitei sale. Majestatea sa a reușit să ia în exil 10-15 persoane, care făceau parte din suita regală. Toți aceștia, știind că pleacă în exil, au încercat să-și ia cu ei ce au putut: bani, bijuterii. Toți au fost confiscați. Sunt documentele semnate de aceste persoane: cum și ce li s-a confiscat.” În aceeaşi manieră, toate celelalte poveşti menite să-l denigreze pe rege au fost demontate: legenda celor 42 de tablouri de patrimoniu pe care suveranul le-ar fi scos din ţară, cea a soldei pe care ar fi primit-o de la Partidul Comunist şi multe asemenea.

Iar cercetătorii CNSAS au descoperit în dosarul de urmărire şi detalii surprinzătoare. Oana Demetriade vorbeşte despre insistenţele cu care Securitatea voia să izoleze Casa Regală: „Niște conflicte diplomatice care, pentru noi, sunt niște noutăți. Iar aceste documente erau întocmite de Securitate, aduse la cunoștința ministrului de Externe Ioan Totu, iar toată acțiunea era coordonata de miniștrii de Interne Emil Bobu, respectiv Tudor Postelnicu și de șeful Securității, Iulian Vlad.” La rândul său, Mihai Demetriade povesteşte: „Este o surpriză, de pildă, nivelul de penetrare la care Securitatea ajunsese în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății. Securitatea auzise, la un moment dat că Principesa Margareta urma să fie angajată de OMS. Prin urmare, prima măsură pe care o ia: activeză un agent de la vârful OMS-ului, care era agent al Securității. Acest agent are o întâlnire cu unul dintre ofițerii acoperiți din ambasadă, cu care are o discuție în termeni foarte duri. Îi spune acestui agent că, dacă OMS va angaja vreodată un membru al Casei Regale, actul în sine va fi considerat un act ostil la adresa României. ”
Oana Demetriade, cercetător CNSAS:
„Am ales să punem un document, chiar din momentul plecării suitei regale în exil – un exil impus, trebuie să spunem – de la începutul lunii ianuarie 1948, unde poliția consemnează metodic, pe ore, tot ce s-a întâmplat în acea dimineață. Adică: suita a venit în gara Sinaia, unde erau câțiva ziariști străini, care aflaseră despre ce se întâmplă și voiau să facă anumite reportaje. Au fost îndepărtați.
A apărut Majestatea sa, însoțit de regina-mamă Elena, toate bagajele au fost verificate de agenții poliției; […]Majestatea sa a avut 12 sau 20 de geamantane și atât. Asta a fost „averea” cu care a plecat. La graniță trenul a fost oprit și s-a făcut o percheziție asupra suitei sale.
Majestatea sa a reușit să ia în exil 10-15 persoane, care făceau parte din suita regală. Toți aceștia, știind că pleacă în exil, au încercat să-și ia cu ei ce au putut: bani, bijuterii. Toți au fost confiscați. Sunt documentele semnate de aceste persoane: cum și ce li s-a confiscat.”

sursa: tudorvisanmiu.wordpress.com

Nota redacției: Am descoperit un număr mare de comentarii la care n-am avut acces din pricina nepricepeii mele. Cam foarte multe! Încerc să le iau la mână pe toate și, când este cazul, să le urc pe prima pagină.