Mon, Dec 9 at 11:19 AM

Reacția lui Elon Musk după anularea alegerilor prezidențialelor din România: What the heck?

CEO-ul Tesla, Elon Musk, a avut prima reacție după ce s-a aflat că alegerile prezidențiale din România au fost anulate. Declarația miliardarului vine după ce Donald Trump Jr a spus că anularea alegerilor prezidențiale din România a fost decisă de Soroș.
Reacția lui Elon Musk
„What the heck? (ce naiba)”, a scris Musk pe platforma X.

Musk a fost cel mai mare susținător al campaniei lui Donald Trump. Documentele depuse la Comisia Federală pentru Alegeri arată că Musk a donat mai mult de 238,5 milioane de dolari către America Pac, un comitet de acțiune politică pe care chiar CEO-ul Tesla l-a înființat și care a devenit unul dintre principalele vehicule de strângere de fonduri ale lui Trump.

Documentele arată că Musk a făcut trei donații individuale de câte 25 de milioane de dolari către America Pac doar în a doua jumătate a lunii octombrie. Miliardarul a donat și 20,5 milioane de dolari către RBG Pac, un comitet pro-Trump numit după fosta judecătoare a Curții Supreme Ruth Bader Ginsburg, ridicând totalul sprijinului său pentru campania președintelui la mai mult de 259 de milioane de dolari. Musk a fost singurul donator al RBG Pac, conform documentelor.
Donald Trump Jr., despre decizia CCR
Fiul cel mare al președintelui ales al Statelor Unite, Donald Trump Jr., a criticat decizia CCR de a anula primul tur al alegerile prezidențiale: „Uau, uite ce se întâmplă în România! Curtea Constituțională tocmai a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale. O altă încercare Soros/marxistă de a manipula rezultatul și de a nega voința oamenilor.” În cadrul postării, acesta a mai scris: „ Ea va pierde și ei știu asta”.

Donald Trump Jr. spulberă decizia Curții Constituționale: O încercare So…
Dinu Marian

Citeste pe Evz.ro: Donald Trump Jr. spulberă decizia Curții Constituționale: O încercare Soroș/Marxistă de a sub…

Alegerile prezidențiale din România, anulate
Vineri, Curtea Constituțională Română a decis, într-o decizie fără precedent, anularea alegerilor prezidențiale, urmând ca procesul electoral să se reia în integralitate. Guvernul urmează să stabilească o nouă dată pentru prezidențiale. Anunțul a venit după două zile de la desecretizarea documentelor din ședința CSAT, care a scos la iveală o operațiune pregătită de Rusia în favoarea candidatului independent Călin Georgescu. Turul doi al prezidențialelor urma să aibă loc duminică, pe 8 decembrie, și se confruntau Călin Georgescu și candidata USR Elena Lasconi. Decizia CCR a fost luată în timp ce votul pentru turul al doilea era în desfășurare în diaspora.

Calin Georgescu va fi interzis? Anunțul momentului: „Nu mai are sanse sa se inscrie”
Călin Georgescu nu mai are șanse să se înscrie în cursa electorală. Cel puțin de această părere este un profesor doctor în istorie care a analizat situația prin prisma informațiilor oferite până în acest moment de CSAT, dar și a deciziei CCR de a anula alegerile prezidențiale. Curtea Constituțională a luat o decizie șocantă și a anulat turul I al alegerilor prezidențiale. Practic, procesul electoral va fi reluat în totalitate. Decizia CCR a venit după desecretizarea datelor din CSAT prin care se precizează că alegerile prezidențiale, în primul tur, ar fi fost influențate prin intervenție externă. Curtea Constituțională a primit, de altfel, patru sesizări după desecretizarea documentelor CSAT în care se precizează că un candidat, respectiv Călin Georgescu ar fi declarat cheltuieli 0, deși campania lui pe TikTok a fost contracost. Profesorul doctor în istorie Iulian Nechifor spune că, în acest context, decizia CCR a fost forțată de gravitatea evenimentului și crede că Georgescu nu mai are șanse să se înscrie în cursa electorală Profesorul doctor Iulian Nechifor a urmărit cu atenție evenimentele și pe baza cunoștințelor temeinice de istorie mărturisește că, cel mai probabil, propaganda rusă ar fi acționat ca la manual, după o tradiție consacrată încă de acum trei secole. ”Decizia CCR a fost una forțată de gravitatea evenimentului. După desfășurarea alegerilor prezidențiale, primul tur, și cele parlamentare este evident că propaganda rusă a fost bine organizată și regizată. Ea apelat la câteva elemente clasice pe care rușii le-au folosit în spațiul românesc de circa 300 de ani”, spune Iulian Nechifor. Una dintre metodele clasice de propagandă rusești folosite de ruși ar fi fost apelarea la sentimentele religioase ale românilor, de promovarea unor mesaje care să inducă ideea de Occident decadent, imoral, în antiteză cu lumea ortodoxă, rurală, pură.
”Prima metodă a fost manipularea sentimentului religios și promovarea unui mesaj mesianic prin accentuarea opoziției dintre Occidentul decadent, eretic, imoral și „puritatea” ortodoxiei manifestată de lumea rusă. Acest mesaj a fost preluat și propagat de numeroși clerici ortodocși, cel mai reprezentativ exemplu fiind Teodosie de la Constanța. Anumite persoane din cadrul bisericii ortodoxe a promovat persoane dubioase cu mesaj rasist, legionar, antisemit, homofob, antidemocratic, antioccidental. Dintre aceștia îi amintim pe George Simion, Diana Șoșoacă și evident Călin Georgescu. Până acum Biserica nu și-a asumat nicio responsabilitate, ceea ce este extrem de grav. Promovând acest mesaj, unii clerici români au servit intereselor rusești în România”, precizează doctorul în istorie.
Totodată profesorul botoșănean precizează că autoritățile sunt datoare românilor cu explicarea modului în care a fost finanțată campania lui Călin Georgescu, pe Tik-Tok, și din ce surse.
”Platforma chinezească a fost acuzată în dese rânduri ca fiind folosită în scopul de a diviza și distruge modul de viață occidental. Acest fapt a fost valid în cazul României, actorul statal implicat, cel mai probabil Rusia, fiind interesat în destabilizarea României, unul dintre principalii susținători ai Ucrainei. Pe acest fundal a fost promovat Călin Georgescu cu un efort documentat de serviciile speciale întins pe durata a acel puțin 4 ani.
Dacă în 1944 comuniștii români, instrumente ale rușilor, au venit pe tancurile rusești și au pulverizat fragila democrație interbelică, în 2024 persoane de influență au făcut desant prin intermediul TikTok. Declarația lui Călin Georgescu precum că a sa campania a costat 0 lei este o poveste. Autoritățile române au datoria de a explica cum a fost finanțată această campanie masivă de dezinformare de pe TikToc, cine au fost colaboratorii din interiorul țării și de ce au făcut-o”, arată Iulian Nechifor. În cele din urmă, profesorul botoșănean, pe baza informațiilor desecretizate, dar și a problemelor de securitate apărute, spune că în momentul de față Călin Georgescu nu ar mai avea șanse să se înscrie în cursa electorală. „În lumina acestor informații la care avem acces este evident că domnul Călin Georgescu nu mai are șanse să se înscrie din nou în cursa electorală. Faptul că a încălcat flagrant legislația electorală este un argument suficient. Părerile sale publice dintre care spicuim naționalizarea firmelor străine, intenția de a desființa partidele politice, sugestia că ar dori să scoată România de pe traseul și destinul său european sunt alte argumente. Problema este dacă și alți „suveraniști” sau extremiști vor fi interziși, gen partid POT, SOS sau AUR. În concluzie, Rusia a reușit până în acest punct să destabilizeze România și securitatea Europei de Est prin aceste instrumente”, conchide Iulian Nechifor.
Fostul președinte al CSM, Horațius Dumbravă: Gândiți-vă că orice judecător obișnuit ar fi respins cererea de anulare a alegerilor, pe baza probelor desecretizate de CSAT / Ce pericol vede el
Maniera în care Curtea Constituțională a înțeles să intervină în procesul electoral poate fi un precedent foarte periculos pentru democrația românească, consideră Horațius Dumbravă, fost judecător și fost președinte al Consiliului Superior al Magistraturii. Iar despre probele desecretizate de către CSAT, dacă ar fi fost la ”un judecător de scaun obișnuit, pe baza unor astfel de „probe” care nu sunt susținute de alte probe administrate, apte să contureze imaginea unei posibile fraude, vă asigur că ar fi respins o cerere de anulare a unei astfel de proceduri”, spune fostul magistrat, într-un articol de opinie oferit cititorilor HotNews.

Horațius Dumbravă a fost judecător și a ieșit din magistratură în urmă cu un an, prin pensionare. A fost preşedinte al Curţii de Apel Tg Mureş (2009 – 2010) şi preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii (2011), iar în prezent lucrează ca expert pentru Consiliul European.
”Vedeta principală a defunctelor alegeri prezidențiale 2024, subiect al munților de opinii și analize ale formatorilor de opinie, politologi sau specialiști în Drept constituțional, este, fără îndoială, Curtea Constituțională a României, „garantul supremației Constituției”.

Ceea ce s-a întâmplat vineri, 6 decembrie, când au fost anulate alegerile prezidențiale, în plină votare în diaspora, a fost precedat de alte două mari decizii ale Curții, care au marcat toată această perioadă: scoaterea Dianei Șoșoacă din competiția pentru Cotroceni și renumărarea voturilor românilor din primul tur al prezidențialelor.

Reacțiile după ultima hotărâre a CCR, cea de anulare a procesului electoral, au variat de la „lovitură de stat” la sublinierea necesității salvării democrației.

În orice caz, ceea ce aș vrea să subliniez este faptul că putem fi foarte subiectivi în aprecierile și analizele pe care le facem cu privire la cele trei hotărâri controversate ale Curții Constituționale.

Scoaterea Dianei Șoșoacă din cursa prezidențială: „CCR s-a transformat din arbitru în acuzator”
Pentru a fi cât mai informat cu privire la parcursul procedurii electorale și a mă liniști că votul pe care l-am dat în turul I și urma să-l exercit în turul II era în cunoștință de cauză, am analizat și coroborat textele constituționale (art. 2 paragraf 1 și art. 146 lit. f din Constituție) și textele legale aplicabile (Legea 370/2004 pentru alegerea președintelui, în special art. 52).

Însă, rușine mie. Am greșit de fiecare dată în analiza făcută (mă refer la cele trei momente). Recunosc și regret fapta.

Mi-am spus că CCR nu are cum să elimine un candidat pentru anumite afirmații făcute, e drept, în spațiul public, fără a exista o hotărâre judecătorească (penală) care să consfințească „suspendarea dreptului politic” al Dianei Șoșoacă de a candida. CCR a hotărât contrariul. Aici trebuie spus că standardele europene din Codul bunelor practici al Comisiei de la Veneția (2002) spun cu subiect și predicat că o astfel de suspendare a dreptului de a fi ales poate fi impusă numai prin hotărâre specială a instanței de judecată.

În fapt, prin această hotărâre CCR s-a transformat din arbitru în acuzator (procuror) și în instanță ordinară de judecată. A acuzat că afirmațiile publice, e adevărat că extrem de periculoase, ale candidatei Șoșoacă sunt de natură să încalce valorile democrației, ale statului de drept, la respectarea Constituției corelate cu garanția politico-militară a acestora, respectiv apartenența României la UE și NATO. Raportându-se la aceste acuzații, CCR s-a substituit unei instanțe judecătorești (în materie penală), în sensul că a „condamnat-o” penal pe Diana Șoșoacă și, astfel, i-a suspendat dreptul de a fi aleasă.

Renumărarea voturilor din turul I: „Teamă de a tranșa o chestiune spionoasă?”
Decizia CCR de renumărare a tuturor celor peste 9,4 milioane de voturi pe care le-au dat românii în primul tur al alegerilor.

Am citit cu atenție art. 52 din Legea nr. 370/2004 și, bineînțeles, contestația candidatului Terheș, cel care a obținut un glorios 1% din voturi. Merită (re)citită contestația acestui candidat: supărarea este că nu a ieșit pe locul 2 candidatul PSD, Marcel Ciolacu, ci candidatul altui partid, USR, Elena Lasconi. Mai sunt câteva critici legate de o posibilă fraudă a unor simpatizanți sau membri USR, care au continuat campania electorală, zice domnul Terheș, deși încă procesul electoral era în derulare în diaspora.

Mi-am spus că CCR va respinge de pe scaun contestația, cu atât mai mult cu cât frauda se bazează pe exemplul a trei secții de votare, una din Dolj și două din București, fără a aduce alte dovezi. Or, textul art. 52, alin. 2, teza ultimă, spune că acuzația de fraudă făcută de un candidat trebuie să fie însoțită de dovezi pe care se întemeiază această acuzație. Era evident, pentru mine cel puțin, că trei biete secții de votare nu justificau sub nicio formă o fraudă la scară largă. Nu rezultau, de altfel, din contestația domnului Terheș alte elemente care să indice fraudă care să justifice schimbarea ordinii candidaților sau anularea alegerilor, după cum cerea domnia sa.

M-am înșelat din nou: CCR a dispus, prin hotărârea din 28.11.2024, ca autoritățile electorale să renumere toate voturile.

Anularea alegerilor prezidențiale: Multe semne de întrebare
CCR a hotărât că a existat o fraudare semnificativă a alegerilor, motiv pentru care a decis în consecință. Trebuie să recunosc că, citind motivarea hotărârii, am multe semne de întrebare cu privire la constituționalitatea argumentelor.

În primul rând, brusc CCR s-a sesizat „din oficiu” cu privire la posibile fraude de natură să altereze procesul electoral. Legea nr. 370/2024, art. 52 alin. 2, enumeră cine poate cere anularea alegerilor (partide politice, alianțe politice, candidați, etc.). Nu este precizată și posibilitatea sesizării „din oficiu” cu privire la fraude pe care să o poată facă CCR însăși. Cu alte cuvinte, CCR a întins ca pe un elastic înțelesul art. 146 lit. f din Constituție, susținând că se poate, că este obligată să se sesizeze din oficiu, devenind din arbitru (din nou) acuzator (procuror).

Hotărârea de anulare a alegerilor scoate în evidență „probele” care au dus la concluzia anulării alegerilor, respectiv documentele întocmite de instituții de forță și declasificate de CSAT. Așadar, CCR (din nou), din arbitru s-a transformat în instanță de judecată ordinară: a analizat probe și a tras concluzii cu privire la pertinența acestor probe.

„Consecințe grave pe termen lung privind credibilitatea instituțiilor statului”
Cu privire la aceste „probe” aș face două observații.

Prima ar fi aceea că documentele declasificate ale comunității de informații nu-mi par mai mult decât însăilări luate din surse deschise, publice. Sentimentul meu a fost (și este în continuare) că dacă aș fi căutat cu un prieten în spațiul virtual, surse deschise adică, vreo două nopți, aș fi putut găsi aceleași informații despre candidatul acuzat de fraudă. Aceste informații, hai să fim sinceri, nu conțin nimic relevant care să conducă direct la unul dintre candidați, „acuzat” de CCR de fraudă.

Pentru a ajunge la o astfel de concluzie, ar fi fost nevoie de o anchetă profesionistă, a unor procurori și ofițeri specializați, bine pregătiți. În concluzie, un judecător de scaun obișnuit, pe baza unor astfel de „probe” care nu sunt susținute de alte probe administrate, de data asta, apte să contureze imaginea unei posibile fraude, vă asigur că ar fi respins o cerere de anulare a unei astfel de proceduri.

Nu în ultimul rând, folosirea unor sintagme de „entitate statală”, „actor statal” în documentele cu pricina au fost de natură să obtureze o analiză la rece, pertinentă a ceea ce cu adevărat s-a întâmplat în campania aceasta electorală; cu atât mai mult cu cât nici unde nu se specifică clar cine este această „entitate statală”.

Faptul că ar putea fi Rusia putem intui noi și ar trebui să ne dea fiori. Dar o instituție serioasă, cum sunt serviciile de informații, sunt datoare să meargă până la capăt și să spună care este acea „entitate statală”. Altfel, sugerarea că a existat o „entitate statală” (care o fi aia?) care a acționat în direcția unei fraude electorale de proporții nu face decât să ascundă incompetența tuturor decidenților români: președinte, conducătorii serviciilor de informații, alte instituții de forță. Cu consecințe grave pe termen lung în ceea ce privește credibilitatea unor astfel de instituții.

A doua observație: un anchetator pur sânge, dar și un judecător de scaun ar fi analizat frauda și din perspectiva comportamentului electoral al altor candidați. Este singurul candidat care a făcut campanie electorală mascată? Dar cu panourile publicitare ale unui candidat pe care s-au cheltuit zeci de milioane de euro, din bani publici, ce facem? Cu emisiunile TV în care erau lăudați diverși candidați și care nu erau marcate electoral? Dar cu acuzațiile fermelor de troli puse în sarcina altor candidați?.

Acest candidat acuzat și „condamnat” de fraudă a fost singurul care a apelat la creșterea exponențială a mesajelor pe social-media cu mesaje care nu erau marcate electoral? Nu spun că ceilalți candidați au apelat la mijloace de natură frauduloasă, spun doar că pentru a contura o imagine corectă, de ansamblu, asupra alegației de fraudă ar fi fost necesară o analiză comparativă a modului în care ceilalți candidați au făcut campanie. Și asta în mod cert nu putea să o facă CCR. Care, reamintesc, are rolul de arbitru, degarant al Constituției, veghează la procedura alegerii președintelui. În nici un caz nu are rol de procuror și/sau instanță ordinară).

„Este esențial să știm de ce Parchetul General și DIICOT s-au sesizat atât de târziu”
În comunicatul despre „posibile riscuri la adresa securității naționale”, CSAT anunța că „membrii Consiliului au cerut autorităților cu atribuții în domeniul securității naționale, celor cu atribuții în buna desfășurare a procesului electoral, precum și organelor de urmărire penală să întreprindă de urgență demersurile necesare, conform competențelor legale”.

Este esențial să știm dacă comunitatea de informații avea deja analize făcute înainte de primul tur de alegeri cu privire la potențiale riscuri pentru securitatea națională și dacă le-au comunicat vreunui beneficiar legal, inclusiv Parchetului General.

Este esențial, de asemenea, să știm de ce Parchetul General și DIICOT s-au sesizat atât de târziu cu privire la comiterea unor posibile infracțiuni. Asistăm acum la perchiziții și audieri de suspecți. Ce a împiedicat organele de urmărire penală să solicite imediat după ședința CSAT documentele comunității de informații? Ce a împiedicat comunitatea de informații să sesizeze Parchetul cu privire la posibile infracțiuni privind securitatea națională? Că au această competență de sesizare legală.

„Am asistat la schimbarea forțată a atribuțiilor CCR”
Aș concluziona că maniera în care a înțeles CCR să intervină în procesul electoral poate fi un precedent foarte periculos în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat al atât de șubredei democrații românești.

Manifestarea aceasta „eroică” a CCR, prin faptul că și-a arogat un rol pe care constituțional nu-l are, poate fi, la un moment dat, confiscată de o nouă garnitură de judecători constituționali numiți de partide și politicieni extremiști. Vom mai putea spune că democrația este subminată, într-un astfel de scenariu perfect posibil, dată fiind proaspăta jurisprudență CCR?

Tare mi-e teamă că CCR, prin aceste hotărâri, a adus grave prejudicii principiilor democrației și statului de drept, cu care se laudă, în aceste ultime hotărâri, că le apără.

Am asistat la schimbarea forțată a atribuțiilor CCR, care într-un avânt „eroic”, așa cum spuneam, s-a transformat în acuzator și instanță de judecată în același timp, deși rolul constituțional nu este în mod cert acesta”.