Cit mai dureaza pina izbucneste razboiul?
Se simte tot mai tare în aer miros de praf de pușcă, și nu e o figură de stil, pentru că ne referim direct la un conflict militar care, într-o formă sau alta, nu are cum să nu afecteze și România. E vorba, evident, de mult amînata atacare a Iranului – posibil și a Siriei – de către Israel, cu largul concurs al SUA. Un război programat inițial pentru anul trecut, dar amînat de alegerile din America. Iar evenimente de ultimă oră indică tot mai limpede că debutul conflictului nu va mai întîrzia mult.
Anul 2012 ar putea fi numit anul pregătirii psihologice a lumii pentru un nou război în Orientul Mijlociu, între Israel, Iran, Siria și…să sperăm că lista se oprește aici. La începutul anului 2012 se vorbea de o izbucnire iminentă înaintea alegerilor din SUA, dar, finalmente, s-a luat decizia amînării pînă după scrutin.
Între timp, Israel, prin oficialii săi, în frunte cu premierul Benjamin Netanyahu, s-a ocupat cu declarații belicoase peste declarații și cu netezirea asperităților diplomatice în cazul unor state care nu văd cu ochi buni conflictul. O acțiune eșuată, însă, cel puțin în cazul Germaniei, țară suspectată că a avut un rol major în programul nuclear iranian, care dă fiori Israelului, și care se opune cu îndîrjire soluției militare.
În octombrie anul trecut, Der Spiegel relata despre operațiunea ”Ventilatorul”, ancheta în cazul unor întreprinderi germane bănuite că au vîndut în mod clandestin elemente de înaltă tehnologie Iranului, violînd embargouri decretate de ONU şi UE. Referindu-se la refuzul îndîrjit al lui Merkel de a accepta atacarea Iranului de către evrei, Der Spiegel mai nota ”dacă întreprinderi din Germania trec prin plasa [controalelor] şi dau imaginea, la nivel internaţional, a unei colaborări deschise cu regimul preşedintelui Mahmud Ahmadinejad, argumentul său ar pierde din greutate”.
În noiembrie, Germania a enervat puternic evreii refuzînd să voteze, alături de americani, împotriva acordării Palestinei a statutului de stat observator la ONU.
În decembrie, Netanyahu a vizitat Germania, dar întîlnirea cu Merkel nu a fost prea fructuoasă. Cancelarul german nu a fost de acord nici măcar cu proiectul israelian de extindere a coloniilor din Ierusalimul de Est şi Cisiordania, darmite cu atacarea Iranului. După întîlnirea cu Merkel, premierul israelian a vizitat în mod ostentativ, am spune, legendara gară Grunewald, de unde plecau trenurile încărcate cu prizonieri evrei către lagărele de concentrare.
După vizită, în ultimele zile ale anului trecut, declarațiile lui Netanyahu despre iminența unui război cu Iranul s-au întețit. Cotidianul american „New York Times” a relatat, la rîndul său, citînd surse de la Pentagon, despre un mega-exercițiu militar al Israelului, la începutul acestei luni, în care s-a simulat atacarea obiectivelor nucleare iraniene.
Tot recent a avut loc decernarea Oscarurilor și un eveniment neobișnuit. Astfel, premiul pentru cel mai bun film a fost oferit – cel puțin discutabil, am spune noi – producției ”Argo”, în care americanii cei buni se confruntă cu iranienii cei sălbatici. În premieră absolut, premiul nu a fost anunțat de o vedetă hollywoodiană, ci de Casa Albă, prin intermediul soției președintelui Obama, parcă pentru a îngroșa la maxim tușele politice ale premierii lui ”Argo”, un film bun, fără îndoială, dar departe de valențe artistice de top și, în orice caz, grosolan sub aspectul respectării adevărului istoric.
O veritabilă bombă pare să fi căzut însă, în războiul psihologic care precede războiul din Orient, zilele trecute, la Washington. Astfel, presa mondială a relatat despre un studiu dat publicității de istoricii de pe lîngă Muzeul Holocaustului din SUA, după 13 ani de cercetări. Mai precis, conform studiului, numărul evreilor exterminați de germani în al doilea război mondial ar fi de peste trei ori mai mare decît se știa oficial, adică în jur de 20 de milioane, față de numai șase milioane. De asemenea, numărul total al lagărelor naziste din Europa ar fi fost de 42.500 în loc de 7000, cît se știa pînă acum.
„Cifra este mult mai mare decât ne-am fi aşteptat. Ştiam cît de oribilă era viaţa în astfel de lagăre, dar nu ne aşteptam ca numărul lor să fie atît de mare”, a declarat Hartmut Berghoff, directorul Institutului istoric german din Washington.
Deocamdată, informația e caldă, dar ea se va rostogoli fără îndoială pînă la cote dramatice. Practic, cercetătorii americani expediază o directă de imagine năpraznică în falca Germaniei, la 70 de ani de la război, într-un moment în care amintirea ororilor din anii 40 s-a mai estompat, iar steaua nemților începe să urce din nou spre vîrful Europei.
Simplă coincidență?  Posibil.
La fel de bine, s-ar putea ca SUA, ori lobbyul evreiesc din această țară, să dea un avertisment tăios Germaniei, țară care, așa cum spuneam, se opune cu tărie planurilor israeliene vizînd atacarea Iranului.
Cît despre Rusia, se știe că Kremlinul a avertizat în repetate rînduri că un atac asupra Iranului ar putea fi considerat o acțiune împotriva intereselor rusești, cu reacții pe măsură, ceea ce nu face decît să complice dramatic ecuația geopolitică într-o zonă relativ apropiată României.
Nu ne rămîne decît să sperăm că pregătirea de atac contra Iranului nu a inclus și vreo metodă discretă de îmblînzire a cerbiciei Moscovei. Una care să vizeze direct, să spunem, influența rusească în Balcani.
 
– General Maior in Rezerva
Marin Stafie