Am primit pe adresa de internet textul de mai jos, semnat de domnul Cornel Chifor. Mă somează să-i răspund, ceea ce voi și face, cu oarecare satisfacție că mi se ridică mingea la fidel.
Iată mai întâi mesajul primit:

„Comentariu referiotor la discursul Dlui Secretar de Partid, Profesor Ion Coja.”
Mesaje primite
x

Ion Coja site
04:57 (acum 8 ore)
către eu

De la: Cornel Chifor
Subiect: Comentariu referiotor la discursul Dlui Secretar de Partid, Profesor Ion Coja.

Textul mesajului:
Dle. Profesor, eu am suferit de foame, am fost membru al GDS. (genereatiei de sacrificiu) eu am suferit de foame,; dta ai fost membru de PCR. care te hraneai la asa zisa cantina Partidului, care de fapt era restaurant. Dumneata mancai carne, eu fierbeam oase afumate sa dau un gust ciorbei.

Ma sculam la ora 4:00 am sa pot prinde un litru de lapte, (caci nu-mi dadeau doua), pentru copilul meu de 2 ani. La secretarul de Partid ii ducea acasa la ora 8, sau in cel mai rau caz ii dadea sacosa plina , pe usa din spate.

Ca sa merg intr-o excursioe in Bulgaria, (de Germania, Franta, etc. nici nu era vorba) pasaportul meu il tineau la Militie.
Secretarul de Partid il tinea acasa.

Ceausescu si-a facut-o cu mana lui, ca nu si-a verificat subalternii si sa verifice cum o duce omul de rand, care era obligat sa iasa in strada sa strige lozinci de genul „Ceausescu PCR”,- „Ceausescu Romania stima noastra si mandira” si multe altele. Ne-a tinut ca niste animale in custi, nu ca niste animale libere. Nopi eram purtati cu zgarde la gat si ni s-a impus dictatura comuniosta. Nu am avuit curajul sa spunem adevarul in fata.

La Revolutie am strigat „Jos Ceausescu, Jos PCR” . Atunci m-am simtit un om liber si am strigat de buna voie pana am ragusit, si nici nu mi-a mai fost frica ca voi fi dus la beciurile Securitatii.

La Revolutie n-am vazut membri PCR. Ei au furat Revolutia, ajutati de Securisti.

Cine au avut cele mai scumpe vile si masini staraine imediat dupa Revolutie? Securistii si secretarii PCR si fiecare care avea o mica functie in PCR.

Ei au furat revolutia si au distrus Romania. Ei sant coruptii natiunii.

Am pus in balanta ce a fost inainte si ce a fost dupa.

Am exemple si eu sant interesat de o discutie analitica daca dta doresti.

Pot fi contactat la emailul meu: c3cory@yahoo.ca

Toate cele bune,
Cornel Chifor

******
Iată și răspunsul meu, punct cu punct:

1. N-am avut onoarea să mi se încredințeze vreo funcție în PCR. Secretarii PCR erau stabiliți și impuși la adunarea generală anuală de alegeri. Membrii de partid puteau face propuneri pentru BOB – Biroul Organizației de Bază, adică la nivelul cel mai jos, dar de regulă lista candidaților era decisă dinainte de ședință. La o astfel de adunare, un student m-a propus și pe mine, deși nu eram pe lista stabilită deja. Propunerea a fost bine primită de colegi și m-am trezit un an de zile membru în BOB. Faptul că am fost ales fără să fiu programat a supărat-o rău pe colega Ecaterina Goga, mare lider politic. Deh! Soție de general de securitate! A cerut în Comitetul PCR pe Universitate să fiu dat afară din Univeritate deoarece fac diversiune anti-partinică printre studenți! A adus și probe! Propunerea distinsei colege l-a amuzat pe secretarul de partid Ghiță Florea, care m-a invitat la o ședință a Comitetului și totul s-a terminat într-o discuție foarte colegială, de care îmi aduc aminte cu mare plăcere.
Am mai discutat despre funcția mea de secretar PCR pe Universitate. M-ar fi onorat! Am avut colegi deosebit de valoroși care au ocupat această funcție. Informația/dezinformația privitoare la mine a fost lansată de doi tineri activiști care contează ca naționaliști! Deh, pădure fără uscături…

2. În țară au fost circa 4,5 milioane de membri PCR. Cu familie cu tot, mai mult de jumătate din România erau beneficiarii carnetului de partid! Adică mai mult de jumătte din populație beneficia de privilegiul de a fi membru PCR?! Nu cumva domnul Chifor bate câmpii? Au existat „cantine de partid”, dar erau numai pentru nomenclatura PCR, adică foarte puțini.

3. Povestea cu foamea și cu sticla de lapte este discutabilă. După 1990 s-a aflat că a existat un sabotaj, organizat de securitatea care a complotat împotriva lui Ceaușescu, și care a dosit mari cantități de alimente pentru a provoca o stare de nemulțumire. În mare măsură și frigul din case a fost provocat de conspiratori. La lapte am stat și eu la coadă, la parterul blocului de pe Titulescu, după 1980. Dar nu este adevărat că se dădea numai o sticlă. În plus, eram siguri că este proaspăt! Nu ca acum… Dacă dumneata nu ai aflat încă de acest sabotaj menit să-l diabolizeze pe Ceaușescu, înseamnă că trăiești pe altă lume.

4. La fel ca și povestea cu pașaportul. Eu am plecat în Franța în 1969 cu un grup de studenți actori, la un festival internaținal de teatru studențesc. După aceea, vreme de 15 ani mi s-a refuzat orice plecare în străinătate. În 1984 am obținut pașaport după ce am șantajat securitatea! Da! Am șantajat securitatea. Găsești de site detalii într-unul din textele mele referitoare la relația mea cu securitatea… Caută pe site!
Povestea cu pașaportul ținut acasă de secretarii PCR este o prostie. Sunteți foarte greșit informat asupra a ceea ce a fost înainte de 1990. Nici eu n-am știut tot ce a fost, am aflat multe după 1990. Recent am primit o carte scrisă de profesorul Corvin Lupu și colonelul MAI Ioan Bâlbă intitulată Trădarea României socialiste în viziunea unui ofițer de securitate. Cu dezvăluiri teribile despre cum a fost trădată Țara și proiectele lansate de Ceaușescu. Pentru ce nu ne-a plăcut în acei ani de vină sunt mulți care au sabotat, adică au trădat, iar după 1990 și-au primit răsplata: conduc Țara din umbră sau pe față. Dumneata în ce țară trăiești?

5. În decembrie 1989 am fost în stradă pe 21 și pe 22, iar în noaptea de 22 spre 23 decembrie mi-am dat seama că revoluția este o diversiune ticăloasă. Cam asta este diferența între mine și dumneata. N-am locuit într-o vilă, ci am locuit studențește, adică închiriind camere mobilate, până în 1980, când mi-am cumpărat un apartament în care locuiesc și azi.

Aștept și alte întrebări, acuzații etc. Încercați să fie mai serioase, mai aplicate la realitate.

Cu urări de bine,

Ion Coja