„Ralu Filip”

Mesaje primite
x

Ion Coja site contact@ioncoja.ro

08:09 (acum 4 ore)

către eu
De la: Iulian MARES <mares.iosif@gmail.com>
Subiect: Ralu Filip

Textul mesajului:
Pe 30 august, Ralu Filip ar fi împlinit 61 de ani!!!
Ralu, ne vezi unde am ajuns?
Ralu Traian Filip s-a născut la data de 30 august 1959. A absolvit Facultatea de Drept din București în anul 1984 și a profesat ca avocat în Baroul Urziceni (1984-1990) și în Baroul București (1990-1991). Din cauza opiniilor sale critice la adresa regimului comunist a intrat în vizorul Securității și i s-a întocmit dosar de urmărire sub numele „Firul”, primit ulterior de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.[1] În anul 1991, a părăsit Baroul din cauza incompatibilității dintre profesia de avocat și cea de jurnalist.
Din anul 1991 și până în octombrie 2001 lucrează ca jurnalist la Curierul Național, mai întâi ca șef de secție, redactor șef adjunct, ajungând până la funcția de senior editor al publicației. Din anul 1998, este membru fondator și director al Casa NATO în România (organizație non-guvernamentală). Între anii 2000 și 2002 a realizat emisiunea TV „Scurt pe doi” în cadrul postului TVR 1.
La data de 1 iulie 2002, Ralu Filip a fost ales în funcția de membru al Consiliului Național al Audiovizualului, la propunerea Camerei Deputaților. Din data de 9 decembrie 2002, a fost numit de către Parlament ca Președinte al C.N.A. pentru un mandat de 4 ani conform HG nr. 38/9 decembrie 2002, mandat care a fost prelungit la 6 ani conform legii.
În calitate de președinte al CNA, Ralu Filip prezintă în cadrul unor reuniuni internaționale precum A XX – a Reuniune a Comitetului de contact pentru Directiva Televiziunea fără Frontiere (2003-2004) punctul de vedere al C.N.A. De asemenea, coordonează, în calitate de președinte COMPAR, licitațiile pentru desemnarea furnizorilor de date de audiență la televiziune, precum și o serie de activități în cadrul Proiectului PHARE.
A încetat din viață la data de 22 mai 2007 în București, în urma unui infarct.
Ralu Filip vorbea limbile engleză și franceză. Era căsătorit și avea doi copii.

* Omul şi profesionistul Ralu Filip a rămas o amintire vie în memoria slujitorilor Bisericii datorită sprijinului oferit la extinderea proiectul Bisericii Ortodoxe Române, acela de dezvoltare la nivel naţional a postului de radio TRINITAS.
În sufletul lui ardea candela credinţei
„Ca profesionist, Ralu Filip era un om dinamic, care apăra cu încăpăţânare principiile în care credea, dar avea şi puterea să asculte argumentele raţionale, pentru ca, la rândul său, să-şi argumenteze propriile idei. Ca om, pot spune că era frământat, însă în sufletul său ardea candela credinţei. Nu cred că făcea foarte mare diferenţă între viaţa personală şi viaţa profesională. Era tipul omului care arde repede. Se consuma foarte mult.
Raluca Brodner – 29 Aug, 2009

**   Aşa e: „Nu se mai poate, Ralu!”.
Şi parcă telefonul sună şi-l aud pe Ralu spunăndu-mi, ca-n fiecare zi, ca-n fiecare noapte, fără ca eu să mai apuc să spun ceva: „Nu se mai poate, Marius!”. Aşa a ars pănă-n ultima clipă. A ars cu acest „NU SE MAI POATE!”. Nu se mai poate să stăm impasibili la ce se intămplă in jurul nostru, nu se mai poate să ne lăsăm călcaţi in picioare, nu se mai poate să privim nepăsători la ceea ce vedem la televizor, nu se mai poate să ne facem că nu vedem ceea ce se intămplă cu oamenii, cu lumea, cu noi.
Revolta din el era ca a doua lui respiraţie, revolta din el era o a doua lui natură, revolta din el era pănă la urmă felul lui de a fi. Şi revolta asta nu era niciodată pentru el.
Nu, nu l-am văzut niciodată revoltăndu-se pentru o nedreptate care i s-a făcut lui. Nu, nu s-a bătut niciodată pentru el, ci pentru NOI. Pentru cetăţenii din noi, pentru drepturile noastre, pentru copiii noştri, pentru siguranţa şi pentru binele nostru. Mulţi il vor fi inţeles după ce n-a mai fost, alţii il vor inţelege o dată cu trecerea timpului. Pentru că tot ceea ce a făcut Ralu Filip pentru noi nu se poate contabiliza in cifre, in voturi sau in procente. A rămas in mine strigătul său din fiecare zi, revolta care a ars o dată cu el.
Marius Tuca, 22 Oct 2007

***Ne-a părăsit Ralu Filip, unul dintre marii prieteni ai Jurnalului Naţional. S-a stins exact aşa cum a şi ars: intens. In crucea nopţii şi-a făcut un decont rapid, dar inspăimăntător de eficient cu această lume. S-a ridicat la Cer, insă rămăn in urma lui, cerniţi, familia şi prietenii adevăraţi ai unui caracter adevărat. Inţelepciunea populară spune că toţi suntem datori cu o moarte. Se pare că Ralu Filip şi-a făcut, in crucea nopţii, decontul cu această lume infectă; dar nu cu familia şi cu prietenii săi. Un decont ingrozitor de rapid, dar inspăimăntător de eficient. S-a stins aşa cum a şi ars: intens.
Mi-e greu să scriu la trecut despre Ralu, nu pot să-i spun domnul Filip şi nici preşedintele CNA. Ralu a fost Ralu şi atăt. Mă leagă prea multe de el, un munte de amintiri comune, un ocean de recunoştinţă. A fost primul din mica şi meschina lume a presei romăneşti care a avut incredere-n mine, a intuit că se poate scoate ceva dintr-un puşti năuc. M-a creditat total, a pariat inconştient, din fler, pe un succes vag previzibil.
Victor Ciutacu, 24 Mai 2007

****  Cat timp consumam ca sa inlaturam prostia individuala sau colectiva din calea deciziilor necesare bunei guvernari si mai binelui public? Ati incercat sa cuantificati eforturile inutile, risipa de mijloace si prejudiciile ca efecte ale prostiei de orice fel? Prostia nu ocoleste pe nimeni indiferent de educatie, profesie sau functie. Paradoxuri omenesti intalnim la tot pasul. Persoane foarte inteligente esueaza in viata din cauza unui comportament prostesc sau a unor pareri eronate. Prostia nu ocoleste nici societatea in ansamblul ei. Regimul comunist, de pilda, poate fi explicat si ca esec al inteligentei colective. Tocmai de aceea trebuie sa facem si din combaterea prostiei, a incompetentei o prioritate nationala. Doar ca o astfel de prioritate nu este la indemana oricui. Iar prostii nu fac elogiul inteligentei. Salvarea Romaniei nu vine de la televizor si nici de la o persoana sau alta, ci de la inteligenta colectiva. Jose Antonio Marina are dreptate: prostia constituie cea mai mare amenintare, fapt pentru care se cuvine sa fie studiata la fel ca si SIDA. Indiferenta cu care noi o tratam este cea mai buna dovada a propriei noastre prostii
Ralu Filip – Jurnalul National, 19 februarie 2007

Culegere si tehnoredactare: Barbierul, 29 august 2020