CD
1.510 aprobate
denitsoc@gmail.com
198.145.235.17

De pe Internet:
O adaptare si reactualizare a emailului primit de la Ati.
Schita biografica primita de pe Internet era scrisa cu un entuziasm exaltat si lasa a se intelege ca Politzer Josef, evreu maghiar nascut la Mako ar fi cumva Roman.
Ca lumea sa nu fie confuzionata am pus toate datele in text pentru o lamurire completa. Datele adaugate sunt luate din Wikipedia, asa incat sa nu fiu banuit de vre-un bias.
Este un trend care nu trebuie incurajat, cel de a adopta in mod fortat personalitati ale altor popoare si a ni le atribui noua. Ca exemplu ar putea fi Tesla, sau Pasteur, unii s-au intins pana si la Alan Turing. Banuiesc ca nu romanii sunt cei se practica acest sport ci altii care vor sa ne compromita, deci Atentie, demascatile ca fraude!

Pulitzer

Toată lumea a auzit de premiile Pulitzer. Dar cine a fost Joseph Pulitzer?
Acum 175 de ani, pe 10 Aprilie 1847, Joseph s-a născut în Macău (Makó), oraș situat pe Mureș, aproape de granița Ungariei, in Județul Timiș din România ca cetatean evreu-maghiar. Educația sa s-a bazat pe lectură și după ce familia Pulitzer s-a mutat la Budapesta, Joseph a urmat cursurile unei școli private.

La 17 ani a fost declarat inapt pentru serviciul militar austriac, apoi a încercat să se alăture Legiunii străine franceze pentru a lupta în Mexic, dar a fost respins în mod similar, iar apoi a incercat in armata britanică de unde a fost de asemenea respins. În cele din urmă, a fost recrutat la Hamburg, Germania, pentru a lupta pentru Uniune în Războiul Civil American in august 1864 si ajunge în SUA, la Boston. Învață singur limba, se înscrie la o serie de cursuri și pentru a se susține lucrează ca hamal și chelner.

În 1867 obține cetățenia americană și își finalizează studiile în Drept. Se angajează ca Reporter la ziarul în limba germană „Westliche Post” în Missouri, apoi Corespondent la ziarul „New York Sun”. Pulitzer a dat dovadă de un talent pentru raportare. El ar fi lucrat 16 ore pe zi – de la 10 dimineața până la 2 dimineața. A fost supranumit „Joey Germanul” sau „Joey Evreul”.

Pulitzer s-a alăturat Partidului Republican al lui Schurz. La 14 decembrie 1869, Pulitzer a participat la întâlnirea republicană de la St. Louis Turnhalle de pe strada zecea, unde liderii de partid aveau nevoie de un candidat pentru a ocupa un post vacant în legislatura statului. După ce prima lor alegere a refuzat functia, au optat pentru Pulitzer, nominalându-l în unanimitate, „uitând” că avea doar 22 de ani, trei ani sub vârsta cerută. Vârsta lui nu a fost pusă în discuție și a fost instalat ca reprezentant de stat în Jefferson City la sesiunea care a început la 5 ianuarie 1870.

În timp ce se afla în Jefferson City, Pulitzer a urcat și un pas în administrația de la ziarul Westliche Post. El a devenit în cele din urmă redactorul director și a obținut un procent din proprietate. Își folosește toate economiile și cumpără în 1878 cotidianul „St. Louis Evening Dispatch“ și fuzionează în 1881 cu „Evening Post“, luând naștere ziarul „St. Louis Post-Dispatch“.

În mai 1872, Pulitzer a fost delegat la convenția de la Cincinnati a Partidului Republican Liberal, care l-a nominalizat pe editorul ziarului New York Tribune, Horace Greeley, pentru președinție, cu Gratz Brown ca partener de candidatură. Se aștepta ca Pulitzer și Schurz să-l ajute pe guvernatorul Brown pentru nominalizarea prezidențială, dar Schurz a preferat un alt candidat. Un bărbat loial Brown l-a alertat pe guvernator despre această trădare a lui Pultizer si Schurz.
Campania a fost în cele din urmă un dezastru, iar noul partid sa prăbușit, lăsându-i pe Schurz și Pulitzer fără partid. Pulitzer a făcut campanie pentru biletul democrat în tot statul și a publicat si un zvon fals si dăunător, spunand de viitorul senator George Vest că ar fi vândut un sclav.

În 1878, la vârsta de 31 de ani, Pulitzer s-a căsătorit cu Katherine „Kate” Davis (1853–1927), o femeie de înaltă poziție socială din Georgetown, Districtul Columbia. Era cu cinci ani mai tânără decât Pulitzer, dintr-o familie catholic-episcopală. S-au căsătorit în cadrul unei ceremonii episcopale la Biserica Epifaniei din Washington, D.C. El nu și-a dezvăluit originea evreiască lui Katherine sau familiei ei decât după căsătoria lor, spre șocul ei.

În 1883 cumpără și ziarul „New York World“ care era în pragul falimentului, și care sub conducerea lui devine unul dintre ziarele cele mai importante din țară, cu un tiraj de 600.000 de exemplare. Pulitzer se remarcă în ziarele sale cu articole senzaționale despre corupția regimului și alte afaceri dubioase. Pulitzer obține fondurile necesare pentru construirea soclului Statuii Libertății.

A devenit o figură națională de frunte în Partidul Democrat și a fost ales congresman pentru New York. Aici Pulitzer a lansat stilul yellow journalism/jurnalismul galben, subliniind un apelul larg prin titluri scurte pompoase, șocante și provocatoare. Ziarul lui Lumea prezenta ilustrații, publicitate și o cultură a consumului/consumismului pentru muncitori.

Pulitzer l-a atacat și pe tânărul deputat republican Theodore Roosevelt numindu-l drept o „fraudă de reformă”, demarând o rivalitate îndelungată și aprinsă cu viitorul președinte. Cu toate acestea, Pulitzer a stabilit curând că poziția sa la ziarul Lumea era atât mai puternică, cât și mai plăcută decât in Congres. A început să petreacă din ce în ce mai puțin timp la Washington și, în cele din urmă, și-a dat demisia pe 10 aprilie 1886, după puțin peste un an în funcția de congresman.

A continuat să gestioneze ziarul de la conacul său din New York, refugiul său de iarnă la Jekyll Island Club pe Jekyll. Island, Georgia, și retragerea lui de vacanță de vară în Bar Harbor, Maine.

În anii 1890, competiția acerbă dintre ziarul sau Lumea sa și ziarul New York Journal al lui William Randolph Hearst i-a determinat pe ambii să dezvolte tehnicile jurnalismului galben, care a cucerit cititorii prin senzaționalism, sex, crime și orori grafice. Una se arata in titlu alta se arata in text. Atractia largă a ajuns la un milion de exemplare pe zi și a deschis calea ziarelor de mare tiraj care depindeau de veniturile din publicitate (mai degrabă decât de prețul de acoperire sau subvențiile partidelor politice) și a atras cititorii cu forme multiple de știri, bârfe, divertisment și publicitate, aceiasi mizerie ca si astazi.

Din cauza stresului, în 1890, la vârsta de 43 de ani, ajunge aproape orb și cu multe probleme de sănătate cronice, totuși rezistă multor atacuri din partea clasei politice și a altor ziare. Se remarcă în anii ce urmează printr-o tenacitate ieșită din comun în lupta pentru libertatea presei asa cum o vedea el.

În 1892 Joseph Pulitzer donează aproape toți banii strânși în cariera sa, pentru fondarea unei școli de jurnalistică, care n-a fost aprobată. El nu renunță și lasă prin testament suma de 2 milioane de dolari pentru fondarea unei școli de jurnalism, „School of Journalism“ și a unui premiu jurnalistic.

În anul 1912, la un an după moartea sa, a fost înființată facultatea de jurnalistică la Columbia University și, din anul 1917, a fost decernat anual premiul Pulitzer, despre care am auzit cu toții.

Familia lui a continuat să fie implicată în operarea ziarelor Post-Dispatch și a altor ziare de sub Pulitzer Publishing Company până la vânzarea acestora către Lee Enterprises în 2005. Grupul Pulitzer mai cuprindea posturi de televiziune, care în mod ironic au fost vândute către Hearst Communications, deținută de descendenții lui William Randolph Hearst, rivalul sau.