CD
353 aprobate
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95
Dorele ia de aici:

OCCIDENTUL SE CONFRUNTĂ CU REALITATEA
Patrick Armstrong

A fi membru NATO era destul de lipsit de probleme: chiar și distractiv. Ai avut un birou în noul sediu ostentativ Bruxellez, ți-ai admirat steagul alaturi de toate celelalte glorios desfasurate. Cel mai mare dezavantaj a fost că era de așteptat să mai oferi câțiva soldați pentru a participa la cel mai recent război într-un loc prăfuit. Dar, ai mers acasă după ce ai distrus Libia sau Irakul sau Afganistanul și chiar ai putut uita de asta. Până când au apărut refugiații…
Iar Washingtonul a insistat repetat să cumperi o parte din armele sale ruginite și era din ce în ce mai greu să-i spui nu. Și ai început să fii tras în lucruri care nu erau atât de distractive pe cât te așteptai. Dar, per total, pentru lideri oricum, a fost o afacere atractivă. Și cei mai mulți dintre voi nu i-ati plăcut prea mult pe rusi, după ce v-ati editat proprii comuniști din poveste și ati uitat ce v-au făcut nemții.

Rusia a fost slabă și in cadere cu Ieltin și cu siguranță, nu se potrivea cu „cea mai mare alianță din istorie”. Dar ce se întâmplă când ursulețul ăla de pluș devine nervos?
Aruncând în aer țările de la 20.000 de km, ați început să-i mai acordați atenție. Războaiele pierdute în Afganistan, Libia, Siria, Irak s-au dovedit a fi o pregătire slabă, iar ursul a fost atent. Dar, de ce plângeți ca NATO trebuie să vă protejeze si nu să vă pună într-un pericol mai mare?

Și aceasta este situatia pe care Moscova v-a pregătit-o cu răbdare.
La 17 decembrie, Moscova a publicat două proiecte de tratate. Iată versiunile oficiale în limba engleză: Tratatul dintre Statele Unite ale Americii și Federația Rusă privind garanțiile de securitate și Acordul privind măsurile de asigurare a securității Federației Ruse și a statelor membre ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. https://mid.ru/ru/foreign_policy/rso/nato/1790803/?lang=en&clear_cache=Y
Acestea ar trebui citite, dar, în esență va redau mai jos: după ce au reamintit SUA și NATO de toate tratatele internaționale la care au aderat și le-au ignorat, li se cere să se angajeze din nou, în scris, în public si cu garantii juridice solide. Ei trebuie să accepte principiul conform căruia securitatea este reciprocă. În plus, SUA și Rusia nu vor staționa arme nucleare în afara teritoriilor lor – ceea ce va impune SUA să mai elimine unele. În cele din urmă – și nu negociabile – SUA și NATO trebuie să se angajeze solemn să nu se mai extindă.

Ministrul rus de Externe, Lavrov, a explicat ulterior de ce proiectele au fost făcute publice: „pentru că suntem conștienți de capacitatea Occidentului de a înlătura orice probleme incomode pentru ei… Avem îndoieli serioase că principalul lucru din propunerile noastre, și anume cererea necondiționată de a nu extinde NATO la est, nu va fi măturat sub preș”. Moscova nu prea se așteaptă ca aceste cereri să fie luate în serios de Occident.

Moscova are destul de multe opțiuni.
Au avut loc déjà două runde de discuții la Geneva și o întâlnire cu NATO. Răspunsul scris al SUA a fost dat la 26 ianuarie și, în cuvintele lui Lavrov, nu au abordat „principala problemă” a extinderii NATO și a dislocării de arme de atac, deși au existat deschideri cu privire la „chestiuni de importanță secundară”. Deci, iată-ne unde era déjà prevazut și așteptăm următorul pas. Desigur că Moscova are următorul pas elaborat și ceilalti de după aceea.

Alte evenimente din decembrie au fost interesante:
Directorul CIA a vizitat Kievul pe 17 ianuarie; Regatul Unit a început să furnizeze Ucrainei arme anti-blindate ușoare (mai degrabă ruginite cum s-a dovedit); SUA trimite mai mult sisteme AD; Canada a trimis niște trupe (în mare parte părea să ajute la evacuarea personalului Ambasadei); un ofițer naval german de rang înalt a demisionat după ce a comis crima de libertate de opinie.
Cel mai mare râs a fost dansul cu evacuare: Canada, SUA și Marea Britanie, cele mai entuziaste trei majorete pentru război până la ultimul ucrainean, fug acasa.

Alte evoluții demne de remarcat: La 3 ianuarie, P5/Pentagonul a declarat serios: „Afirmăm că un război nuclear nu poate fi câștigat și nu trebuie purtat niciodată”.
Iranul și Rusia au dat dovadă de o cooperare strânsă. Avioanele rusești și siriene au efectuat o patrulare comună a tuturor frontierelor Siriei; acestea trebuie să fie evenimente regulate in viitor.
Acorduri cu Cuba, Venezuela și Nicaragua într-o serie de domenii, inclusiv colaborarea militară.
Iar ministrul de Externe al Chinei a sfătuit Washingtonul să ia în serios îngrijorările Moscovei. Doar un prost ar crede că acestea au fost coincidențe intamplatoare.

Au fost multe opinii tampite, in presa desigur. O mare parte din ele uimitor de idioate. Preferata mea este asta: “Vladimir Putin speră ca războiul poate reface un imperiu cazut sa rasara din nou.” Trebuie să mărturisesc că atunci când se vorbeste de „imperiul căzut”, Putin și Rusia nu sunt primele lucruri care îmi vin în minte.
Dar acestea sunt și ele memorabile: “Cum ar putea ca lăcomia Germaniei pentru gaz și o altă înțelegere cu Moscova să arunce Europa într-un abis” și “este Germania un aliat american de încredere?” – Nein: Berlinul merge pe propriul drum, prizând gazul ieftin, exporturile de mașini în China și păstrându-l pe Putin calm. Un strigăt de deznadejde: “De ce amenințarea la adresa Ucrainei din partea Rusiei lui Putin este exagerată?” – Gwynne Dyer: Întrebarea geopolitică a momentului: “cât de important este să-l satirizezi pe liderul rus Vladimir Putin?” Răspunsul este: nu foarte important. De la un alt războinic de pe canapea: “Rusia poate subestima Ucraina și NATO.”

Și o mulțime de amenințări: optsprezece scenarii de răspuns; „sancțiuni cum nu ați mai văzut până acum”; sancțiuni personale. Departamentul de Stat al SUA se plânge de „Dezinformarea dezarmantă” și se plânge că este „Unit cu Ucraina”. Mai întâi Europa a spus că „doar câștigătorii” pot face cereri, apoi s-a plâns că nu are un loc la masa tratativelor. Gandire infantila la toate nivelurile si la toate resorturile.

Dar Moscova nu vrea să „invadeze Ucraina”; în cazul în care a făcut-o ar trebui să plătească pentru ea. În orice caz, modul în care populația Ucrainei se topește, în urmatoarele două decenii, va fi un teritoriu nelocuit.
Există totusi mai mulți gânditori raționali ca Scott Ritter, nu doar războinici de canapea, care știu că America nu ar putea apăra Ucraina, chiar dacă ar vrea.

Trupele pe care Washingtonul le-a pus în alertă ar putea fi de la Batalionul 82 de pifani, dar sunt doar infanterie ușoară. NATO nu mai are forțele grele și sprijinul lor în vigoare. Nu mai există o amenințare militară credibilă din partea NATO. Mulți înțeleg realitatea: Oportunitatea lui Biden pentru pace în Eurasia este acum. Superputerea suprasolicitată: Are America mai mulți rivali decât se poate descurca?

Un sfat: Ignorați șoimii razboiului domnule președinte aveti dreptate in privinta Ucrainei. Oamenii din RAND își dau seama că armele pe care le primeste Ucraina vor fi inutile. Mai rău decât inutil, de fapt, dacă încurajează Kievul să înceapă ceva.

Washingtonul și aliații săi au în plină expansiune amenințarea „invaziei rusești” cât de tare pot, dar Kievul încearcă să refuze zvonul – nu vrea să-și sperie principalii susținători. Nu există semnele de pe 2 ianuarie sau 25 ianuarie.
Treabă delicată, după cum vedem aici: trebuie să spui nu acum si nu mai târziu. Acum, chiar și Washingtonul încearcă să-l domoleasca – la urma urmei, Rusia a fost „pe cale de a invada” de trei luni.

Adresând solicitările sale Washingtonului, Moscova le-a arătat europenilor unde este pozitia lor pe scara puterii. Europa este cea care va plăti – din nou – pentru îngâmfarea Washingtonului. Washingtonul este întotdeauna atent să se scutească de sancțiunile anti-Rusia – ca să nu duca lipsă de motoare de rachete sau petrol sau titan – dar Europa nu poate face la fel. În mod amuzant, UE se plânge de contra-sancțiunile impuse de Moscova alimentelor care au pus capăt unei piețe de export profitabile.

Cele două sancțiuni favorite pe care Washingtonul le impune sunt oprirea Nord Stream 2 și scoaterea Rusiei din SWIFT. Niciuna dintre acestea nu va afecta SUA, dar vor fi devastatoare pentru Europa. Uciderea Nord Stream va fi o lovitură severă pentru industria germană. Și, în absența SWIFT, cum ar trebui să plătească Europa pentru importurile de gaze si alte resurse rusești?
Nu e de mirare că Scholz din Germania vrea un „nou început calificat” cu Rusia.

Francezul Macron crede că UE ar trebui să înceapă propriul dialog. Orbán din Ungaria merge acolo din alte motive, dar cu siguranță va vorbi despre acest lucru. Croația nu vrea sa aibe de-a face cu aventura.
Bulgaria vrea afară.
O intorsatura distractivă a fost invitația ministrului britanic al apărării ca Shoygu sa vina la Londra; în schimb, el va fi cel ce va merge la Moscova.

Londra a fost avertizata ca ar putea fi o crestere mare în costurile de energie și unele mari companii americane au cerut sa fie exceptate. În ceea ce privește trimiterea de trupe, Washingtonul nu mai este acel „Unit cu Ucraina”. NATO nu o va face nici el; Johnson din Marea Britanie admite că NATO nu este capabil de o dislocare pe scară largă în Ucraina.

Ne apropiem de finalul poveștii.
Toți acei oameni idioti infantili din Occident care au crezut că pot ignora interesele Rusiei încep să suspecteze că nu au pârghiile pe care credeau că le au. Rusia este destul de rezistentă la sancțiuni. Este cea mai autarhica economie de pe planetă: mult teritoriu, multă materie primă, multă apă, multă energie, toată producția de care are nevoie, autosuficient în alimentație, oameni bine educați, guvern susținut, înarmați până în dinți. E destul de impenetrabila și nu e condusa de proști. Și mai este foarte strâns aliată cu cea mai mare putere de producție și mai mare populație din lume. Nu este o țintă ușoară și aproape imposibil de rănit fără să te rănești si mai mult.

E timpul ca Moscova să strângă șuruburile. Cât de mult vor fi insa pregătite Europa și celelalte tari NATO să plătească pentru că se află într-o organizație de securitate care nu face altceva decât să-și aducă membrii sai în războaie dezastruoase și să-i facă nesiguri?

Putin și echipa sa își pot permite un mic zâmbet: ei planifică acest lucru de mult timp. El ne-a avertizat în 2007 și iată-ne astăzi chiar aici.
• • •
Nu mă pot gândi la o demonstrație mai bună a falimentului Washingtonului decât apelul de ieri al Victoriei Nuland: „Solicităm Beijingului să-și folosească influența cu Moscova pentru a îndemna la diplomație…”.

Sursa: https://www.unz.com/article/the-west-leaves-mummys-basement

Traducerea: CD