Victor Grigor
326 aprobate

grigor.victor@yahoo.com
188.27.147.253

 

De obicei , cultura insuficienta duce la revolta , la inversunare, atunci cand cand este pusa in fata unor lucruri pe care nu le intelege . Michel de Montaigne spunea:” Cand sunt contrazis, mi se trezeste atentia, nu m^nia”. Iliada este expresia artistica a unui mediu inca profund barbar, dominat de FUROR BELLICUS, specific tuturor popoarelor din faza incipienta a patriarhatului. Apoi , razboaiele, indiferent in ce epoca se desfasoara duc inevitabil, mai mult sau mai putin, la dezlantuirea instinctelor primare din om. ” Desigur, masura se castiga in timp, nu exista popoare cu sau fara simtul masurii, exista insa culturi cu sau fara simtul masurii, sau culturi cu masuri armonice sau cu masuri dizarmonice. Nu orice raport este unul armonic. Raportul dintre individ si societate nu a ajuns unul armonic decat in civilizatia greco-romano-crestina. In toate celelalte avem de-a face cu structuri bazate pe raporturi dizarmonice, sau improprii demnitatii fiintei umane.

Fiinta umana este construita pe baza numarului numit” de aur”, sau sectiunea de aur ). Si patrupedele sunt construite pe baza acestui raport, numai ca la ele este implicata si orizontalitatea, nu numai verticalitatea , ca in cazul omului. Armonic este si calul, si leul, si pescarusul, si girafa…dar numai tipul armonic uman exprima esenta fiintei umane: fiinta organizata vertical, simetric si ierahic. La animal , capul spinarea si anusul sunt situate la acelasi nivel, orizontal. Si psihicul animal , la fel ca si al omului barbar, este o alcatuire de entitati situate pe orizontala, fiind activate , dupa caz, in raport cu provocarile mediului. La Ahile , m^nia este motorul actiunilor sale. Asa si incepe Iliada: „Canta, o Muza, m^nia ce-l cuprinse pe Ahile…”

Sansa Europei a fost ca prin greci si romani au fost integrate niste influente de ordine si masura venite din Egipt. Acolo apare pentru prima data ideea de canon, de proportie, de raport armonic perfect (1,612) aparute ca efect al conceptiei religioase egiptene care il ridica pe Faraon dupa moarte in randul zeilor. Arta de tip clasic se naste in Egipt dar nu se reflecta decat partial si in conceptia despre societate sau a celei despre stat. Ea este complet opusa artei barbare venite din stepele sau padurile euro-asiatice, la care domina lipsa de masura, aglomerarea, frica de spatiu gol, lipsa ierarhiei ( subordonare, supraordonare). Atat arta scandinava sau celtica , cat si cea scitica, cea a taigalei extrem-orientale sau a junglelor indiene si indoneziene fac parte din aceasta categorie.

Nici arta hitita nu iese din acest tipar, nici chiar cea babiloniana, care s-a dezvoltat intr-un context de civilizatie net superior. Ea a fost incadrata in categoria artei de tip scitic , din care face parte si arta dacilor . Si arta indiana a dezvoltat un canon si niste principii , dar in cadrul artei de tip non-clasic,adica barbar. Chinezii , prin reformele produse de gandirea de tip filosofic, a abandonat principiile artei primitive de tip irational si dizarmonic, elaborand un nou tip de arta , extrem de rationala si riguroasa in conceptie si modalitati de exprimare. Problema ei , ca si a culturii si societatii de tip chinezesc este statutul inferior al fiintei umane in raport cu fortele cosmice si, implicit cu autoritatea politica. Omul in arta Orientului Extrem este dominat de ambient, mic, nesemnificativ, strident, ridicol si dizgratios.

In arta indiana, Omul este un simplu ornament in jungla reprezentarilor plastice nediferentiate dominate de Maya. Numai in arta spatiului Mediteranean ( greco-roman in primul rand) , Omul este in centrul compozitie, dominand peisajul redus la minim, emanand frumusete, demnitate , in raport firesc cu locul sau cosmos. El este masura tuturor lucrurilor create de Divinitate, iar nu produs secundar si insipid al unui Univers ostil, rau si pandit de o distrugere iminenta( cum vedem ca apare in arta scandinava de tip dizarmonic si irational).

Crestinismul, in arta sa, muta atentia de pe trupul frumos al eroului, pe expresia chipului uman sublimat de dorinta indumnezeirii. Pretuirea individualitatii umane nu se manifesta decat in arta Europei, nicaieri in alta parte. La fel se petrec lucrurile si in filosofie, in stiinte si in ideea de Stat. Singura cultura unde exista un raport armonios al Fiintei Umane cu Cosmosul, cu Celalt, cu Divinitate, cu Natiunea si cu Statul este cultura europeana, edificata pe temelia greco-romana si incununata de crestinism. Imperialismul de tip mongol( specific rusilor) sau cel bazat pe ideea superioritatii rasiale ( atat de indragit de evrei si germani)sau utopiile egalitariste moderne, nu fac parte din patrimoniul clasic european, ca si nici o forma de absolutism ( de tip chinezesc) sau segregationist ( de tip indian) ori iudeo-protestant .

Deci, „prostii care sa justifice stereotipuri de superioritate” exista numai in mintea omului care nu intra in biblioteca nici macar atunci cand vremea ploioasa il surprinde in prejma ei fara umbrela la el , pentru ca , vorba tot a lui Motaigne:” Prostia si trufia sunt intotdeauna vicii ingemanate”.