 Victor Grigor326 aprobate grigor.victor@yahoo.com 188.27.147.253
De obicei , cultura insuficienta duce la revolta , la inversunare, atunci cand cand este pusa in fata unor lucruri pe care nu le intelege . Michel de Montaigne spunea:” Cand sunt contrazis, mi se trezeste atentia, nu m^nia”. Iliada este expresia artistica a unui mediu inca profund barbar, dominat de FUROR BELLICUS, specific tuturor popoarelor din faza incipienta a patriarhatului. Apoi , razboaiele, indiferent in ce epoca se desfasoara duc inevitabil, mai mult sau mai putin, la dezlantuirea instinctelor primare din om. ” Desigur, masura se castiga in timp, nu exista popoare cu sau fara simtul masurii, exista insa culturi cu sau fara simtul masurii, sau culturi cu masuri armonice sau cu masuri dizarmonice. Nu orice raport este unul armonic. Raportul dintre individ si societate nu a ajuns unul armonic decat in civilizatia greco-romano-crestina. In toate celelalte avem de-a face cu structuri bazate pe raporturi dizarmonice, sau improprii demnitatii fiintei umane. Fiinta umana este construita pe baza numarului numit” de aur”, sau sectiunea de aur ). Si patrupedele sunt construite pe baza acestui raport, numai ca la ele este implicata si orizontalitatea, nu numai verticalitatea , ca in cazul omului. Armonic este si calul, si leul, si pescarusul, si girafa…dar numai tipul armonic uman exprima esenta fiintei umane: fiinta organizata vertical, simetric si ierahic. La animal , capul spinarea si anusul sunt situate la acelasi nivel, orizontal. Si psihicul animal , la fel ca si al omului barbar, este o alcatuire de entitati situate pe orizontala, fiind activate , dupa caz, in raport cu provocarile mediului. La Ahile , m^nia este motorul actiunilor sale. Asa si incepe Iliada: „Canta, o Muza, m^nia ce-l cuprinse pe Ahile…” Sansa Europei a fost ca prin greci si romani au fost integrate niste influente de ordine si masura venite din Egipt. Acolo apare pentru prima data ideea de canon, de proportie, de raport armonic perfect (1,612) aparute ca efect al conceptiei religioase egiptene care il ridica pe Faraon dupa moarte in randul zeilor. Arta de tip clasic se naste in Egipt dar nu se reflecta decat partial si in conceptia despre societate sau a celei despre stat. Ea este complet opusa artei barbare venite din stepele sau padurile euro-asiatice, la care domina lipsa de masura, aglomerarea, frica de spatiu gol, lipsa ierarhiei ( subordonare, supraordonare). Atat arta scandinava sau celtica , cat si cea scitica, cea a taigalei extrem-orientale sau a junglelor indiene si indoneziene fac parte din aceasta categorie. Nici arta hitita nu iese din acest tipar, nici chiar cea babiloniana, care s-a dezvoltat intr-un context de civilizatie net superior. Ea a fost incadrata in categoria artei de tip scitic , din care face parte si arta dacilor . Si arta indiana a dezvoltat un canon si niste principii , dar in cadrul artei de tip non-clasic,adica barbar. Chinezii , prin reformele produse de gandirea de tip filosofic, a abandonat principiile artei primitive de tip irational si dizarmonic, elaborand un nou tip de arta , extrem de rationala si riguroasa in conceptie si modalitati de exprimare. Problema ei , ca si a culturii si societatii de tip chinezesc este statutul inferior al fiintei umane in raport cu fortele cosmice si, implicit cu autoritatea politica. Omul in arta Orientului Extrem este dominat de ambient, mic, nesemnificativ, strident, ridicol si dizgratios. In arta indiana, Omul este un simplu ornament in jungla reprezentarilor plastice nediferentiate dominate de Maya. Numai in arta spatiului Mediteranean ( greco-roman in primul rand) , Omul este in centrul compozitie, dominand peisajul redus la minim, emanand frumusete, demnitate , in raport firesc cu locul sau cosmos. El este masura tuturor lucrurilor create de Divinitate, iar nu produs secundar si insipid al unui Univers ostil, rau si pandit de o distrugere iminenta( cum vedem ca apare in arta scandinava de tip dizarmonic si irational). Crestinismul, in arta sa, muta atentia de pe trupul frumos al eroului, pe expresia chipului uman sublimat de dorinta indumnezeirii. Pretuirea individualitatii umane nu se manifesta decat in arta Europei, nicaieri in alta parte. La fel se petrec lucrurile si in filosofie, in stiinte si in ideea de Stat. Singura cultura unde exista un raport armonios al Fiintei Umane cu Cosmosul, cu Celalt, cu Divinitate, cu Natiunea si cu Statul este cultura europeana, edificata pe temelia greco-romana si incununata de crestinism. Imperialismul de tip mongol( specific rusilor) sau cel bazat pe ideea superioritatii rasiale ( atat de indragit de evrei si germani)sau utopiile egalitariste moderne, nu fac parte din patrimoniul clasic european, ca si nici o forma de absolutism ( de tip chinezesc) sau segregationist ( de tip indian) ori iudeo-protestant . Deci, „prostii care sa justifice stereotipuri de superioritate” exista numai in mintea omului care nu intra in biblioteca nici macar atunci cand vremea ploioasa il surprinde in prejma ei fara umbrela la el , pentru ca , vorba tot a lui Motaigne:” Prostia si trufia sunt intotdeauna vicii ingemanate”. |
3 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Comentariu in spiritul semidoctismului clasic: fraze gaunoase, aruncate pe post de sentinte universale, fara nimic consistent. La care se adauga o inversunare care macar aici il justifica pe Montaigne. O sa reiua pe scurt tezele:
„Raportul dintre individ si societate nu a ajuns unul armonic decat in civilizatia greco-romano-crestina.”
Or, aceasta civilizatie nu poate fi decat cea a Impeiului Roman de Rasarit intre Constantin I (sec IV) si Heraclius (sec VII). Inainte civilizatia greco-romana nu era crestina, iar ulterior nu era romana. Putin pentru o istorie a omenirii de 7 milenii! Elinii si latinii sunt exclusi de domnul Victor din armonia suprema, desi tot el se ploconeste ulterior la modelul clasic si antic. Cam contradictoriu…dar coerenta nu este un dat al barbarilor.
Ce-i drept daca domnul Victor era in postura de sclav vandut la targ in Rodos (sau Roma) stand cu anusul la orizontala fata de cap si asteptand sa fie achizitionat, probabil ca ar fi fost greu de convins de armonia clasica.
Atunci cand un popor se dezvolta si isi asuma propria identitate si cale specifica lui, frecvent creaza o cultura in care raportul dintre individ si societate devine optim. Au fost numeroase astfel de epoci istorice, de secole de aur. Ca sa exemplific: la greci: sec.XIII-XII i.Hristos (epoca miceniana, homerica), sec.V-IV (zisa a lui Pericle); la romani sec IV-III (dar razboaiele nesfarsite au ruinat echilibrul) si in rasarit sec. IV-VI (aici probabil din greseala a brodit-o si dl.Victor). La scandinavi sec. VIII-XI, este suficient sa citesti saga islandezilor pentru a vedea modul in care era valorizata libertatea si valoarea fiecaruia. La italieni sec XIV – XVI (Renasterea). La chinezi in cazul multor dinastii s-a atins acest raport optim individ -societate (Han, Tang, Qing si altele probabil); similar si la indieni. La arabi sec VIII-X.
Ii reamintesc (sau informez) pe dl. Victor: anticii isi numeau propria lor epoca varsta de fier si aveau nostalgia trecutei varste de aur. Cei drept, nu-l cunoscusera pe marele lor admirator. Pacat, poate-i convingea de contrariu.
Dar cum stimatul dl.Victor nu defineste ce inseamna raportul armonic individ-societate, o sa-l ajut eu: cand potentialul creator al unui numar cat mai mare de oameni se poate dezvolta nestanjenit de societate si fara a pune in pericol ordinea sociala exista armonie individ-societate. Este o absurditate vadita sa legi armonia de un anumit spatiu si timp sau cultura.
„In toate celelalte avem de-a face cu structuri bazate pe raporturi dizarmonice, sau improprii demnitatii fiintei umane.” – Asa, argumente? sau aruncam o fraza ca balonul de sapun?
Cum ar veni, „exista insa culturi cu sau fara simtul masurii” din care una este cu simtul masurii, iar restul praf. Gata! domnul Victor demonstreaza ca nu are superioritati rasiale, ci doar de domnisoara batrana uitata prin pension.
„Apoi , razboaiele, indiferent in ce epoca se desfasoara duc inevitabil, mai mult sau mai putin, la dezlantuirea instinctelor primare din om”
Perfect adevarat! Cum epoca greco-romana excela in razboaie (templul lui Ianus ale carui usi erau deschise in vreme de razboi si inchise in timp de pace a fost inchis doar de doua ori noteaza Titus Liviu: in vremea lui Numa si al lui Augustus) ce vrea dl.Victor sa demonstreze: ca armonia era sublima, admirabila chiar, dar lipsea cu desavarsire? Corenta…
„La Ahile , mania este motorul actiunilor sale” – nicidecum multstimate: este unul din resorturi si nici macar cel mai important. Plecarea lui Ahile la Troia nu a fost facuta la manie, ci ca implinire a vointei de eroism, a setei de nemurire. Dl. Victor este ca de obicei alaturi cu drumul.
„Sansa Europei a fost ca prin greci si romani…” sansa Europei a fost credinta cea adevarata adusa de Apostolii lui Hristos, ca altfel dispaream in degenerarea clasica lasata mostenire de Antichitate.
„Ea este complet opusa artei barbare venite din stepele sau padurile euro-asiatice, la care domina lipsa de masura, aglomerarea, frica de spatiu gol, lipsa ierarhiei ( subordonare, supraordonare). ” – Vorbim de popoare aflate la limita subzistentei, in haos germinativ. Se asteapata cineva ca astfel de popoare sa creeze canoane??? Ce-i drept asta cu frica de spatiu gol mi-a placut mult: platitudine butaforica!
„Si arta indiana a dezvoltat un canon si niste principii , dar in cadrul artei de tip non-clasic,adica barbar.” – daca-i intrebi pe indieni si ei vor spune ca arta europena are un canon si principii, dar este non-clasica adica barbara. Iarasi frazeologie de insotitor de muzeu.
„Singura cultura unde exista un raport armonios al Fiintei Umane cu Cosmosul, cu Celalt, cu Divinitate, cu Natiunea si cu Statul este cultura europeana, edificata pe temelia greco-romana si incununata de crestinism.”
Raport armonios al Fiintei Umane cu Cosmosul, cu Celalalt, cu Divinitate exista doar in Crestinism. La antici nu a existat niciodata asa ceva: au oscilat intre angoasa viitorului, nostalgia trecutului si hedonismul prezentului. Erau oameni destoinici isi dadeau bine seama de teroarea existentiala, de ruperea de Dumnezeu fara sa vada si calea de impacare. Dar oricum s-ar fi mirat foarte de cineva care ii vedea in culori atat de roz.
„Imperialismul de tip mongol( specific rusilor) sau cel bazat pe ideea superioritatii rasiale ( atat de indragit de evrei si germani)sau utopiile egalitariste moderne, nu fac parte din patrimoniul clasic european, ca si nici o forma de absolutism ( de tip chinezesc) sau segregationist ( de tip indian) ori iudeo-protestant .”
„Imperialismul de tip mongol( specific rusilor)” – ce inseamna imperialism de tip mongol? Dinastiile mongole au rezistat 100-150 de ani, dinastiile ruse peste 1000 de ani, poate totusi ca imperialismul de tip mongol o fi doar al mongolilor? ce spuneti?
Ideea superioritatii rasiale ( atat de indragit de evrei si germani): evrei au ideea superioritatii spirituale, iar germanii a inferioritatii lor intelectuale. Nu exista un fond comun intre cele doua.
Truism clasic: din patrimoniul (cultural, presupun ca va referiti) clasic european nu fac parte manifestarile non-clasice si ne-europene. Bravo, excelenta descoperire! „Ci-gît le Seigneur de La Palice: s’il n’était pas mort, il ferait encore envie.”
Nu era nevoie sa exemplificati afirmatia mea privind „prostii care sa justifice stereotipuri de superioritate”.
Arta stepelor nu difera in principiu de arta junglelor. Viziunea despre lume a vanatorului din tundra, jungla sau stepa este una magica, avand in centrul atentiei , nu fiinta umana, ci Animalul Totem, stramosul clanului ,reprezentat fie doar in ipostaza pur zoomorfa, fie intr-una ce are si atribute umane (samanul). Personajele antropomorfe sunt secundare, marginale sau complet absente. Diferentele sunt de stil: naturalist sau nu, cu toate nuantele si posibile. Arta arhaica pastreaza in parte principiile compozitionale ale artei preistorice ( dar promoveaza mai mult dispunerea personajelor in sir, nu in grup, mentine in majoritatea cazurilor vederea de tip lateral cu repetitivitatea formelor) dar aduce si tipul compozitional bazat pe simetrie si vedere frontala. La unele popoare predomina o viziune, decorativa ( amerindieni, maori, celti, germanici etc) la altele una cu tendinte mai naturaliste ( sciti, babilonieni) insa in toate predomina antropomorfismul , numai ca viziunea despre om este una de tip strict vitalist iar tratarea este schematica, lipsind intentia si capacitatea individualizarii. Arta dacilor se incadreaza in acest tip de arta arhaica iar din punct de vedere stilistic se aseamana cu arta scitica , iar nu cu cea neolitica proprie culturii Cucuteni. Nu e deci de mirare ca tracii si dacii au fost fascinati de performantele artei greco-romane ( de tip clasic ) , care ajunsese la un nivel de conceptie si de realizare nemaiintalnit pana atunci!
Popoarele de stepă au frică de păduri seculare și probabil consideră pe cei care locuiesc în păduri sălbatici, la fel cum popoarele de codru considerau pe cei din stepă sălbatici. Turcii numeau codrii noștri ”păduri nebune”.
Vezi Lit.laukinis sau gr.agrios (alb.i egër) comparat cu eng.wild și v.irl.gealt sau gal.gwyllt.
https://en.wiktionary.org/wiki/gwyllt#Welsh
https://en.wiktionary.org/wiki/%E1%BC%84%CE%B3%CF%81%CE%B9%CE%BF%CF%82#Ancient_Greek
Noi am pierdut *selbă (lat.silva) sau *șelbă (n.pers.Șelbea?), dar am păstrat sălbatec. Probabil că Dacii care se agățau de munți și codrii considerau triburile de stepă sălbatice, dar aveau această concepție din perioada PIE sau fiecare popor se adaptează în noua țară?
Oare PIE-enii ce concepții aveau în această privință? Consider că erau împărțiți dialectal în kentum și satem pe linia virtuală între silvostepa ocupată de triburile satem, iar ceilalți erau probabil mai vestici și mai aproape de litoral.