Cum să ieși din întuneric și confuzie cu asemenea „analiști” și „formatori”?!… – Cristian Patrascu
Radu Tudor, „celebrul” „analist militar și politic” scrie: „China, o țară care n-a cunoscut niciodată libertatea și democrația. Beznă totală în istoria lor”.

Când sute de mii sau chiar milioane de oameni dintr-o țară sunt educate, iar concepțiile lor despre lume sunt produse și șlefuite de un asemenea personaj (sau asemenea personaje, pentru că mulți, de fapt toți „formatorii”, cei „abilitați”, sunt asemenea), un astfel de ideolog profund tulburat mental, cum să iasă vreodată din întuneric, care în cazul nostru înseamnă o confuzie deplină (în înțelegerea lumii în care trăiesc, în special)?! Un om bine „așezat la cap”, cu bun simț, cu o oarecare cultură, dar mai ales echilibrat mental nu poate vorbi în asemenea termeni despre nicio țară și niciun popor. Pur și simplu nu poate să o facă! E vorba despre decență! După niciun criteriu nu poți să spui că s-ar afla „în beznă totală” un întreg popor! Un miliard și jumătate de oameni?! Iar tu ești „luminat” pentru că ai „libertate” și „democrație”… Cu atât mai puțin folosind drept criterii pentru a determina „bezna” niște noțiuni atât de relative, cum sunt „libertatea” și „democrația”… Dar mai ales despre chinezi, care au fost și sunt, cu adevărat, o civilizație.

Însă să nu vorbim despre trecut, ci despre prezent, un prezent în care se demonstrează tot mai clar că „libertatea” și „democrația” sunt niște noțiuni goale, lipsite de conținut, în spatele cărora cei cu adevărat bogați, marea finanță occidentală, fac toate jocurile tratând oamenii ca pe niște pachete de acțiuni sau chiar mai puțin. Iar asta se întâmplă dintr-o singură cauză: ipocrizia specifică liberalismului și promotorilor săi, sistemul liberal, care se arată „liber” în raport cu aproape orice, dar se închină în fața banilor și a „veritabilor” lor deținători (Dar ar fi o altă discuție…). Astăzi trebuie să fii orb, într-o „deplină beznă”, ca să nu vezi aceste lucruri atât de concrete în Occidentul ”civilizat”. Bancherii și marii bogătași au o libertate deplină de acțiune și de exprimare, asta e adevărat. „Democrația” e a lor și a comitetelor și comisiilor în care sunt asociați și care își propun să modeleze lumea după gusturile lor ideologice și interese lor strategice. Au libertate totală, și de exprimare, astfel încât un Bill Gates se exprimă și dispune, asupra oricăror probleme ale lumii, de pe o poziție de autoritate pe care nu i-o conferă …absolut nimic …decât banii!

Știți ce se întâmplă în „bezna” din China?!

Vorbeam cu ceva timp în urmă cu cineva care a fost în China și îmi spunea că dacă îi spui unui chinez că nu e liber, te privește cel mult ironic. „Liber să fac ce?!”, te întreabă chinezul ușor iritat, dar profund mirat. Cu toată propaganda îndesată în capetele noastre, suntem obișnuiți să avem o anumită imagine despre China, însă oamenii aceia se consideră liberi. Sunt liberi, tot mai liberi să se realizeze material și spiritual, profesional și personal într-o societate tot mai dezvoltată și prosperă, și „neliberi”, într-adevăr, să urmărească jocurile așa-zis politice ale unor idioți metamorfozați în mari lideri politici. Sunt liberi în ceea ce contează cu adevărat!…

Mai mult, personal am ajuns la convingerea că …toți, dar toți cei care vorbesc despre China la noi realmente nu știu despre ce vorbesc.

China este acum, cu adevărat, un fenomen și o „minune”, ca să folosesc imaginea profund naivă care a însoțit percepția asupra dezvoltării SUA. Deosebirea fundamentală dintre cele două țări este că, pe când SUA aveau, pe de-a gata, toate posibilitățile pentru a crește și a se dezvolta (un întreg continent de defrișat și exploatat), China le smulge acum prin eforturi proprii. Este țara care a scos din sărăcie extremă ultima sută de milioane de oameni și se îndreaptă vertiginos către „o țară socialistă modernă, prosperă, puternică, democratică, avansată din punct de vedere cultural și armonioasă”, cum a spus președintele Xi. Iar președintele Xi nu e un demagog democrat, cum suntem noi obișnuiți, care doar spune lucruri. Cuvântul lui e literă de lege. Pentru că …Ooo, da!, ”marea dramă” este că vorbim despre un regim autoritar cu o ierarhie strictă (și nu despre bătrânei bălbâiți și incoerenți recompensați cu funcția de președinte pentru a sluji până în ultima clipă interese oculte).

S-a ajuns ca betonul folosit de China în ultimii trei ani pentru construcții să fie cât tot betonul folosit de SUA în ultima sută de ani! E adevărat că americanii fac mai mult case din… carton și milioane și milioane locuiesc pe străzi sau în rulote, lucruri asupra cărora presa românescă nu o să vă informeze niciodată.

În prezent, se întâmplă în China un fenomen foarte ciudat și chiar inexplicabil pentru o societate capitalistă, despre care, iarăși, nu veți afla din presa românească și occidentală. Același președintele Xi Jinping (persoană care are cu adevărat admirația și respectul chinezului de rând, așa cum nu o are niciun lider occidental, „controversați” cum sunt) a decretat, deocamdată doar verbal, că guvernul trebuie să stabilească un sistem de redistribuire a bogăției în interesul „echității sociale”. Cu alte cuvinte, o redistribuire a bogăției. El a spus că e „necesar” să fie reglementate în mod rezonabil veniturile excesiv de mari, iar persoanele și întreprinderile cu venituri mari să fie „încurajate” să dea mai mult înapoi societății. Doar de atât a fost nevoie pentru ca miliardarii chinezi să se ia la întrecere, o „întrecere socialistă”. De a doua zi s-a declanșat un adevărat delir filantropic, cu o companie, Tencent, de exemplu, care a anunțat că dublează bugetul de responsabilitate socială, de la 7 miliarde la 15 miliarde de dolari, și cu un Jack Ma, fondatorul Alibaba, care a promis că, indiferent cât vor dona ceilalți, el va fi primul pe listă. Miliardarii au început să-și transfere părți din avere …nu în paradisurile fiscale, după obiceiurile, practicile economice occidentale, ci în casele sociale ale statului, pentru a da proba spiritului socialist.

Închipuiți-vă asta în Occident, ca miliardarii să doneze părți din avere statului. Care stat?! Cel pe care îl știu corupt, prea bine, pentru că ei sunt cei care îi întrețin corupția, în principal pe cea a politicienilor?! În China, demnitarii corupți sunt împușcați pe stadioane…

Ca și în cazul Afganistanului, vorbim despre oameni pe care nu îi putem înțelege, prin prisma „moravurilor” occidentale, de care suntem tot mai mult pătrunși. E o altă lume și de aceea trebuie să fii rezervat atunci când gândești sau exprimi ceva despre ea, să aduni cât mai multe informații și din trecut și din prezent, dar în niciun caz să nu slobozești astfel de afirmații, precum „distinsul analistul”… Ce e mai important? Să ai „libertatea” de a urmări o așa zisă luptă politică dintre doi sau mai mulți idioți „democrați” care doresc să se închine băncilor și corporațiilor, ei și țara (ceea ce se întâmplă azi în România), sau să fie scoși din mizerie milioane de oameni, iar alte sute de milioane să cunoască o transformare pozitivă a vieții lor? Să votezi un partid pe care apoi să-l urmărești neputincios, invariabil, cum își încalcă promisiunile și nu are în realitate niciun program, sau să ai un guvern cu planuri și programe de dezvoltare reală în bine a societății pe următorii 50 de ani pe care le urmează neabătut, precum în China?

În realitate, și ca să folosesc o marotă din filmele și cultura americană care atinge psihologia, toți adoratorii necondiționați ai Occidentului sunt în prezent în „faza de negare”. Ei pur și simplu sunt depășiți și nu mai înțeleg lumea în care trăiesc. Concepțiile lor sunt perimate, ei au rămas încremeniți în mentalitatea Războiului rece în care Occidentul era absolut minunat, liber și civilizat – deși nu era astfel decât propagandistic -, iar toți ceilalți doar …„răi”. Sunt simpliști, minimaliști, iar când nu mai au argumente, deseori, rezumă totul la șabloane: „valori occidentale”, „civilizație”, „libertate”, „democrație”… Se manifestă violent și fără discernământ atunci când convingerile lor sunt puse tot mai mult la grea încercare. Lumea se schimbă, iar în Occident tot mai mulți au conștiința falsității sistemului în care trăiesc, înțeleg că America nu-i nicio „democrație autentică”, că jocul politic și ideologiile sunt doar niște farse bine elaborate și puse în scenă, că presa nu are nicio libertate, iar politicienii nu au nicio responsabilitate față de ei, precum nu sunt nici desemnați, în realitatea profundă, de către ei, și realizează astfel că acest sistem al minciunii și înșelăciunii trebuie schimbat: unii vor să-l îmbunătățească substanțial, alții vor să-l arunce în aer.

S-o „ții langa” cu NATO și „valorile occidentale”, cu „civilizația occidentală”, atunci când această civilizație a ajuns să se nege pe sine, istoria și trecutul, și chiar fundamentele morale și etice, creștinismul și tradițiile, e semn de prostie și ridicol deja, și va fi tot mai mult. China va ajuta mult în viitor în sensul ăsta, tocmai pentru că are o conducere stabilă și un aparat de stat care lucrează pentru popor, ceea ce doar naiv sau ignorant trebuie să fii ca să o poți susține despre „democrațiile occidentale”.

Dar dacă veți spune că Radu Tudor nu este demn de a fi băgat în seamă, darămite luat în considerare – și nu este! – aveți totuși în vedere că toate cele care contează se întâmplă în România în sensul lui Radu Tudor…

image.png
JACK MA

*
Nota redacției – Radu Tudor nu este cu totul remarcabil la Antena 3. La demnitatea de prostănacul postului TV respectiv este la concurență cu Mihai Gâdea, șeful lor, și unul Badea, „glumețul” fără haz și nesărat în tot ce spune, și spune întruna, nu are greață de sine însuși, dar o provoacă la telespectatori. Norocul postului cu domnul Ciuvică, deseori vocea bunului simț. Mai e și doamna Oana, când nu se îmbracă experimental, cu decolteuri jenante și pletele lăsate să curgă rîu… Cred că este o concurență între conițele care apar la TV, care vine cu bustul și pletele mai în vînt.