Asasinarea Greciei

–        Strangulare Syrizei este parte integrantă a unui process lung de o decada de asasinare a Greciei de UE.

James Petras        pe 21 februarie 2015

 

Ce sunt în joc? sunt mijloacele de existenţă a 11 milioane de lucrători greci, angajaţi şi oameni de afaceri mici şi viabilitatea Uniunii Europene. În cazul în care guvernul Syriza capitulează cerinţelor bancherilor UE şi este de acord să continue programele de austeritate, Grecia va fi condamnata la decenii de regresie, sărăcie şi supunere colonială. Dacă Grecia decide să reziste, şi este forţata a ieşi din UE, acesta va trebui să repudieze 270 miliarde Euro datorii straine, deci trimiterea pieţelor financiare internaţionale in distrugere şi determinând UE să se prăbuşească.

“Conducerea UE se bazeaza ca conducerea Syrizei va  abandona angajamentele sale catre electoratului grec, care, la începutul lunii februarie 2015, are o majoritate covârşitoare (peste 70%), în favoarea încheierii austeritatii şi plata datoriilor şi se pronunta pentru investitii de stat în  economia nationala şi dezvoltare sociala” (Financial Times 7-8215, p. 3). “Deciziile sunt riscante: consecinţele au o  semnificaţie istorică pentru intreaga lume. Problemele merg dincolo de interesele locale sau chiar regionale. Întregul sistem financiar mondial va fi afectat” (FT 10215, p. 2).

 Scurt istoric:

În 1980 Grecia fost admisă in Consiliul Economic European ca un stat vasal al Imperiului emergent/in devenire Franco-German. Cu alegerea lui Andreas Papandreou, liderul Partidului Socialist Pan-Helenic- PASOK, cu o majoritate absolută în Parlament, o aparand ca o speranţa care ar aduce schimbări radicale în politica internă şi externă.

In special, în timpul campaniei electorale, Papandreou a promis o desprindere de NATO şi CEE, revocarea acordului pentru baza militară SUA şi o economie bazată pe „proprietate sociala”, a mijloacelor de producție.

După ce a fost ales, Papandreou imediat a asigurat CEE și Washington că regimul său va rămâne în cadrul CEE şi NATO şi a reînnoit acordul bază militară SUA.

Studiile de la începutul anilor 1980, facute de către guvern, documentau rezultatele negative pe termen mediu şi pe termen lung in cazul  ramanerii Greciei în UEE, în special pierderea controlului comerţului, bugetelor şi pieţelor, ele au fost ignorate de Papandreou, care a ales să sacrifice independenţa politică şi autonomia economică în favoarea unor transferuri de fonduri, împrumuturi şi credite din CEE. Papandreou a vorbit de la balcon maselor despre independenţă şi justiţie socială, păstrând insa legături oculte cu bancherii europeni şi cu oligarhii greci din transporturile maritime. Elita europeană în Bruxelles şi oligarhii din Atena au păstrat in continuare un control puternic al sistemului politic şi economic grec.

Papandreou a retinut practicile politicii clienterale stabilite de partidul de dreapta, Nea-Democratia, inlocuind numai functionarii de dreapta cu cei din PASOK.

Elitele CEE stiau ca în cele din urmă haturile sale financiare asupra economiei permit sa dicteze politica greacă şi sa păstreze Grecia în interiorul graniţelor Imperiului European in devenire.

Retorica demagogică, demna de „lumea a treia”, a lui Papandreou, a stabilit definitiv Grecia în UE şi NATO. Între 1981-85, Papandreou a aruncat deoparte retorica lui socialistă în favoarea cresterilor cheltuielilor sociale, creşterea salariilor, pensiilor şi acoperirilor de sănătate, în timp ce firmele economice erau în stare de faliment necesitand ajutor, “refinanţarea” rula în stil de kleptocratic capitalist. Ca rezultat, în timp ce nivelul de trai a crescut, Grecia ca structura economică încă semăna cu un stat vassal, puternic dependentă de finantele CEE,  de turiştii europeni şi cu o economie de rentier.

Din octombrie 1981 până în iulie 1989 consumul Greciei a crescut în timp ce productivitatea stagnat; Papandreou a câştigat alegerile din 1985 folosind fonduri de la EEC. Între timp, datoria greacă în Europa a decolat…

Liderii CEE au pedepsit furtul de fonduri de catre armata vasta de kleptocrati a lui Papandreou, dar nu prea tare. Bruxelles a recunoscut că Papandreou şi PASOK au fost forțele cele mai eficiente de pacalire a electoratul radical grec şi păstrarea Greciei sub tutela CEE şi ca vasal loial al NATO.

In guvern sau din afara, PASOK a calcat pe urmele adversarului de dreapta (Noua Democraţie)  îmbrăţişând NATO-CEE . Grecia a continuat a menţine cel mai înalt nivel de cheltuieli militare pe cap de locuitor fata de orice membru European NATO. Ca rezultat, a primit împrumuturi şi credite pentru finanţarea reformelor sociale pe termen scurt şi pe scară largă, corupţia ramanand pe termen lung, extinzand aparatul politic al partidului-stat.

 

Cu ascensiunea premierului deschis neoliberal Costas Simitis în 2002, regimul PASOK, poreclit si „conturi-false”, a falsificat conturile Guvernului, ascunzand  deficitului bugetar cu ajutorul bankerilor de pe Wall Street şi a devenit membru al Uniunii Monetare Europene. Prin adoptarea euro, Simitis promoveaza aprofundarea subordonarii financiare a Greciei catre ne-alesii oficiali europeni de la Bruxelles, dominat de Ministerul German de Finante si de banci particulare.

 

Oligarhii din Grecia au făcut loc la partea de varf pentru o noua rasa de elita kleptocratica PASOK, care a delapidat milioane din achiziţiile militare, a comis fraude bancare şi s-au angajat în masive evaziuni fiscale.

Elita Bruxellesului a permis clasei de mijlocii grecesti sa trăiasca iluziile lor de a fi „prosperi europeni”, deoarece elita UE a păstrat pârghia decisiva prin împrumuturi şi acumularea datoriilor.

Frauda bancara pe scară largă care a implicat disparitia a trei sute de milioane de euro a atins biroul ex-premierului Papandreou.

Relaţiile de clientelat în Grecia au fost egalate de relaţiile clientelare dintre Bruxelles şi Atena.

Chiar înainte de criza din 2008 creditorii UE, bancheri particulari si creditorii oficiali, au stabilit parametrii politici ai Greciei.

Criza globala a dezvăluit bazele fragile ale statului grec şi a condus direct la intervenţiile brute, de către Banca Centrală Europeană, Fondul Monetar International si Comisia Europeana – infama „troica”. Acesta din urmă a dictat  politica de „austeritate” ca o condiţie pentru „cauţiune” care a devastat economia, provocând o depresie majoră; pauperizare peste patruzeci la sută din populaţie, reducerea veniturilor cu 25% şi şomaj de 28%.

 

Grecia: Captivitate pe baza de invitatie

Grecia ca o captivă politica şi economica a UE nu a avut nici un răspuns din partea  partidelor politice. În afară de sindicate, care a lansat treizeci de greve generale între 2009 – 2014, cele două partide majore, PASOK şi Noua Democraţie, doar au invitat EU sa preia conducerea.

Degenerarea PASOK într-un apendice de oligarhi şi colaboratori vasali ai UE a golit retorica „socialista” lasand-o fara nici o semnificaţie. Aripa de dreapta, partidul Noua Democraţie, a consolidat şi adâncit legaturile UE asupra economiei greceşti. Troica a împrumutat statului grec vasal fonduri-cautiune, care au fost folosite pentru a plăti înapoi datoria catre oligarhii din marea finanta germană, franceză şi engleza si pentru invigorarea băncilor private greceşti. Populaţia greacă a fost infometata de „austeritate” ca modalitate de a plati datoria curenta si viitoare.

 

Europa: Uniune sau imperiu?

Prăbuşirea economica europena din 2008-09 se manifesta mai rău pe verigile sale slabe: Europa de Sud şi Irlanda. Adevărata natură a Uniunii Europene ca un imperiu ierarhic, în care statele puternice – Germania şi Franţa – ar putea în mod deschis şi direct controla investiţiile, comerţul, politica monetară şi financiară a fost dezvăluita.

Mult laudata “salvare pe cautiune” a Greciei de catre UE a fost de fapt pretext pentru impunerea unor schimbări structurale profunde. Acestea au inclus deetatizarea şi privatizare din toate sectoarele strategice economice; plăţi de perpetua datorie; dictatura straina asupra veniturilor şi reglementarilor de investiţii. Grecia a încetat să mai fie un stat independent: a fost total şi absolut colonizat.

 

Crizele perpetue ale Greciei: sfârşitul “Iluziei Europene”

Elita greacă și, in ultimii 5 ani, cea mai mare parte a electoratului, a crezut că masurile adoptate de regresiva „austeritate”, reduceri bugetare, privatizari etc au fost pe termen scurt medicina dura, care in curand ar conduce la reducerea datoriei, bugete echilibrate, noi investiţii, creşterea şi recuperare. Cel puţin asta e ceea ce li sa spus de către experţii economici şi lideri în Bruxelles.

De fapt datoria a crescut, caderea in spirala a economiei a continuat,somajul a crescut, epresia sa aprofundat. „Austeritate” a fost o politică de clasă pe baza proiect de la Bruxelles pentru a îmbogăţi bancherii de peste mari şi să jefuiască sectorul public din Grecia.

 

 

Creşterea Syrizei: moşteniri dubioase, lupte de mase şi promisiunile radicale nerespectate

Creşterea Syrizei dintr-o alianţă de mici secte Marxiste într-un partid de masa electoral este în mare parte datorită încorporarii de milioane de angajaţii publici, clasa de mijloc, pensionari şi oamenii de afaceri mici. Multi au susţinut anterior PASOK. Ei au votat Syriza pentru a recupera condiţiile de viaţă şi siguranţa locului de muncă anterioare perioadei de „prosperitate” (2000-2007), care s-au realizat în cadrul UE. Respingerea lor radicala pentru PASOK şi Noua Democraţie a venit după 5 ani de suferinţă acută, care ar fi putut au provocat o revolutie altă ţară. Radicalismul lor a început cu proteste, marşuri şi greve care au fost încercări de a pune presiune pe regimurile rightwing să modifice cursul a UE, pentru a termina austeritate păstrând aderarea la UE.

Cum Syriza  s-a mutat spre victorie electorală în 2015, a început să reduca din programul său original de schimbări structurale radicale (socialiste) şi a adoptat măsurile care au ca scop acomodarea intereselor de afaceri grecesti. Tsipras a vorbit despre „negocierea unui acord” in cadrul German dominat Uniunii Europene. Tsipras şi ministrul său de finanțe au propus să re-negocieze datoria, obligaţia de a plăti şi 70% din „reforme”! Atunci când  vor semna un asemenea acord  inseamna ca au capitulat complet!

 

„Datoria greacă” nu este cu adevărat o datorie a poporului grec. Creditorii instituţionali şi euro-bankerii cu bună ştiinţă a împrumutat bani pentru a kleptocratii de risc ridicat, oligarhi şi bancheri greci, care au sifonat majoritatea de euro în conturi peste mări, elveţiene, sau in proprietati imobiliare in Londra şi Paris, activitati lipsite de orice capacitate de a genera venituri să plătească înapoi datoria. Cu alte cuvinte, in mare parte, datoria este ilegitima si nedreapta a fost aruncata pe poporul grec.

SYRIZA, de la începutul „negocierilor” nu pune în discuţie legitimitatea datoriilor nici nu identifica cine ar trebui să le plătească.

În al doilea rând, în timp ce Syriza contestat politica de „austeritate” nu a făcut nici o referire la Euro-organizaţiile şi instituţiile UE care impun aceasta.

Afirmarea dogmatica a UE cu reguli extremiste, ultra neo-liberale, incluzand  practica dezmembrarii economiei naţionale a Greciei şi transferarea sectoarelor celor mai profitabile în mâinile investitorilor imperiali, este reflectată în paginile din toata  presa internationala. Financial Times, Wall Street Journal, New York Times, Washington Post, Le Monde, care dealtfel sunt armele de propaganda a extremismului UE.

Confruntandu-se cu Brusselul si cu decizia istorica: “capitulare sau radicalizare”, Syriza a încercat convingerea regimurilor cheie.

SYRIZA a avut numeroase întâlniri cu miniştrii UE. Prim-ministrul Alexis Tsipras şi ministrul Finanţelor Yanis Vardoufakis au călătorit la Paris, Londra, Bruxelles, Berlin şi Roma cautand un acord de „compromis”. Acest lucru nu a dus la nici un rezultat. Elita Bruxellesului în mod repetat a insistat: “Datoriilor trebuie să fie plătite integral şi la timp”.

“Lipsa de flexibilitate economica sau de dorinţa de a accepta chiar un minim compromis  a UE este o decizie apolitică: să umilească şi să distrugă credibilitatea SYRIZA ca guvern de austeritate în ochii susținătorilor sai  interni şi potenţialilor imitatori de peste mări în Spania, Italia, Portugalia şi Irlanda .“ (Economist11715, p. 53).

Un sălbatic răspuns la o încercare eroica a unui întreg popor aruncat în sărăcie, condamnat pentru a fi condus de kleptocratic conservatori şi social-democraţi.

Imperiile nu predau coloniile lor prin argumente rezonabile sau prin falimentul “reformelor” lor agresive.

Atitudinea Brusselului faţă de Grecia este ghidată de politica de „reguleaza sau ruineaza”. „Cauţiunea” este un eufemism pentru finantarea bancilor grecesti recicland înapoi la băncile controlate de Euro, în timp ce lucrătorii şi angajaţii greci sunt împovărati cu o mai mare datorie şi o continuua dominaţie.

Cautiunea Brusselului este un instrument de control al instituţiilor imperiale, indiferent dacă acestea sunt numite „troica” sau altceva.

Un succes grecesc, ieşirea din Imperiului Germano – Brussel probabil ar duce la destrămarea Uniunii Europene si celelalte state vasale rebele sa urmeze exemplul greacesc.

Ele pot renunţa la nu numai austeritate dar si la datoriile şi plăţile de dobânzi veşnice. Întregul imperiu financiar – aşa-numitului sistem financiar global – ar putea fi scuturat…

Grecia ar putea deveni din nou „leagănul democraţiei”.

Post Scriptum:

Acum treizeci de ani în urmă, am fost un participant activ şi consilier pentru trei ani (1981-84) al premierului Papandreou. El, ca si Tsipras, a început cu promisiuni de schimbări radicale şi a ajuns capitulating Bruxellesului şi NATO şi îmbrăţişând oligarhia şi kleptocratia în numele  „compromiselor pragmatice”. Să sperăm ca prim-ministrul Alexis Tsipras, care se confruntă cu o revoltă de mase, va urma o cale diferită.

Istoria nu are nevoie a se repeta pe sine ca tragedie sau farsă.

James Petras este un profesor (Bartle emeritus) de sociologie la Universitatea Binghamton, New York. El este autorul a 64 de cărţi publicate în 29 de limbi, şi peste 560 articole în publicaţii profesionale, inclusiv American Sociological Review, British Journal of Sociology, Socillal Research, Journal of Contemporary Asia şi Journal of Peasant Studies.

James Petras a fost Director al Centrului pentru studii mediteraneene din Atena (1981-1984) şi consilier al prim-ministru Andreas Papandreou (1981-84). El a demisionat ca protest impotriva expulzarii de catre PM Papandreou a liderilor sindicalistii din PASOK, pentru organizarea unei greve generală împotriva „programul de stabilizare”.

Petras este co-autor al Paradoxurilor Mediteraneene: politica si structura sociala in Europa de Sud. Cărţile sale cele mai recente includ Imperialismul Extractiv în cele două Americi (cu Henry Veltmeyer); şi Regulile Imperiului: SUA, Israel şi Orientul Mijlociu. Vezi toate publicatiile James Petras la cărţi pe Amazon.com

Sursa: http://www.veteransnewsnow.com/2015/02/21/515763the-assassination-of-greece/