CD
403 aprobate
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95

 

NEOCONII PARTASII STRAUSSIENILOR
de CD

Neoconii
Mulți neoconservatorii au fost intelectualii evrei din New York în anii 1930 – Jewish intellectuals in New York City. Ei au apartinut sistemuluui politic de stânga, dar puternic opus stalinismului, unii au fost troțkiști. În timpul Războiului Rece au continuat să se opună stalinismului și să susțină democrația. Marea majoritate a devenit Liberal Democrați. — Alexander Bloom, „Prodigal sons: the New York intellectuals and their world” (1986)
Politica Noii Stângi făcut ca democrații sa devina din ce în ce de mai mult de stânga, acești intelectuali au devenit deziluzionați cu programele interne ale președintelui Lyndon B. Johnson – „Lyndon B. Johnson’s Great Society” si au migrat spre partidul conservator, republican.
Influentul bestseller al anului 1970 “Reala majoritate”, de Ben Wattenberg – „The Real Majority” a aratat că „majoritatea reală“ a electoratului a aprobat liberalismul economic cat și conservatorismul social și a avertizat pe Democrati ca ar putea fi dezastruos să adopte poziții liberale cu privire la anumite aspecte sociale și de criminalitate. — Mason, Robert (2004). “Richard Nixon și Quest pentru o nouă majoritate” – Richard Nixon and the Quest for a New Majority
Neoconservatorii au respins Contracultura Noii Stângi și ceea ce ei au considerat anti-american în non-intervenționismul activismului împotriva războiului din Vietnam. După ce fracțiunea conservatoare anti-război a preluat controlul partidului Democrat în perioada anilor ei ‘72 l-au nominalizat pe George McGovern, un exemplu al liberalismului american modern pentru presedintie. Ceilalti Democrati pro-razboi l-au sustinut pe senatorul Henry „Scoop“ Jackson în schimb, care a avut nereușite campanii pentru președintie in 1972 și 1976. Printre cei care au lucrat pentru Jackson au fost viitori neoconservatori Paul Wolfowitz, Doug Feith, și Richard Perle.
În timpul anilor ‘70, neoconservatorii au avut tendința de a susține Ronald Reagan, republicanul care a promis să se confrunte cu expansionismul sovietic. Neoconservatorii s-au organizati în American Enterprise Institute și Heritage Foundation pentru a contracara liberalii. – Arin, Kubilay Yado: Think Tanks, the Brain Trusts of US Foreign Policy.
Studenții in științe politice ai profesorului Leo Strauss (1899-1973) au constituit un grup major in randul neoconilor. Eugene Sheppard notează că, „O mare parte a studentilor tinde să înțeleagă pe Strauss ca pe un fondator inspirat al neoconservatorismului american.“ Strauss a fost un refugiat din Germania nazistă, care a predat la Noua Scoala pentru Cercetare Socială din New York (1939-1949) și la Universitatea din Chicago (1949-1958). Strauss a influențat mult pe redactorul sef al revistei Weekly Standard William Kristol, pe redactorul John Podhoretz, și pe “strategul”/analist militar, Paul Wolfowitz.
În timpul anilor 1990, neoconservatorii au fost, din nou opozanti ai politicii externe, atât în timpul administrației republicane a președintelui George HW Bush cat și a succesorului său democrat, președintele Bill Clinton.
„Mulți critici au acuzat că neoconservatorii au pierdut influența lor, ca urmare a sfârșituuil URSS.“ – Jaques, Martin (16 noiembrie 2006) „America faces a future of managing imperial decline”. The Guardian.

Pe la sfârșitul anilor 1990, Irving Kristol și alți scriitori ai revistelor neoconservatoare au început sa proclame vederi anti-darwiniste, ca o aprobare a designului intelligent creationist. Din moment ce acesti neoconservatori au fost în mare parte de origine atee, doar câțiva comentatori au speculat că acest lucru – împreună cu aprobarea religiei în general – poate să fi fost un caz de „minciună nobilă“, menită să protejeze moralitatea publică, sau chiar o tactică politică pentru a atrage sustinatori religiosi. — Bailey, Ronald (iulie 1997). „Originea speciilor“

Doctrina Bush a războiului preventiv a fost declarată în mod explicit în textul Consiliului Național de Securitate. „Strategia de Securitate Națională a Statelor Unite ale Americii,“ a publicat pe 20 septembrie 2002: „Noi trebuie să descurajam și să ne apărăm împotriva amenințărilor înainte de a fi declanșate. .. chiar dacă incertitudinea rămâne privind momentul și locul atacului inamic. … Statele Unite, dacă este necesar, vor acționa preemtiv.“
Alegerea de a nu folosi cuvântul „preventiv“ în Strategia Națională de Securitate din 2002, și în loc să folosească cuvântul „preemptiv“ a fost, în mare parte, ilegalității termenului preventiv, perceput pe scara larga pe scară largă ca “atacuri preventive”, interzise în dreptul internațional, vezi Legea privind Carta și Cutuma.
Neoconservatorii au avut o influență redusă în Casa Albă, sub Obama, dar neoconservatorismul rămâne totusi ca o relicvă notorie in arsenalul Partidului Republican.