UNDE SUNT BANII NOSTRII ?
Practic, Jaful a inceput de pe acolo, de la periferii, pentru ca sa se termine in zona buzunarului cetateanului de rand.
Se rade tot, sa nu ne mai ramana nimic
In decembrie ’89, România era într-o situaţie paradoxală. Pe de-o parte, populaţia răbda de foame – pe de altă parte, Republica Socialistă România avea în conturi două miliarde de dolari cash (bani care vor dispărea în anii ’90). Mai mult, în afară de aceşti bani, România avea investiţii şi datorii de recuperat în valoare de aproximativ 8 miliarde de dolari. Şi, ca paradoxul să fie total, România nu mai avea datorii externe.
„Ai noştri nu mănâncă măsline”. Opt ani de foame, pentru plata datoriei externe
Povestea începe în anii ’70, când statul român se împrumută masiv pentru industrializarea forţată a ţării dar şi pentru investiţii externe megalomanice. Dorinţa lui Ceauşescu era ca România să devină o putere politică şi economică importantă, iar el – un lider mondial.
La început, totul părea să meargă bine, dar în urma unor tranzacţii speculative cu grâu şi petrol, ţara intră în blocaj financiar şi încetare de plăţi. În septembrie 1981, România lui Ceauşescu atingea vârful datoriei externe: 10,17 miliarde de dolari. Ştefan Andrei, vice-prim ministru cu probleme de comerţ exterior la acea vreme, îşi aminteşte foarte clar momentul. Statul comunist nu mai avea bani nici pentru cele mai elementare plăţi. „Atunci ne găseam în situaţia în care şi piloţii primeau bani în servietă, ca să plătească aterizarea şi decolarea de pe aeroporturile străine”, spune fostul ministru.
România ajunsese la mâna celor mai mari state creditoare adunate în Clubul de la Paris şi Fondul Monetar Internaţional. Negocierile au fost foarte dure. Sub presiune, Nicolae Ceauşescu ia o hotărâre pe care unii o consideră eroică, alţii criminală: plata tuturor datoriilor externe înainte de termen. Ştefan Andrei povesteşte că, deşi FMI-ul cerea penalizări pentru plăţi anticipate, Ceauşescu, împins şi de Elena Ceauşescu, au hotărât să plătim chiar dacă pierdem.
Pentru plata datoriei, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării ia calea exportului. Coada la mâncare devine un obicei. Se instituie raţionalizarea produselor de bază, iar benzina şi alimente ca pâinea, uleiul, zahărul şi făina încep să fie distribuite pe cartele. Despre portocale sau măsline, românii auzeau la sărbători. „El, acolo la Scorniceşti, nu mânca măsline. Puteam să dăm tractoare şi să luăm măsline din Grecia, dar el a spus nu”, îşi aminteşte Andrei.
Visul socialist de a deveni cămătarii lumii
În paralel cu plata datoriilor externe prin eforturi inumane din partea populaţiei, se continuă şi investiţiile în alte ţări. Şi cei din anturajul dictatorului erau îngrijoraţi. Ion Coman era secretarul Comitetului Central al PCR , responsabil de gospodaria de partid. „În discuţia pe care am avut-o eu cu el în octombrie 1989, în urma unei situaţii mai deosebite a temperaturii, spunându-i , răspunsul lui a fost: „.
România devine o bancă pentru ţările în curs de dezvoltare. În timp ce la Timişoara începea revoluţia, Ceauşescu era în Iran . „Voia Ceauşescu, împreună cu iranienii, să facă aşa o bancă şi să-şi scoată pârleala, dacă mi se scuză expresia, să devină ei cămătarii lumii”, spune Bogdan Baltazar – fost director în Ministerul Afacerilor Externe pe zona Africa şi Orientul Mijlociu.
În aprilie 1989, Nicolae Ceauşescu anunţă rambursarea integrală a creditelor internaţionale, spre bucuria întregului popor. România scăpase de datorii şi avea investiţii uriaşe. 8 luni mai târziu, Ceauşescu moare şi, odată cu el, mor şi investiţiile. „În totalitate, după calculele pe care noi le-am făcut la vremea respectivă, imediat după decembrie 1989, erau 8,6 miliarde dolari SUA”, spune Ioan Pârgaru – fost director la Direcţia de Comerţ Exterior.
Aproape 9 miliarde de dolari s-au investit în întreaga lume. Acum, în 2011, datele oficiale vorbesc de doar 2 miliarde şi jumătate de dolari. Diferenţa nu a fost recuperată de români, ci ori a fost ştearsă, ori s-a pierdut.
Cum am exportat în Africa „Palatul pionierilor”. 170 de milioane şi cadoul frumos al românilor
Africa, Sudan. Am pornit pe urma banilor României pe cel mai sângeros tărâm din ultimii 50 de ani. Când spui Sudan , spui malarie, febra galbenă, instabilitate politică, sărăcie, războaie civile şi genocidul de la Darfur . În Sudan , România a construit fabrici, instalaţii petroliere, clădiri pentru instituţiile statului, case. În total, Sudanul ne datorează 170 de milioane de dolari.
De cum am pus piciorul în Sudan au început restricţiile. Mai peste tot îţi este interzis să filmezi, pentru a nu scoate la iveală problemele din această ţară . Singurul loc în care poţi filma liniştit este clădirea parlamentului din capitala Khartoum . Este mândria Sudanului şi a fost construită în anii ’70 de români, pe banii românilor. Arhitectura ne este familiară, semn că pe undeva mâna lungă a comunismului românesc a ajuns departe. Casa poporului din Khartoum nu seamănă cu Casa Poporului din Bucureşti, ci poate cu Palatul Pionierilor, aşa cum era pe vremuri. Oficialii sudanezi o numesc „un cadou foarte frumos” şi spun că sudanezii simpatizează românii.
Relaţiile cu Sudanul s-au poticnit înainte de căderea lui Ceauşescu. Din anii ’80, au avut loc nenumărate conflicte între nordul dominat de musulmani şi sudul populat de triburi care încercau să obţină independenţa. După un conflict care a durat aproape 20 de ani şi a făcut nenumărate victime, beligeranţii au semnat un acord. Din iulie anul acesta, Sudanul se va despărţi în două ţari, cel mai probabil Sudanul de Sud şi Sudanul de Nord. În noile condiţii, este foarte greu de spus dacă România va mai putea recupera ceva din cele 170 de milioane de dolari. Care dintre cele două noi state va plăti datoria?
Oficial, habar n-avem cine şi cât ne datorează
„Sudanul este o ţară care a refuzat negocierea datoriei şi plata datoriei de foarte mulţi ani”, spune Varujan Vosganian, fost ministru al Economiei şi Finanţelor. Cine ar trebui să se ocupe în România de recuperarea acestor datorii? Dupa numeroase solicitari, Ministerul de Externe a dat un răspuns la întrebarea noastra: „Ceea ce vă recomand este să vă adresaţi instituţiei competente în domeniu, respectiv MEC, în calitatea sa de urmaş istoric al tuturor ministerelor cu profil industrial din epoca socialistă”, ne-a transmis Doris Mircea-Director Comunicare în MAE. La Ministerul Economiei, nimeni nu ştia nimic, aşa că am încercat la Ministerul Finanţelor. Răspuns? Personalul abilitat are agenda încărcată.
Răzvan Orăşanu, fost şef la Agenţia de Valorificare a Activelor Statului, ne lămureşte de ce acest subiect este un cartof fierbinte, pasat de la o instituţie la alta: „Statul român, şi v-o spun cu toată răspunderea, nu are în momentul de faţă un bilanţ complet al tuturor bunurilor, acţiunilor şi creanţelor pe carele deţine”. Şi mai grav este că multe ţări care ne sunt datoare nici nu mai apar în listele oficiale. Ioan Pârgaru, fost şef al Comerţului Exterior spune că lipsesc Sri Lanka , Bangladesh , Filipine, Maroc şi multe altele. Completează Ştefan Andrei: „Noi am avut active de vreo 100 de milioane convertibile cu Polonia, 60 de milioane cu Bulgaria şi vreo 100 şi ceva de milioane cu Rusia. Astea nu apar nicăieri”.
Sudanul ne recomandă soluţia indiană
În biroul lui Al Wassila Al Samani, fost ministru de extrerne şi actual ministru al resurselor umane din Sudan, aflăm şi punctul de vedere oficial. Sudanul nu se mai gândeşte să plătească datoria: „Datoriile, da, avem datorii. Dar de când provin ele, din ce an? Mai mult de 30 de ani. Şi vă dau un exemplu, avem datorii la India… Când am vorbit cu ei despre îngheţarea sau uitarea lor, datoriile au reînnoit comerţul. Datoriile Sudanului erau de 50 de milioane, acum indienii au uitat de ele, acum au investit mai mult de 7 miliarde în Sudan, şi cu siguranţă din 2002, de când au devenit foarte activi în Sudan, ei au făcut foarte mulţi bani. Asta vrem şi de la România. În perioada când am fost ministru de Externe, când am vizitat România le-am spus: lăsaţi datoriile acum şi începeţi să faceţi activităţi comerciale. Veţi face mult mai mulţi bani decât aveaţi de luat. Uitaţi de ele când veniţi să faceţi afaceri aici. Pentru că banii pe care o să-i faceţi sunt …Oh, my God! V-am spus experienţa Indiei”.
Soluţia de a recupera banii prin investiţii se pare că nu a fost luată în calcul de autorităţile de la Bucureşti. După multe insistenţe, reuşim să ne întâlnim cu un responsabil din partea Ministerului de Finanţe. „Rolul Ministerului de Finante este de a recupera creanţa. Noi avem un stoc de creanţe moştenit din ’94 pe care noi trebuie să-l recuperăm”, ne-a declarat Bogdan Drăgoi, secretar de stat care se ocupă de recuperarea datoriilor.
Reluarea afacerilor şi ideea proastă a lui Omar Hayssam
Şi totuşi au existat încercări de a recupera datoria din Sudan . Dar nu din partea statului român. La începutul anilor 2000, în Sudan a fost un boom al petrolului. Câţiva oameni de afaceri au simţit oportunitatea. Este celebră o fotografie din bazarul din Khartoum în care apar Dinu Patriciu, Omar Hayssam şi fostul consilier prezidential Dorin Marian. „Patriciu s-a dus acolo să concesioneze nişte câmpuri petrolifere. Eu aş fi fost de acord şi să preia Patriciu, căci se putea prelua de la el o parte din această creanţă. Numai că nu ştiu de ce nu s-a finalizat şi asta”, spune Ioan Pârgaru. Din surse locale am aflat că afacerea românilor în Sudan n-a mai avut loc din cauza lui Omar Hayssam, care a încercat să vândă arme rebelilor din sud. Hayssam a fost expulzat imediat”.
Săracii care produc 75 de tone de aur pe an
Sudanul este sarac doar pentru sudanezii de rând şi poate pentru români, atunci când vine vorba de datorii. Preşedintele celei mai importante companii petroliere ne-a primit cu zâmbetul pe buze. El spune că exportă 500.000 de barili/zi, adică de doua ori mai mult decât consumul zilnic al României. Mare parte din infrastructura petrolieră sudaneză este făcută de români, dar petrolul sudanez n-a ajuns niciodată la noi. „Pot să vă spun că avem resurse mari de petrol, sunt miliarde de barili, avem rezerve foarte mari de gaz natural în Marea Roşie şi avem foarte mari descoperiri. La sfârşitul acestui an cred că vom deveni ţara africană cu cel mai mare export de aur; producţia noastră anuală este de 75 de tone de aur. Avem si alte resurse minerale”, spune petrolistul sudeanez. O tonă de aur valotează acum în jur de 46 de milioane de dolari, aşa că datoria Sudanului faţă de România ar putea fi acoperită cu doar 4 tone de aur.
Cadou de două miliarde făcut în 2005 Irakului
În 2005, datoria Irakului catre Romania era de 2,6 miliarde de dolari. Relaţia privilegiată pe care Nicolae Ceauşescu a avut-o cu Sadam Hussein a făcut ca România să investească enorm în Irak. Noi le-am făcut drumuri, foraje petroliere, căi ferate, fabrici ciment şi de armament, lucrări de irigaţii. Ce s-a întâmplat cu banii din toate acestea? Clubul de la Paris, aceeaşi instanţă care în 1981 obliga România să-şi plătească datoriile, în 2005 ne-a cerut să iertă datoria statului irakian în proporţie de 80% – adică mai bine de 2 miliarde de dolari, iar restul datoriei a fost eşalonat pe 23 de ani cu 5 ani de graţie. Prin urmare, irakul işi termină de plătit datoriile abia în 2028.
„Unde a greşit România, după opinia mea, a greşit acolo unde nu a cerut o implicare mai consistentă în procesul de reconstrucţive a Irakului. Au fost ţări care au obţinut garanţii serioase în procesul de reconstrucţie, în legătură cu accesul la resursele Irakului, şi cu accesul companiilor din ţările respective la procesul de reconstrucţie, care compensau în oarecare măsură anularea sau reducerile de datorii ale Irakului”, spune Varujan Vosganian.
În 2007, chiar ministrul Vosganian a semnat un acord prin care datoria externa a Mozambicului fata de Romania era reducă cu 90%. De la 140 de milioane de dolari – ne-am mulţumit cu 14.
Un miliard îngropat la Krivoi Rog
Krivoi Rog , Ucraina. Un loc în care România a investit enorm: aproape un miliard de dolari. Acum, această investiţie nici măcar nu apare pe vreo listă oficială pentru recuperare.
Dolinska. Un oraş ucrainean cu 20.000 de locuitori, la 700 de kilometri de România. Pentru cei mai mulţi dintre noi, numele nu înseamnă nimic. Oraşul este construit de români. Noi le-am făcut spitalul, noi şcoala, primăria, blocurile şi drumurile. Lângă oraş se întinde combinatul, un colos pe 1.300 de hectare. Povestea eşecului de la Krivoi Rog începe în 1986, când cinci ţări socialiste au început lucrările la acest obiectiv imens. În ’97, ucrainienii au oprit lucrările şi acolo totul s-a transformat într-o ţintă pentru hoţi. Statul român încă mai plăteşte două milioane de dolari pe an pentru paza şi conservarea mamutului industrial.
O afacere comunistă din 1997
Şi în ţara lui Fidel Castro România a investit enorm. De la armament – la tractoare sau camioane. Pe vremuri, primeam tutun sau zahăr cubanez. Acum, nu mai primim nimic. O datorie care depăşeşte un miliar de dolari.
Unul dintre cele mai importante obiective făcute de români acolo este uzina de crom-nichel Las Camariocas. Partea română a livrat utilaje pentru acest combinat. Iar plata pentru produsele livrate acolo trebuia să se facă în produse de nichel şi cobalt, începând cu anul 1997. Cubanezii au îngheţat relaţiile cu noi şi, deşi recunosc datoria istorică, încearcă s-o uite.
Exportatorii lui Ceauşescu – primii superpatroni
Neglijată de autorităţile noastre din incompetenţă sau interes, recuperarea datoriilor externe a devenit mană cerească pentru mai multe companii private. Fostele firme de comerţ exterior, multe dintre ele – anexe ale securităţii, au intrat în acest joc sau, mai bine zis, n-au ieşit. Aşa se face că, după revoluţie, aceste firmele ale statului s-au privatizat şi au recuperat datoriile României diect în conturile lor, iar statul nu a mai primit mare lucru.
În regimul Ceauşescu, toate contractele treceau prin intreprinderile de comerţ exterior. După 22 decembrie ’89, când deja aveau contractele pentru 1990, au luat legătura cu partenerii: „Mon cher, la noi aici e libertate deplină, aşa că eu mă ocup să se achite, întreprinderile să facă produse şi dumneata îmi dai mie banii” – face reconstituirea un responsabil din Finanţe. „În această situaţie, cel mai bine e sa creezi haos. Ca să poţi să lucrezi. Astfel ca, in mod miraculos, a… dispărut arhiva ministerului comerţului exterior.”
Cazul Siriei este relevant. România a făcut acolo rafinării, fabrici de ciment, combinate chimice, irigaţii pe mii de hectare. Investiţiile s-au derulat prin Industrial Export – o companie a statului. În 1990, datoria Siriei se ridica la 100 de milioane de dolari. După revoluţie, Industrial Export a recuperat în conturile proprii 36 de milioane de dolari. Statul român plătise totul: utilajul făcut de Grivita Rosie, transportul, oamenii care au lucrat acolo, etc…
Cum am „scăpat” de comoara de la Murzuk
Libia. Relaţia deosebită a lui Ceauşescu cu colonelul Gaddafi a fost fructificată în nenumărate contracte comerciale. Noi am făcut în Libia drumuri, zeci de şcoli, sute de blocuri, am exportat arme. Libienii au fost mărinimoşi: au permis românilor să concesioneze un câmp petrolifer, Murzuk, pe 20 de ani, cu posibilitate de prelungire. Până în 1993, statul român a investit acolo peste 50 de milioane de dolari. Guvernul Văcăroiu vinde apoi concesiunea unor spanioli. Tranzacţia se derulează prin Rompetrol, companie a statului. O parta din plată se face la încheierea tranzacţiei, restul de bani – 85 de milioane de dolari – urmând să fie plătit în timp. Rompetrol se privatizează, iar cele 85 de milioane nu ajung la stat, ci în conturile companiei.
„Cea de-a doua tranşă nu a mai intrat în contul statului, motiv pentru care statul român este parte în procesul cu Rompetrol – de data asta societate privată – pentru recuperarea sumei de 88 de milioane de dolari plus 200 de milioane de lei, care de fapt reprezintă stoc şi dobânzi”, Bogdan Dragoi, secretarul de stat de la Finanţe.
Reprezentanţii companiei petroliere sunt cât se poate de fermi: nu au de gând să dea statului nici un ban: „În principiu, societatea se privatizează cu drepturile şi obligaţiile pe care le avea înainte de privatizare. Singura diferenţă poate fi atunci când statul român, cel care vinde, îşi rezervă un anume drept sau obligaţie, ceea ce nu s-a întâmplat”. Aşa că, incompetenţa sau interesul celor de la Finante adaugă noi sume pe lista banilor pierduţi de România. Mai trebuie precizat doar că, din zăcămintele din Marzuk, s-a scos doar anul trecut petrol de peste 1 miliard şi jumatate de dolari.
Răspunsul năucitor al lui Ghaddafi, în anii ’90: „Nu discut decât cu Ceauşescu”
În plus, din Libia au mai rămas de recuperat şi alte câteva zeci de milioane de dolari pentru drumurile făcute de romani. Dupa ’90, răspunsul lui Gaddafi a fost năucitor: voia să discute doar cu Ceauşescu. Povesteşte Ştefan Andrei: „Când s-au dus acolo să discute problema cu libienii, ştii care a fost răspunsul lor? Preşedintele Ghaddafi a zis că are nişte înţelegerie special cu Ceauşescu – vine Ceauşescu aici sau vine el la Bucureşti, la întâlnirea cu Ceauşescu. Ce să mai discute…”
Cele 470 milioane de dolari cu care ne-am spălat rufele
Egiptul ne datora, în ’89, 470 de milioane de dolari. Acum, datoria a dispărut….
„Cel puţin în perioada în care eram ministru de Externe, a fost o astfel de înţelegere cu Egiptul care şi-a reglementat datoria faţă de România prin exporturi”, spune Teodor Melescanu. Înainte de 1989, România construise în Egipt fabrici de ciment şi de produse chimice, a construit linii electrice de înaltă tensiune, conducte de alimentare cu apă pe zeci de kilometri. În schimbul acestor investiţii costisitoare, am primit în anii ’90. detergenţi de tip Jax şi Smash, sau… insecticide.
Fostul deputat PSD Iosif Armaş este unul dintre numeroşii afacerişti care au profitat de pe urma datoriilor pe care le avem de încasat. Numele lui Armaş este asociat printre altele cu distrugerea staţiunii Băile Herculane, pe care a cumparat-o în condiţii dubioase în 2001. Cu doi ani înainte, în timpul guvernului Isărescu, s-a prezentat la Ministerul de Finanţe şi şi-a oferit expertiza pentru recuperarea datoriei de 72 de milioane de ruble, echivalentul a 72 de milioane de dolari din Vietnam. „Eu am lucrat cu un coleg străin care făcea aşa ceva şi atunci am zis hai să încerc şi eu. Şi normal că am depus o cerere la Ministerul de Finanţe, am primit creanţa din Vietnam care a fost dolar pe dolar”, ne-a declarat omul de afaceri Iosif Armas. Rezultatul: din 72 de milioane, noi ne-am ales cu orez în valoare de 18 milioane de dolari pe care l-a vândut Armaş.
Recuperarea creanţelor româneşti cu o firmă care nu există
Investiţiile lui Nicolae Ceauşescu se regăsesc şi pe malurile Tamisei. Şi asta pentru că în Londra sunt multe firme care au încercat să cumpere creanţe pe care le avea România. Unele chiar au reuşit. Este foarte interesant cum datoria Angolei fata de noi, estimată la aproape 20 de milioane de dolari, s-a plimbat la mai multe companii, în mai multe ţări. În 1998, în timpul guvernului Radu Vasile, se cesionează datoria Angolei către Cobbham International Investements. În anul 2000, aceeaşi datorie este dată firmei Argirom, condusă de Iosif Armaş, care se obliga să plătească 15 la sută din valoarea iniţială, adică în jur de 2,7 milioane dolari. În 2003, guvernul lui Adrian Năstase cesionează datoria firmei Maxima Grup. Undeva, firul se rupe…
Am căutat la Londra o firmă care se cheamă Maxima Grup PLC. În registrul companiilor din Marea Britanie, nu există nicio firmă cu datele acestea. Datele apar însă în hotărârea guvernului român. Maxima Grup nici nu-şi putea găsi un sediu mai bun decât aproape de noul Scotland Yard. E oarecum normal, deoarece în firmă se pare că sunt băgaţi şi nişte foşti poliţişti. Administratorii clădirii nu au auzit în viaţa lor de această firmă: „N-a fost niciodata firma asta aici”, ne-au declarat telefonic. Atunci, se pune întrebarea cui a vândut România datoria pe care o avea în Angola : unei firme fantomă, unei firme care a dat o adresă greşită? Sau cineva din guvernul României a trecut pe hotărârea de guvern o adresă greşită. Sunt întrebări la care, normal, răspunsul trebuie să fie tot în România.
Gheorghe Piperea, avocat specializat în drept comercial, explică: „Există pe plan internaţional două sau trei locuri unde chiar există burse ale acestor creanţe. Unde se circularizează, se vând aceste creanţe. Nu s-a făcut acest lucru pentru că probabil sunt foarte multe lucruri de ocultat în privinţa acestor creanţe”. Problema e că pe bursă nu se mai pot da şi lua comisioane.
Guvernanţii Romaniei au vândut creanţe într-o totală lipsă de transparenţă. Pe ascuns, fără licitatii. Banii munciti de români înainte de 1989 s-au scurs în buzunarele speculanţilor.
Datoria Zambiei către România şi scandalul londonez
În lume sunt companii care s-au specializat tocmai pe cumpararea datoriilor de la ţări aflate în imposibilitatea de a se apăra. Aceste companii – un fel de fonduri de investiţii în datorii – au fost numite Fondurile Vulturului. Tim Jones lucrează pentru o organizaţie non-guvernamentală britanică înfiinţată pentru a lupta împotriva acestor fonduri. Un scandal imens, care a avut în centru România şi Zambia , a fost declanşat acum câţiva ani la Londra. Pe malurile Dâmboviţei nu s-a auzit însă nimic.
Când datoriile Zambiei au început să fie şterse de anumite guverne, câteva companii private au cumpărat datoriile pentru bani foarte puţini. Una dintre ele a fost Donegal International, care a cumpărat datoria către România. Zambia datora României aproape 30 de milioane de dolari. Guvernul Radu Vasile a vândut, pe ascuns, către „Donegal”, o companie cu sediul în Insulele Virgine, datoria Zambiei la un preţ cu puţin peste 3 milioane de dolari. Adică 10 la sută din valoarea datoriei.
Donegal International a dat în judecată Zambia şi a cerut să îi fie plătite 55 de milioane de dolari în contul datoriilor pe care le răscumpărase de la România. „Ei au cumpărat de la România pentru 4 milioane de dolari şi apoi au dat în judecată în Tribunalul britanic, guvernul din Zambia . Până la urmă au reuşit să câştige 15 milioane de dolari”, spune Tim Jones. Un profit de 12 milioane de dolari pentru Donegal. Pentru România? Un minus de 27 de milioane.
Cazul a fost extrem de controversat. Însuşi primierul britanic de atunci, Gordon Brown, a luat atitudine împotriva practicilor prin care speculanţii de creanţe se îmbogăţesc: „Condamnăm perversitatea cu care Fondurile vulturului („Vulture funds”) cumpără datorii la preţuri reduse şi fac profit dând în judecată ţara debitoare pentru a obţine un câştig ieşit din comun şi imoral. Este revoltător!”
La presiunea mass-media şi a organizaţiilor non-guvernamentale, legislaţia a fost schimbată . De anul trecut, nicio companie britanică nu mai poate cumpăra datorii în contul ţărilor africane sau al celor din lumea a treia.
Măsura luată de britanici a avut ecou şi în România. Ministerul de Finanţe refuză acum să mai negocieze cedarea creanţelor. Nu mai cedează creanţe, dar nici nu face mare lucru pentru recuperarea datoriilor. Miliarde de dolari. Multe din ţările care au datorii către noi au posibilitatea să plătească. Dar nu o fac pentru că la noi nici măcar nu se ştie bine cine ar trebui să se ocupe de acestă problemă. Aşa că nu ne recuperăm banii, dar ne împrumutăm. România datorează altor tari mai bine de 90 de miliarde de euro, adica peste 100 de miliarde de dolari….
Nu väd niciun paradox: stat bogat cu cetäteni säraci reprezintä însäsi chintesenta paradigmei socialiste.
Oriunde socialismul (respectiv „social-democratia”) biruie, cetätenii încep brusc sä luceascä a säräcie, în timp ce statele (si clientii lor) se ingrashä väzând cu ochii, pe mäsurä ce societatea se „modernizeazä” si investitiile de stat cresc.
Recent a iesit la ivealä ceea ce eu bänuiam de multä, multä vreme: anume cä dintre cetätenii statelor Europei vestice cei mai SÄRACI sunt NU grecii, ori portughejii, ci … germanii si austriecii !!! Nivelul de trai (aparent si artificial) ridicat din aceste bastioane ale SD e datorat exclusiv sistemului social de tip „avicola” pus la punct de regimurile (monobloc ale) acelor state-CONTIM. De aici si „criza datoriilor publice” si si solutia la ea, anume delapidarea a ceea ce a mai rämas în conturile sheptelului („populatiei” = adunäturii pseudo-„cetätzenilor”) dupä spolierea lor (legalä) pe cale de fisc (echivalentul legal al tziganilor cämärtari).
ORIUNDE cancerul socialist se instaleazä, incepe (promt) oligarhizarea: initiativa privatä e sugrumatä, iar ne-sfânta-treime stat-concerne-sindicate pune mâna pe tot ce miscä. Resultatul e proletarizarea rapidä, urmatä de compensatii: ruinatzilor li-se oferä (promt) „locuri de muncä” în locul fostelor locuri de VIATZÄ.
Cum ar fi putut face niste mortäciuni ambulante de genul (teapa) tovaräsului Neicanimeni Comunescu & Comp. exceptie dela aceastä regulä? În virtutea a ce?
Cu ce altceva seamänä oda adusä proletarului, decât cu dorintza (vie si fireascä a) vechilului de a dispune de vite de muncä grase si vânjoase?
De aici si evolutia (absolut fireascä!) malignä de dupä rästurnarea de regim din 1989, în urma cäreia tot jegul uman produs de socialism-comunism s-a repezit (în absentza restituirii IMEDIATE a proprietätilor fruate de comunisti dela oameni si integrate statului maximal) sä-si însushascä hälci cât mai grase din pradä.
Doar tâlharii ratatzi (precum consortziul dr. Funar-Stoica) s-au dat la oamneni (anume la äia care încä mai aveau câte ceva), pe când hotzii de vocatzie s-au dat la … stat. E firesc, nu?
Închei cu un aspect pentru care calificativul „surprinzätor” rämâne un termen slab: TOCMAI regimul Iliescu-Roman (pe care, dacä l-as läuda pe nedrept, m-as duce repede-repede sä iau briciul si sä-mi tai limba) a fost acela care a mai echilibrat situatia, împroprietärindu-i pe fostii sclavi ai statului (pe proletari, mäcar) cu apartamentele pe care statul-avicola al lui Neicanimeni Comunescu li-le „alocase” în folosintzä, cu chirie. Retrospectiv privid lucrurile, dacä acest lucru NU s-ar fi petrecut, situatia de acum ar fi fost de-a dreptul DRAMATICÄ.
Uite ce am găsit pe un blog interesant: americanii încep să aresteze în afara teritoriului lor național.
MOGULUL VOICULESCU AL AMENINTA CU TRIBUNALUL PE CINEASTUL ROBERT HORVATH DIN NEW YORK. SENZATIONAL : ACESTA SE STERGE LA FUND CU DOCUMENTUL !
Ca urmare a interventiei mele la Romania TV 10 Martie…Simona Gheorghiu
in care am anuntat denuntul catre FBI…..
am primit o scrisoare de amenintare de la Dan Voiculescu.
Este un semn bun….. a intrat in panica. Se simte incoltit . Despre amenintare cu tribunalul
ma doare exact in cot. Va pierde procesul. Nu cred insa ca un avocat american
normal la cap va prelua un asemenea caz. Lucrurile sunt clare….
Inainte de revolutie DV avea un salariu de director si ceva diurna pentru deplasari.
Dupa revolutie peste noapte deschide o companie cu un capital de cateva
biliarde de dolari.
IN GRIFCO SAU INVESTIT 10 MILIARDE DOLARI !
DE UNDE ?
Voiculescu ca spion a fost filat de serviciile occidentale. Documentele din arhivele
austriece dovedesc din plin ca echipa serviciului extern la lichidat la Viena pe
Marin Ceausescu. Echipa mortii a fost condusa de Dan Voiculescu …..
Voi publica in curand scrisoarea de raspuns catre mogul
Deocamdata public sfarsitul raspunsului meu
” DOMNULE VOICULESCU VA UREZ PUSCARIE USOARA !
Indiferent cat ar fi nostalgiile de frumoase, Ceausescu si PCR n’au facut nimic deosebit, NIMIC mai mult decat celelalte tari socialiste. A facut mai putin chiar. Sistemul sub Ceasca a fost mai dur, mai tampit. Cum adica? Daca nu era Ceasca si PCR, Romania nu se putea dezvolta? Eu zic, ca daca nu venea bolsevismul peste tara noastra, Romania avea PIB-ul de cel putin 2-3 ori cat il avea in ’89. Si in plus poporul roman nu era atat de debusolat precum l-a lasat regimul bolsevic. Ceea ce ni se intampla de 22 de ani incoace, ni se intampla tocmai pentruca mentalitatea romanilor a fost deformata in cei 45 de ani de bolsevism.
Se vorbeste de realizarile lui Ceausescu. Care realizari? Ca a facut combinate, precum cel de la Galati? Pai si Coreenii de Sud au facut unul mai mare si mai productiv. Coreenii care in anii ’60 erau la nivelul nostru, produc automobile de prima mana. Daca ramanea Ceasca la putere, noi produceam si acuma aceiasi linie invechita a Daciei 1400.
Cat de usor uita romanul…..
Iata aici o problema reala, un defect pe care trebuie din rasputeri sa-l eliminam.
.
„Romanul s’a obisnuit sa-si restranga nevoile si din nefericire si-a desvoltat energia mai mult in aptitudini de rezistenta pasiva, decat in insusiri de activitate.” (Alecu Cantacuzino)
Nu este adevărat. Dacă nu erau comuniștii în țările estice bucureștenii locuiau î cocinile din piața centrală ude era Piața Unirii. Râul dâmbovița purta rahații și mortăciunile și acum. Bordelurile crucii de piatră ți răspândeau pestilențele și România era sluga Occidentul de 60 de ani nu de 20. Pe burghezi i-au dat jos românii inclusiv legionarii prigoniți. Socialismul era inevitabil ca exercițiu social politic în înaitarea către o lume mai bună și mai dreaptă.
Reacțiunea capitalistă postsocialistă se va intensifica până la declanșarea feroce al celui de al treilea război mondial căci clasele privileagiate nu vor ceda averea și puterea parazitare.
Procesul mai durează și se vor produce mai multe genociduri antinaționale în continuarea celor începute în vederea impunerii dictaturii americane. Popoarele mici ca România nu au decât să întrevadă direcția de mișcare alumii și să se orienteze într-acolo. Cine nu vede bine va plăti. Jos SUA!
Logic ! Clar ca bunaziua !
Ai dreptate Zobule ,adevarul e greu de acceptat .Pa ce crezi ca evreilor le era usor sa accepte ideea ca vor fi ucisi.Tot asa si romanii stau ca strutii cu capul in nisip ,sperind ca se vor indrepta lucrurile fara efort .E o iluzie.Pina nu vor intelege ca sint sortiti pieirii nu vor misca in front.Exista trei tipuri de reactii in fata pericolului :freeze ,fight or flight ! Paralizeaza de frica , ataca sau fuge .Romanii acum sint pe pozitia paralizati . Pe asta se bazeaza guvernul cind isi impinge agresiv agenda politica .Stie ca masele paralizate nu vor reactiona iar cind o vor face va fi prea tirziu.Acum masele isi irosesc puterile ,dindu-si in cap unii la altii ,in timp ce guvernantii beau ,maninca se incuscresc intre ei fac politica la vrajeala asa in batjocura.
Adevărat.
Perfect adevarat.
Asa e, „socialismul era inevitabil ca exercițiu social politic în înaitarea către o lume mai bună și mai dreaptă”, cu conditia ca el sä fi fost experimentat în prealabil stiintific, pe câini.
„Procesul mai durează și se vor produce mai multe genociduri antinaționale în continuarea celor începute în vederea impunerii dictaturii americane” – mostenitoarea legitimä a creatiei ei de mai deunäzi, URSS.
Iar faptul ästa nu mirä pe nimeni, cäci e de multä vreme evident cä TOATE oligarhiile tind în mod firesc ca, dupä distrugerea capitalismului natural în tzärile lor, sä creeze structuri sociale optimizate, tributare paradigmei timpului lor, dar TOATE în ultimä instantzä de facturä pur-socialistä.
E blestemul timpului nostru, tu, dragä Zob-Ghio, fiind doar una dintre componentele sale … Nu?
dragul meu zob, tin sa te anunt, in cazul in care nu stii, ca dimbovita este cam la fel de infecta ca si inainte de saracu’ ceasca. concret, apa riului nu a ma fost filtrata din 1936, deci de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial. Sintem un oras „european”, dar dimbovita este un focar de infectie, e vai de mama ei…. si mai sint si destui cretini care pescuiesc de acolo, aceiasi care arunca gunoaie in ea. Sintem tara „europeana” dar nu avem statie de epurare pentru riul care strabate capitala. Motivele sint aceleasi, adica este acelasi: nu sint bani. Aceeasi placa repetata la nesfirsit de zeci de ani….
Trebuie ca la conducerea ţării să vină patrioţii care să anuleze toate datoriile externe ale României, exact cum au făcut islandezii. Numai 40 de miliarde de euro au furat elitele noastre semito-masone şi au construit de aceşti bani aujtostrăzi şi căi ferate pe hârtie. Toate averile ce nu pot fi justificate trebuie confiscate, să-i vezi atunci pe alde cavalerul luminii Jiji, pe Voiculescu, pe Mazăre, pe Berceanu, pe Patriciu, pe Udrea, pe Truică, pe Roman, pe Băsscu, pe Năstase şi compania semito-masonă cum o dă din gard în gard. Toate datoriile la bănci ale românilor ce nu au servici şi salariu suficient pentru plata acestor datorii, independent de voinţa lor, vor fi anulate. Cu o astfel de platformă normală, de bun simţ, nu ai cum să nu c’ştigi alegerile. Iar apoi primenirea dregătoriilor statului, aplicarea pedepsei de muncă silnică pe viaţă pentru cei care iau şpagă, mită, trădează, şi să vezi cum poporul român renaşte. Problema este că nimeni nu vine cu o astfel de platformă politică. NIMENI!
Adevarat, de la cap la coada. Sunt de acord cu tine, chiar daca pentru tine nu conteaza.
Ai enumerat câțiva, nume cunoscute, dar sunt așa de mulți, încât nu ar fi nici o problemă cu mâna de lucru pentru repararea și construirea sănătoasă a economiei.
Crezi, Mariane, ca aia de-i numisi ar fi buni la treaba? Wrong! Astia-s buni numai sa dea din gura!
De ceva or fi buni, in afara de a da din gura si de a-si schimba pielea in functie de imprejurari.
Pai daca i-ar aresta cineva si i-ar pune sa faca un canal ,sa vezi ce de literatura s-ar scrie ,…intelectualii , politicienii ,creme de la creme ,detinuti politici ,nu hoti ordinari cu titlu de detinuti politici.Pai clasa aia politica exterminata la canal in 50,credeti ca a fost mai buna ca actuala clasa politica ? Daca da ,inseamna ca va inselati.Maniu& Co.erau facuti pe acelasi calapod cu astia de azi.Vinduti fortelor oculte internationale.Iarba rea nu piere.
Pai aia de-i numisi tu ,sint aparati de nato,de ue .Cine vrea sa-i aresteze ,trebuie prima data sa scoata nato din tara si tara din ue, mai intai.Asta nu se poate decit daca ar venii rusii sa ne „ajute”.Adevarul este ca suntem condamnati .Ne zvircolim si noi ca pestii pe uscat.
Da rușii…
Nu de platforme avem nevoie ci de acțiuni directe.Toată lumea știe tot ce este de făcut. Nimeni nu face decât să butoneze tastatura visând la raiul iehovist pe pământ. Încetați odată cu mâzgălelile și acționați.
Nu e chiar asa de simplu .Ca sa ai succes intr-o actiune nu e suficient nici sa vrei ,nici sa ai dreptate ,trebuie sa poti.Cum vrei dumneata sa schimbam regimul politic intr-o tara in care majoritatea sustin actuala stare de lucruri ? Aici e problema .Tot ce se poate face ,sint mici jonglerii ,poti sa-i driblezi ,ca oameni sint si ei.Alta posibilitate reala ,este sa scrie care-i mai talentat un mein kamph al poporului roman ,asa ca sa concentreze constiinta comuna intr-o directie.
Atit timp cit nu aruncam la gunoi mizeriile occidentului(capitalism, comunism, ateism, sectarism, sionism, masonerie, multiculturalism, nonconfornism….privatizari, liberalizari, investitori….) nu avem nici o sansa. iar tradatorii de neam trebuie sa plateasca cu inchisoarea. nu. nu e razbunare, este un bine pentru ei. e penitenta. cine greseste trebuie sa se pocaiasca sa isi recunoasca greseala si sa se indrepte, sa isi vina in fire. in firea normala de om, de crestin, de patriot, de nationalist.
AKRITAS
06.04.2013 la 7:58 am
Mai şi gândeşte ce scrii, nu te grăbi să epatezi cu cuvinte. Comunismul a fost instaurat în lumea ortodoxă, în Rusia în primul rând, unde preotul ortodoxo-semit Stalin a omorât sute de milioane de non-evrei. Pune mâna pe o carte de istorie şi vei vedea asta, dacă nu ştii că în România a fost comunism până în 1990; şi încă sunt la putere securiştii bolşevici… fraţi masoni cu capitaliştii, e drept… dar capitaliştii sunt în vest, aici sunt comuniştii, iar cu toţii, la vârf, sunt semito-masoni indiferent de sitemul politico-religios.
Aici ai nimerit-o.
Comunism sau capitalism ? Victor Babes avea o vorba : ba besi ,ba nu besi ,tot acolo iesi!
Vă înșelați amarnic. Nu cunoașteși doctrinele.
Nu cred. Nu există dovezi.
Vrei dovezi ? Nu cunoastem doctrinele .Pai sa ti le spun eu .In comunism ti se i-a proprietatea ,pamintul sau atelierul si ti se dreptul la munca si mancare cu portia ,dupa cit de credincios esti sistemului.In capitalism ti se permite sa ai „proprietate” si ti se i-a produsul muncii tale ,griu ,paine ,incaltaminte etc sau contravaloarea lor in bani . In ambele sisteme se dezvolta o clasa parazita ,care chipurile administreaza societatea ,in general evrei in esaloanele superioare si alti escroci in cele inferioare.
Da ! României i-a fost plasate pe cap fiara comunistă.Poate și din cauză că Șeful Mare(iezuții) a avut în obiectiv și diminuarea ortodoxiei.Tind să cred din ce în ce mai mult ipoteza conform căreia protestantismul(neapostat) și ortodoxia(neecumenizată) ,au același dușman comun:fiara Romană.
(să nu uităm că Rusia Țaristă, susținătoare a ortodoxiei a fost făcută varză de comunism.Pe iezuiți îi găsim infiltrați atât în comunism cât și în capitalism,având același țel comun.După același model funcționează și sioniștii..după cum marturisește Wurmbrand lui Ianolide.E doar o problemă de ierarhie.W. Veith reușește să demonstreze că în noua ordine mondială care paște la ușă..iezuiții se află în poziții cheie de supraveghere.Așa că LUCRURILE SUNT CLARE).De aceea l-au dat jos pe Ceaușescu și pe alții ca el:noua ordine mondială..implementată de America în favoarea fiarei romane..iar America,la rândulei , controlată de sionism,este subordonată:Vaticanului.
Cam asta este,în mare, concluzia la care am ajuns.
O seară faină tuturor!
Comunismul era un ideal. Socialismul a intrat in forta in Europa dupa sintetizarea facuta sub forma socialismului stiintific. Si daca studiati problema socialismului descoperiti focarul aparitiei lui. Implementarea ideilor socialiste a creat doar tragedii, dupa care „arhitectii” lumii care se bazeaza doar pe profit, de oricare ar fi el, au beneficiat din plin.
Ortodoxia merita lovita, pentru ca nu convine, in esenta, nimanui din afara ei, fara exceptii.
Si asta fara sa atace in vreun fel „bucataria” interna a altora.
Stati si cugetati…
Ortodoxia nu merita lovita, pentru ca e si cum iti tai singur creanga de sub picioare. dar este lovita de catre sectanti atei jidani masoni, pentru ca ei sint deja cazuti. Satana cauta si pregateste vase alese pentru ai sluji cu fidelitate. cum a fost si vasul ales jidanul stalin, cum sint si tradatorii straini de neam si ortodoxie, din ultimii 23 de ani.
merita stearsa de pe fata pamintului, nebunule
Sunt două nuanțe, bine conturate, într-o anumită conjunctură:
SECTÁNT, -Ă, sectanți, -te s. m. și f. Adept al unei secte religioase. ♦ (Adjectival) De sectă, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. – Din lat. sectans, -ntis. Cf. sectă.
SECTÁR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan înflăcărat și intolerant al unei doctrine (politice, religioase etc.). 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire.
1. Independența României;
2. Stat național dac
3. Cod penal național (pedeapsă mortală)
4. Sistem politic fără partide
5. Regim politic naționalist
6. Eugenie (chinezii au început)
7. Evoluție
8. Revoluție
Zobule ,ti-am mai zis-o ,vino cu ceva mai practic ,ceva mai implementabil ,nu sarii direct in capul scarii ,ia-o si tu treapta cu treapta.
I S L A N D A .
De acord !
aceste imense datorii pe care romania le are de incasat pot fi trecute la capitolul ;irecuperabil;gm
Așadar, toate, una peste alta, la finele anilor ’80, România deținea și avea investiții, de circa 10 miliarde dolari???
Tot mai cred că țara asta poate face ceva, doar pe forțe proprii. Păcat de cei 23 de ani trecuți fără rost, irosiți pur și simplu, din multe puncte de vedere. Industria ușoară, agricultura și turismul ar fi fost cele care ofereau locuri de muncă românilor.
Un exemplu foarte bun este C.A.P.-ul Curtici, nedesființat după 89. Arată ce ar fi ajuns România cu seriozitate și muncă cinstită:
http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/un-cap-nedesfiintat-la-revolutie-acum-face-super-profit-si-da-tractoristilor-lefuri-de-2300-euro-228624.html
Culmea că, deși dl ing. Muscă s-a oferit oricui să ajute cu sfaturi, nimeni nu a fost interesat. Trist!
Nu țara face ceva ci poporul. Nu poporul face ceva ci numai românii. NU toți românii ci numai cei ce cred în evoluție și revoluție.
Concluzia: unire între descendenții dacilor.
Esti amuzant .Retorica ta imi aminteste de Birlic in schitele lui Caragiale .
Daca lucrurile mergeau asa de bine si daca comertul socialist era asa de infloritor ,ca era fara doar si poate ,cum se explica ca copii purtau la -15 grade ciorapi de plastic si oamenii faceau baie cu apa la temperatura mediului ambiant si le era frica sa nu raceasca de la frigul din case ?Daca Ceausescu era la un pas de succes de ce incepuse sa demoleze satele ? De ce in Romania lui Ceausescu era nevoie sa se traga in plin in cei ce incercau sa fuga ,sa treaca granita ,in general tineri ,ca in niste invadatori ,de ce pe Dunare oamenii erau omoriti cu cangile de graniceri ???Cum dorea Ceausescu sa construiasca o Romanie ,in conditiile acelea ??? Pentru mine aceste intrebari ramin niste enigme.
Greşelile lui Ceauşescu se cunosc, nimeni nu le poate nega.
Realizările lui pentru poporul lui sunt de luat în seamă şi urmat.
Socialismul lui Ceauşescu este viitorul Naţiei Române şi nu numai. Greşelile lui Ceauşescu în conducerea poporului trebuiesc evitate, corectate!
Ceauşescu a greşit când a ieşit la concurenţă cu escrocii lumii, pe piaţa internaţională.
De acord. Trebuie să se pună de acord și camaradul Nicu. Nu putem huli realizările poporului nostru făcute cu atâtea sacrificii.
Nici prin cap nu mi-a trecut asa ceva ! Numai ca ideea este de a repara ce e stricat ,nu sa ne laudam .Ce faceti voi e ca unul care lauda o masina ,care desi arata bine ,nu are motor !Arata bine socialismul si putea sa functioneze dar nu a functionat .De ce ??? Pentru ca a fost sabotat de factori de raspundere din interior ,pe toate planurile .Eu cred ca pampalaul ala de Ceausescu era un prizonier al lor .Habar n-avea de realitatea din tara.Pai daca era destept isi forma garzile din romani ,oameni de la tara , nu din sionisti ,gen Stanculescu sau Iulian Vlad .Ce politica sociala era aia ,fara un Minister al Habitatului Uman ,exact ca o corabie cu marinari si infometati si dezbracati si beti .
Da. Corect.