CD
626 aprobate

denitsoc@gmail.com
75.57.36.95

 

CÂTEVA GÂNDURI DURE DESPRE POST UCRAINA
de Graham E. Fuller

Războiul din Ucraina a durat destul de mult acum pentru a dezvălui anumite traiectorii clare. În primul rând, două realități fundamentale:
1. Putin ar trebui condamnat pentru lansarea acestui război – la fel ca practic orice lider care lansează orice război. Putin ar putea fi numit un criminal de război – doar în bună companie cu George W. Bush si alti presedinti ai SUA, care au ucis un număr mult mai mare decât Putin.

2. Condamnarea aparține insa SUA (NATO) pentru ca a provocat în mod deliberat un război cu Rusia prin împingerea implacabilă a organizației sale militare ostile, în ciuda notificărilor repetate ale Moscovei despre trecerea liniilor roșii, până la porțile Rusiei. Acest război nu trebuia să fie dacă neutralitatea ucraineană, ca Finlanda, Suedia și Austria, ar fi fost acceptată.
În schimb, WASHINGTONUL A CERUT O ÎNFRÂNGERE CLARĂ A RUSIEI.

Pe măsură ce războiul se apropie de sfârșit, unde vor merge lucrurile?
Contrar declarațiilor triumfaliste ale Washingtonului, Rusia câștigă războiul, Ucraina a pierdut războiul. Orice daune pe termen lung aduse Rusiei sunt deschise dezbaterii.
Sancțiunile americane împotriva Rusiei s-au dovedit a fi mult mai devastatoare pentru Europa decât pentru Rusia.

Economia globală a încetinit și multe țări în curs de dezvoltare se confruntă cu o penurie serioasă de alimente și riscul de foamete.
Există deja crăpături adânci pe fațada europeană a așa-numitei „unități NATO”. Europa de Vest va regreta din ce în ce mai mult ziua în care l-a urmărit orbește pe flasnetarul american în război împotriva Rusiei. Într-adevăr, acesta nu este un război ucrainean-rus, ci un război american-rus purtat prin procură pana la ultimul ucrainean.

Spre deosebire de declarațiile optimiste, NATO de fapt, apare în cele din urmă slăbită. Europenii de Vest se vor gândi îndelung la înțelepciunea și la costurile profunde de a provoca confruntări mai profunde pe termen lung cu Rusia sau alți „concurenți” ai SUA.

Europa se va întoarce mai devreme sau mai târziu la achiziționarea de energie rusă ieftină. Rusia se află chiar în pragul ușii și o relație economică naturală cu Rusia va avea în cele din urmă o logică copleșitoare.
Europa percepe deja SUA ca pe o putere în declin, cu o „viziune” de politică externă neregulată și ipocrită bazată pe nevoia disperată de a păstra „conducerea americană” în lume.
Disponibilitatea Americii de a intra în război în acest scop este din ce în ce mai periculoasă pentru alții.

Washingtonul a precizat, de asemenea, că Europa trebuie să se înscrie într-o luptă „ideologică” împotriva Chinei, precum și într-un fel de luptă proteică a „democrației împotriva autoritarismului”. Totuși, în orice caz, aceasta este o luptă clasică pentru putere pe tot globul. Și Europa își poate permite și mai puțin să se gafeze în confruntarea cu China – o „amenințare” percepută în primul rând de Washington, dar neconvingătoare pentru multe state europene și pentru o mare parte a lumii.

Inițiativa Belt and Road a Chinei – Initiativa Drumul si Centura este este cel mai ambițios proiect economic și geopolitic din istoria lumii. Deja leagă China de Europa pe calea ferată și pe mare. Excluderea europeană din proiectul Belt and Road va costa scump. Rețineți că Centura și Drumul trece chiar prin Rusia. Este imposibil ca Europa să-și închidă porțile față de Rusia, menținând în același timp accesul la acest mega proiect eurasiatic.

Astfel, o Europă care percepe SUA deja în declin are un prea mic stimulent să se alăture trenului împotriva Chinei. Sfârșitul războiului din Ucraina va aduce o reconsiderare serioasă în Europa cu privire la beneficiile sprijinirii încercării disperate a Washingtonului de a-și menține hegemonia globală.
Europa va trece printr-o criză de identitate din ce în ce mai mare pentru a-și determina viitorul rol global.

Europenii de Vest vor fi obositi să se supună dominației americane de 75 de ani asupra politicii externe europene. În acest moment, NATO este politică externă europeană, iar Europa rămâne inexplicabil de timidă în a afirma orice voce independentă. Cât timp va prevala aceasta?

Vedem acum cum sancțiunile masive ale SUA împotriva Rusiei, inclusiv confiscarea fondurilor rusești în băncile occidentale, determină cea mai mare parte a lumii să reconsidere înțelepciunea de a banca în întregime pe dolarul american în viitor. Diversificarea instrumentelor economice internaționale se intampla deja și nu va acționa decât pentru a slăbi poziția economică odinioară dominantă a Washingtonului și in armarea unilaterală a dolarului.

Una dintre cele mai tulburătoare trăsături ale acestei lupte dintre SUA și Rusia din Ucraina a fost corupția totală a presei independente. Într-adevăr, Washingtonul a câștigat războiul informațional și propagandistic, orchestrând toate mass-media occidentale să cânte din același imn pentru caracterizarea războiului din Ucraina. Occidentul nu a fost niciodată martor la o asemenea impunere generală de către perspectiva geopolitică a unei țări, condusă de ideologie, acasă.

Desigur, nici presa rusă nu este de încredere pe timp de razboi. În mijlocul unui baraj de propagandă anti-rusă virulentă, pe care nu l-am văzut niciodată în zilele mele din Razboiul Rece, analiștii serioși trebuie să sape adânc în aceste zile pentru a obține o înțelegere obiectivă a ceea ce se întâmplă de fapt în Ucraina.

Dacă această dominație media americană, care neagă aproape toate vocile alternative, ar fi fost doar o scăpare cauzată de evenimentele din Ucrain, dar elitele europene ajung, probabil, încet-încet să-și dea seama că au fost blocate în această poziție de „unanimitate” totală; crăpăturile încep deja să apară pe fațada „unității UE și NATO”.

Dar implicația si mai periculoasă este că, pe măsură ce ne îndreptăm către viitoare crize globale, o presă liberă și autentică independentă dispare în mare măsură, căzând în mâinile mass-mediei dominate de corporații, aproape de cercurile politice, și acum susținută de rețelele sociale electronice, toate manipulând narațiunea. spre propriile sale scopuri.

Pe măsură ce trecem într-o criză previzibil mai mare și mai periculoasă de instabilitate prin încălzirea globală, fluxuri de refugiați, dezastre naturale și probabil noi pandemii, dominația riguroasă a statului și a corporațiilor asupra mass-mediei occidentale devine într-adevăr foarte periculoasă pentru viitorul democrației. Nu mai auzim voci alternative despre Ucraina astăzi.

În cele din urmă, caracterul geopolitic al Rusiei s-a înclinat acum decisiv spre Eurasia. Rușii au căutat de secole să fie acceptați în Europa, dar au fost în mod constant ținuți la distanță. Occidentul nu a vrut sa discute despre o nouă arhitectură strategică și de securitate. Ucraina pur și simplu a intensificat această tendință.

Elitele ruse nu mai au acum o alternativă pentru a accepta că viitorul său economic se află în Pacific, unde Vladivostok se află la doar două ore distanță de marile economii din Beijing, Tokyo și Seul. China și Rusia au fost acum împinse în mod decisiv și mai strâns împreună, în special din preocuparea comună de a bloca libertatea neîngrădită a SUA de intervenție militară și economică unilaterală în întreaga lume. Că SUA pot împărți cooperarea rusă și chineză indusă de SUA este o fantezie bolnava.

Rusia are strălucire științifică, energie abundentă, minerale rare și metale bogate, în timp ce încălzirea globală va desertifica multe regiuni ale globului, totusi ea va crește potențialul agricol al Siberiei.
China are capitalul, piețele și forța de muncă pentru a contribui la ceea ce devine un parteneriat natural în Eurasia.
Din păcate pentru Washington, aproape toate așteptările sale despre acest război se dovedesc a fi incorecte.

Într-adevăr, Occidentul trebuie sa ajunga să privească înapoi în acest moment drept argumentul final împotriva urmăririi căutării Washingtonului pentru dominația sa globală în confruntări din ce în ce mai noi, mai periculoase și mai dăunătoare cu Eurasia. Și cea mai mare parte a restului lumii – America Latină, India, Orientul Mijlociu și Africa – găsește puține interese naționale în acest război fundamental american împotriva Rusiei.

AVIZ:
Graham E. Fuller este un fost vicepreședinte al Consiliului Național de Informații la CIA, responsabil pentru estimările informațiilor globale.

Sursa: https://grahamefuller.com/some-hard-thoughts-about-post-ukraine

Traducerea: CD