Text propus de dl  GAVRILĂ  COPIL
*
 
TERORISTA ANA PAUKER
,,În 1915 (în timpul neutralităţii noastre), agentul CĂTĂRĂU, basarabean,
organizează faimosul atentat cu bombe împotriva Episcopiei ungare de
la Hajdudoros (catolică), cu scopul de a provoca un conflict cu Austro-Ungaria,
forţând România să iasă din neutralitate. Ana Rabinsohn organizează, împreună cu
GOLDSTEIN, atentatul de la Senat (1920), ucigând pe Dimitrie GRECEANU,
preşedintele Senatului şi pe un episcop ardelean. GOLDSTEIN e prins şi condamnat
la ocnă, iar Ana scapă şi se refugiază în Elveţia […]. După reluarea relaţiilor
diplomatice cu Sovietele (1934), Ana PAUKER revine în România, unde întreprinde o
intensă agitaţie bolşevică. Este judecată şi condamnată la zece ani închisoare, de
unde este eliberată în urma intervenţiei ministrului Germaniei la Bucureşti,
FABRICIUS (alianţa germano-rusă, după pactul din 23 august 1939), şi, de ochii
lumii, schimbată cu Moş Ion Codreanu, pe care îl luaseră ruşii, la ocuparea
Basarabiei. Ana PAUKER este lipsită de cultură, n-are nici talent oratoric nici
aparenţă fizică atrăgătoare; este însă un agent de execuţie extraordinar, ca o maşină
infernală. Este vanitoasă, de o ambiţie fără limite, luxoasă, de o cruzime animalică,
isterică şi imită pe Caterina a II-a chiar în aventurile amoroase… Putea demonstra
prin politica sa, faptul că era înainte de toate patrioată sovietică şi că URSS-ul şi
expansiunea acesteia erau mai importante decât teoriile comuniste şi mai ales decât
aspiraţiile românilor, pe care îi ura în mod deschis, fapt pe care nu căuta să-l
ascundă… Sentimentul care a dominat intrigile sale politice a fost ura, acea ură care
servea atât de bine scopurilor politice de expansiune prin forţă care îi plăcea atât de
mult, în calitate de „dictator delegat” (Gh. Buzatu, România cu şi fără Antonescu, Iaşi,
Editura Moldova, 1991, p. 291-292, 296).