Polonia declanșează un război împotriva totalitarismului ideologic în UE
Varșovia are toate șansele să iasă victorioasă din războiul cu Bruxelles-ul, iar blocarea sancțiunilor ar putea accelera ritmurile de reformare a comunității europene, luând în considerația falia valorilor între Est și Vest
Conflictul declanșat între Polonia și Uniunea Europeană nu poate fi redus la disputele în jurul modificarii unor legi în domeniul justiției. În general, despre efectele oricărei reforme se poate judeca după efectele pe care le-ar putea genera. Nu există soluții și modele universale, aplicabile oriunde și oricând. În ce măsură o schimbare este bună sau rea, o poate demonstra doar timpul, iar criteriul de apreciere trebuie să-l ofere societatea poloneză. Desigur, mai târziu, s-ar putea dovedi că Varșovia a greșit, însă s-ar putea întâmpla și contrariul — tocmai poziția Bruxelles-ului să fie una eronată.
Însă subiectul justiției este doar un vârf de aisberg. Până la demararea procesului de sancționare a Poloniei, Parlamentul European a adoptat pe 15 noiembrie o rezoluție împotriva guvernului de la Varșovia în care descrie pe larg toate punctele disputate. Din documentul pe care se bazează măsurile Comisiei Europene rezultă că subiectul reformei în justiției nu este unicul care deranjează Bruxelles-ul. Mai mult decât atât, cele mai multe observații și revendicări reprezintă, de fapt, o serie de aprecieri de pe niște poziții strict ideologice. Se crează senzația că documentul a fost elaborat și aprobat unilateral de către un singur partid, care împărtășește o ideologie marxistă, nu de reprezentanții unei comunități de state.
Spre exemplu, printre chestiunile invocate este marșul din 11 noiembrie 2017, de Ziua Independenței Poloniei, care a fost descris în presa occidentală drept „unul fascist și xenofob”, chiar dacă participanții afișau pancarte care condamnau în egală măsură „nazismul” și „comunismul”. Cu toate acestea, rezoluția cere în mod expres guvernului național-conservator de la Varșovia să condamne și chiar să interzică astfel de acțiuni. Se merită menționat că aprecierea naturii marșului de către autorii rezoluției a fost făcută strict prin prisma materialelor apărute în presa Occidentală, care ar putea fi suspectată de poziții antipoloneze, fără a se consulta poziția oficialilor polonezi și fără efectuarea unei documentări obiective pe teren.
„Guvernului polonez să ia măsurile adecvate și să condamne marșul xenofob și fascist care a avut loc la Varșovia, sâmbătă, 11 noiembrie 2017”, se cere expres în rezoluție.
Totuși, cel mai straniu este faptul că manifestări ale extremei drepte sau ale mișcărilor care se opun imigrației pot fi întâlnite în mai multe state europene (chiar și în Germania, Olanda, Norvegia, Franța etc.), însă nimeni niciodată nu a cerut acestor guverne să întreprindă măsuri de restricționare a unor astfel de acțiuni.
Tot la informații apărute în presă se face referință atunci când guvernului polonez i se reproșează că ar supraveghea liderii opoziției și membrii societății civile, fără a face trimitere la niște cazuri concrete, documentate:
„Parlamentul European (…) își exprimă îngrijorarea cu privire la relatările din mass-media legate de supravegherea de către poliție a liderilor opoziției și ai societății civile și solicită autorităților poloneze să investigheze aceste informații și să respecte pe deplin viața privată a tuturor cetățenilor”, spun autorii rezoluției.
Repet, în pofida faptului că este vorba de un document politic de maximă importanță, autorii își mențin supozițiile bazându-se pe surse inspirate din „bursa zvonurilor”. De fapt, în orice țară presa de opoziție tinde să descrie realitatea în nuanțe gri, însă o astfel de tratare subiectivă și unilaterală a realității nu poate sta la baza unui „act de condamnare”.
Un alt subiect, care scoate într-o mai mare măsură nuanțele ideologice, sunt nemulțumirile legate de noile norme care reglementează avorturile și accesul la contraceptive pentru femei și fete, legislația care reglementează modul de finanțare a ONG-urilor din surse publice și legislația care stabilește modul de desfășurare a întrunirilor publice.
Polonia nu este nici pe departe primul stat care devine ținta unor sancțiuni din partea UE, aplicate din considerente politico-ideologice. Să ne amintim de cazul Austriei în anul 2000, când au fost anunțate sancțiuni diplomatice din cauza nominalizării lui Jörg Haider, liderul Partidului Libertății, la funcția de șef al guvernului. Ca și în cazul Poloniei, Austria era suspectată de îndepărtare de „valorile comune” ale UE. E cel puțin straniu cum astăzi, când formațiunea considerată de „extrema dreaptă” a ajuns din nou la guvernare, Bruxellesul nu a reacționat în nici un fel. Mai mult decât atât, șeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat că nu are nimic împotriva noii coaliții de la Viena, însă „o va judeca după fapte”. Oare ce s-a schimbat în ultimii 17 ani și care este motivul adevărat al unei astfel de duplicități?
În fine, toată această discuție nu este despre Polonia, ci despre Europa Centrală și de Est în ansamblu, în care se simte tendința generală și firească de restabilire și cristalizare a unui sistem de valori naționale și tradiționale, după o lungă perioadă a predominării totalitarismului marxist. Acest sistem de valori se evidențiază tot mai mult în raport cu principiile unui cerc ideologic restrâns din Europa Occidentală, care vrea să se impună drept un „partid unic”, cu o „ideologie unică”, negând orice pluralism valoric. Or, în Europa de Est mai este vie amintirea efectelor regimurilor comuniste.
În următoarea etapă, statele membre urmează să se pronunțe asupra procesului inițiat de Comisia Europeană împotriva Poloniei. Ungaria și-a exprimat deja poziția de susținere a Varșoviei prin vocea vicepremierului Zsolt Semjen. Tocmai aici ar putea ieși în evidență falia care se adâncește tot mai mult între nomenclatura de la Bruxelles și statele naționale, ale căror popoare nu împărtășesc agenda celor care dictează astăzi regulile de conviețuire în UE. Victoria Poloniei în acest război ar putea oferi un semnal clar Bruxelles-ului și tuturor statelor membre că „principiile și valorile comune” nu sunt chiar atât de comune, iar reformarea UE devine o necesitate tot mai stringentă
Read more: https://ro.sputnik.md/columnists/20171221/16295132/polonia-totalitarism-ideologic-ue.html
Ce mă nedumerește, legat de Polonia, este cum de a ajuns „mare putere regională”, cel puțin declarată, cînd, în anii 80, economia le era praștie, chiar dacă nu uit că le-au fost anulate datoriile în 1989.
Nedumerit rămân și legat de salariile din România. Cum de aveam 100-200 de dolari salar în anii 90 cînd mai era industrie iar acum, dacă se țin de cuvînt, medicii o să aibe 4000 de dolari, profesorii 1500 de dolari, cînd nu mai avem industrie iar bogățiile pămîntului, în mare parte, înstrăinate. de unde bani?
Un articol din JYT despre datoriile Poloniei din 1981:
http://www.nytimes.com/1981/05/21/business/polish-debt-enmeshes-the-west.html?pagewanted=all
Toate bune,dar frazele despre restabilirea valorilor traditionale si nationale ce ar fi fost distruse de ” comunism ” par de serviciu. „Comunism” a fost si in Ungaria si Cehoslovacia si in Romania si in China, dar toate aceste tari si-au pastrat si in ziua de azi – si inca cum ! -specificul national. Unele lucruri considerate bune in Polonia de catre majoritatea populatiei si de elite ( interzicerea avorturilor, limitarea accesului la anticonceptionale ) ar fi considerate o crima odioasa in Romania. Ca sa intelegem Polonia trebuie sa avem in vedere ca elita ei este ( fervent ) catolica si se trage din poporul polon. Ca sa intelegem Romania trebuie sa avem in vedere ca elita acesteia se trage din fanarioti si ca dispretuirea sub varii forme a poporului roman a fost si este considerata apropape o obligatie. Ciocoimea ridicata in zilele noastre viseaza la statutul vechii elite si, ca intodeauna in astfel de cazuri, se comporta mai odios decat acelea. Polonezii au dreptate sa traiasca cum vor si trebuie sa admitem ca sunt parte combativa a unui teribil razboi planetar impotriva noului internationalism ( s-ar parea ca, de fapt, tot cel vechi )
Prin ideea că Polonia destabilizează „din nou” Europa am avut în vedere rolul pe care Polonia și l-a asumat absolut prostește în declanșarea celui de al II-lea Război Mondial. Pentru zilele noastre este foarte bine ce face Polonia.
Polonii au avut multe fumuri la cap.Falosenia i-a pierdut, putem accepta asta. Astazi sunt de admirat,pentru ca, fara impotrivire, UE va reface ” unitatea de monolit” ( de fapt, nici n-ar mai trebui ghilimele ) in jurul „valorilor comune ” ale Internationalei a III-a. Daca stam si cugetam un pic, nu mai e vorba de poloni, de romani, de nemti, etc. e vorba despre valorile pe care UE ne obliga sa le acceptam. Cine si cum si cand a fundamentat sfarsitul natiunilor ? Ce opere FUNDAMENTALE au consacrat aceasta idee.?Cine si cand si cum a dat mandat UE ca sa o transpuna in practica ? Cum s-a ajuns la imprejurarea ca partea renascentista a Europei sa interzica ( in fapt ) dreptul la cuvant si manifestare si sa ceara pedepsirea ” faptuitorilor „,sau ( asta-i curat chestie sovietica ! ) a statelor care nu pedepsesc ele insele ? Cum s-a ajuns ca Europa, care interzice o manifetatie nationalista, sa provoace, prin organele ei cele mai specializate revolte armate in alte state cu scopul de a le distruge orice coeziune interna ? De a le sfasia ca natiuni si a le desfiinta ca state ? De ce trebuie sa fim cu totii o apa si un pamant ? De ce se fac EXPERIMENTE pe specia umana ? Pana acum toate megaexperimentele sociale au esuat, incepand cu a lui Platon insusi. Cine si-a asumat aceasta uriasa raspundere ?
„Ca sa intelegem Polonia trebuie sa avem in vedere ca elita ei este ( fervent ) catolica si se trage din poporul polon.”
– Jagellonii au fost lituanieni (se zvonește că de fapt erau evrei).
– un Bathory pe la jumătatea sec XVI.
– elita poloneză de după al 2-lea război a fost, precum la noi, în mare parte evreiască.
– primul-ministru de azi se laudă cu 2 mătuși evreice.
Iera să uit; Polonia, precum Ungaria, este stat apostolic, făcut de Vatican.
Mare păcat, multe cuvinte românești mai folosesc încă polecii.
Poate levfaceși un scurt și aproximativ inventar.