Mi-ar plăcea să cred că bunicu-meu patern s-a dus la protecţia consumatorului interbelică şi a reclamat: Societatea Cugetarea – Georgescu Delafras a editat operele pretins complete ale lui Creangă, pe care am dat lei 30. Spun pretins complete deoarece nu se regăsesc între ele Povestea lui Ionică cel prost şi Povestea poveştilor, xxx!
Se regăseşte însă o poezie mult mai puţin cunoscută a autorului, Olteni la Iaşi. Dacă în Povestea poveştilor Creangă se exprimă antisemit doar prin expresia nu foarte tranşantă Şi pxxa mea şi trei bani, ş-o căruţă de Jidani, să-l vedeţi în Olteni la Iaşi!
http://loreleimihalcea.wordpress.com
ededededededededee
cea mai frumoasa poezie a lui ion creanga care am citito
Domnilor , intre timp evreii au renuntat sa mai vinda ace, bautura si stofe. Acum vind „BANI” si toata lumea cumpara pe datorie de la ei ca sa supravieuiasca.
Exceptional blogul Dv!!!
Raman un cititor fidel.
Din pacate, tinerii de azi nu mai stiu de Creanga si Eminescu, Goga etc.
Cred ca poporul roman si fiinta nationala romaneasca vor dispare in 50 de ani, poate 100.
romanii for fi simpli pioni, angajati intr-o societate globala. Poate si limba va dispare.
nu sînt Creangă dar am atras atenția încă de la începutul discuției cu lista națională că trebuie să cumpărăm de la țăranii români, fie ei olteni, moldoveni, ardeleni, bănățeni, dobrogeni sau basarabeni ori bucovineni, dar nu de la jidani. Asta e singura salvare a României, altfel rămînem sclavi în continuare.
așa că vorba lui Creangă: cumpărați dela olteni! Doar români să fie, chiar dacă nu sînt frumos ambalate și cu etichete Made in …
numai bine tuturor rumînilor de bine!
Încă o dată se adevereşte proverbul „Cine nu învaţă de la istorie, este condamnat să o retrăiască”
Nu uit poveştile lui Nea Vasile Basarabeanu, un bărbat care lucra pământul cuiva in imediata apropiere casei bunicilor şi mă miram cum poate un om să muncească aşa de mult, singur, ajutat de un cal imens.
Târziu am aflat de povestea lui, un moldovean plecat de la casa lui distrusă la 1907, toată familia fiindu-i ucisă de jandarmi, din ordinul Mareşalului Averescu.
Profesorul meu de istorie, poreclit „Fuscus” pentru figura absolut tipică a uni nobil roman, a rămas în memoria mea drept unul dintre modelele de viaţă ale vocaţiei de pedagog. Avea o dragoste faţă de copii şi o personalitate pe care nu puteai să o ignori, oricât de puşlama ai fi fost. Domnul profesor trăieşte astăzi cel puţin în memoria mea şi a altor câteva zeci de mii de tineri cantemirişti, care au avut şansa de a-l avea dascăl.
Vorbea calm, cald şi nu se enerva pe prostovani iar notele erau generoase, pentru că nu aveai cum să nu înveţi istorie de la un asemenea om cumsecade şi devotat profesiei sale.
Prin anii 60 am aflat adevărul despre măcelul din 1907 pornit datorită excesului de nedreptate pe care evreii din zona Moldovei îl manifestau asupra ţăranilor care îşi pierduseră pământul împrumutându-se la…evrei, apoi exploatarea cruntă la care ajunsese-ră.
Asupra acestui episod dramatic al istoriei şi faptelor evreieşti se vor pronunţa cei care au studiat istoria pe surse documentare.
Am întrebat pe Nea Vasile, despre anii răscoalei iar el, ca şi cum s-ar fi vorbit cu profesorul meu, a spus acelaşi lucru: „Ne-a împuşcat pentru că nu i-am mai putut suporta pe evrei”
Dramatic.
Am însă un feeling că istoria se va repeta în curând, cu un alt „Averescu” la comanda jandarmilor.
Aţi auzit de jandarmii „civili” de la Universitate? Ei bine, avem aşa ceva!