Planul secret pentru o nouă țară, „al doilea Israel” în Ucraina
![„Times of Israel”, un ziar israelian independent, care include în personalul său un număr de foşti reporteri de la […]](https://www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2019/07/Ihor-Kolomoisky-protest-620x350.jpg "Planul secret pentru o nouă țară, „al doilea Israel” în Ucraina")
„Times of Israel”, un ziar israelian independent, care include în personalul său un număr de foşti reporteri de la cotidianul israelian Ha’aretz, a publicat în martie 2014 o poveste fascinantă, dar în mare măsură trecută cu vederea, Articolul, care a fost scris de corespondenţii ziarului Hirsh Ostropoler şi I.Z. Grosser-Spass (rus, respectiv ucrainean), citează un raport secret furnizat de guvernul israelian.
Raportul citat, întocmit de un grup select de cercetători ai istoriei evreieşti ce provin din mediul academic şi din alte centre de cercetare, a concluzionat că evreii europeni sunt de fapt descendenţi din khazari, un grup mongolo-tătar războinic care a guvernat Ucraina şi sudul Rusiei și care s-a convertit în masă la iudaism în secolul al VIII-lea d.Hr.
Sioniştii au susţinut mult timp că teritoriul revendicat de Israel constituie un drept biblic, din naştere, al poporului evreu, care a fost forţat să-și abandoneze pământurile și să constituie o așa-numită „diaspora”, după cucerirea repetată de către diferite imperii. Dovada că evreii ashkenazi (evreii din diaspora), care constituie majoritatea populaţiei evreieşti israeliene, nu au nicio legătură istorică cu Palestina, ar pune sub semnul întrebării întreaga premisă a Israelului ca patrie istorică „de 5000 de ani” a poporului evreu.
Jurnaliştii israelieni au semnalat că orice discuție referitoare la khazari şi Israelul modern a fost întotdeauna întâmpinată cu dispreţ de liderii israelieni. În acest sens ei îl citează pe premierul israelian Golda Meir care a afirmat la un moment dat: „Khazar, schmazar. Nu există oameni khazari. Nu am cunoscut niciun khazar. În Kiev. Sau Milwaukee. Arătați-mi-i pe aceşti khazari despre care vorbiţi”.
Studiile ADN-ului dovedesc însă că o populaţie khazară, care a migrat din Europa, în prezent pretinde că are rădăcini străvechi în Palestina – ceea ce în mare măsură arată că pretenţiile sioniste din regiune sunt nefondate.
Evidenţierea faptului că evreii din Europa de Est şi Centrală nu au niciun drept istoric asupra Palestinei a dus la un val de acțiuni în Israel şi în străinătate. Knesset-ul a votat un proiect de lege care legalizează Israelul ca „stat naţional” evreu.
Prim-ministrul israelian Beniamin Netanyahu, care a citit raportul secret despre khazari, a declarat că „Israelul este statul naţional evreu, pentru poporul evreu”.
Dat fiind pretenţiile ashkenazilor în ceea ce privește Israelul, în cel mai bun caz Netanyahu, partidul său Likud şi aliaţii săi din partidul evreilor ortodocşi şi West Bank nu au altă opţiune decât să-şi extindă agresiv revendicările dincolo de teritoriul actual al Israelului, în Cisiordania, la care naţionaliştii se referă ca fiind Iudeea şi Samaria.
Cu toate acestea, unii israelieni şi evrei din străinătate nu sunt dispuși să riște. Unul dintre principalele motive pentru care magnatul miliardar evreu Ihor (Igor) Kolomoisky, guvernatorul provinciei Dnipropetrovsk din Ucraina, şi cetăţean al Ucrainei, Israelului şi al Ciprului, cheltuie zeci de milioane de dolari pentru recrutarea naţionaliştilor ucraineni de dreapta şi a neo-naziștilor din alte părţi ale Europei pentru a lupta împotriva majorităţii ruseşti din regiunea Donbass din estul Ucrainei, este acela că există temeri că planurile de a transforma Ucraina într-un „al doilea Israel” vor fi zădărnicite.
Magnatul miliardar evreu Ihor Kolomoisky.
Măsurile Rusiei de protecţie a provinciei Donbass, precum şi încorporarea prin referendum a Crimeei, teritoriu vizat de naţionaliştii evrei khazari, ameninţă planurile de transformare a Ucrainei într-o a doua patrie pentru evreii ashkenazi, care își dau seama că dominația Israelului este slabă și neîntemeiată.
Povestea explozivă din Times of Israel despre rădăcinile khazare ale ashkenazilor a scos la iveală, de asemenea, faptul că Israelul, ştiind că un stat palestinian este inevitabil având în vedere presiunea din ce în ce mai mare exercitată de Europa, se pregăteşte să reinstaleze coloniştii ashkenazi din Cisiordania în Ucraina. Cercetările avansate ale Israelului în domeniul geneticii au condus la stabilirea unei linii directe de ADN între ashkenazii din Israel şi khazarii care s-au dispersat în Europa de Est şi Centrala după ce Rusia a cucerit Imperiul Khazar în secolul al XI-lea.
Israelienii şi aliaţii lor sionişti din întreaga lume i-au acuzat întotdeauna pe cei care susţin existența legăturii genetice khazari-ashkenazi de un antisemitism profund înrădăcinat. Cu toate acestea, cercetarea genetică inclusă în raportul secret israelian confirmă ceea ce istoricul israelian Shlomo Sand a dezvăluit în cartea sa Invenţia poporului evreu. Conceptul liniei de sânge khazariene a fost întâi abordat de istoricul maghiar Arthur Koestler în 1976, în lucrarea Al treisprezecelea trib.
Reporterii de la Times of Israel au citat un asistent anonim al lui Netanyahu care a dezvăluit planurile pentru emigrarea israeliană în Ucraina: „Am crezut mai întâi că admiterea faptului că suntem cu adevărat khazari era o modalitate de a răspunde la insistenţele [preşedintelui palestinian Mahmoud] Abbas că niciun evreu nu poate rămâne într-un stat palestinian. Poate că ne-am agăţat de un pai. Dar când a refuzat să accepte asta, ne-a forţat să ne gândim la soluţii mai creative. Invitaţia ucraineană pentru reîntoarcerea evreilor a fost o binecuvântare. Relocarea tuturor coloniilor din Israel într-un timp scurt ar fi dificilă din motive de logistică şi economice. Cu siguranţă nu vrem repetarea a ceea ce a însemnat expulzarea coloniilor din Gaza, Hitnatkut.”
Ostropoler şi Grosser-Spass au citat, de asemenea, o sursă anonimă din serviciile secrete israeliene care a spus: „Nu este vorba ca toţi evreii ashkenazi să se întoarcă înapoi în Ucraina. Evident că aceasta nu este practic. Presa, ca de obicei, exagerează şi devine senzaţionalistă; de aceea avem nevoie de cenzură militară”.
Planul evreilor israelieni şi ucraineni este de a reaşeza ashkenazii din Cisiordania în republica autonomă rusă Crimeea, după ce vor obține o eventuală retrocedare a peninsulei către Ucraina. Planurile finale ale sioniştilor ucraineni, precum Ihor Kolomoisky, plus cele ale aliaţilor americani ca secretarul de stat adjunct pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice, Victoria Nuland şi ambasadorul SUA în Ucraina, Geoffrey Pyatt, este de a stabili în Crimeea o regiune autonomă evreiască şi de a reda peninsulei numele original kazarian, Chazerai. Deşi tătarii care trăiesc în Crimeea şi în alte părţi sunt în mare parte musulmani, planurile de a crea o naţiune khazară în Ucraina vor implica probabil şi prozelitismul global al israelienilor şi ucrainenilor care sunt decişi să restaureze Khazaria ca o alternativă la Israel.
Miliardarul evreu Ihor (Igor Valerivoici) Kolomoisky (dreapta), cetăţean al Ucrainei, Israelului şi Ciprului. Kolomoiski a condus oComunitatea evreiască ucraineană din anul 2008, iar din 2010 conduce Consiliul European al Comunităților Evreiești. Acesta l-a sprijinit pe actorul de comedie Volodimir Zelenski, evreu și el, să ajungă președintele Ucrainei.
Eforturile actuale de prozelitism evreiesc în rândul metişilor catolici „cripto-evrei” din Mexic; creştinilor, hinduşilor şi budiștilor în India; ruşilor ortodocşi şi budiştilor în Birobidzhan, Siberia; musulmanilor în Pakistan şi Afganistan; creştinilor, musulmanilor şi animiştilor în Uganda, Ghana, Mali, Nigeria, Zimbabwe, Mozambic şi Malawi; şi printre grupurile mici ale pretinșilor descendenţi evrei din China, São Tomé şi Príncipe, Tahiti, Surinam, Vietnam, Brazilia şi Peru indică un plan israelian care intenţionează să crească numărul de evrei în scopul aşezării într-o serie de locaţii în afara zonei ocupate ilegal din Cisiordania şi Înălțimile Golan. Pe lângă Ucraina, nordul Irakului, Libia de est, Alexandria în Egipt, părţi din Turcia, Patagonia din Argentina şi Uganda sunt considerate toate ca potenţiale aşezări evreieşti pentru a completa sau înlocui Cisiordania. Aşa-numitul „trib pierdut al Israelului”, din statele Bnei Menashe din Mizoram şi Manipur din nord-estul Indiei, este privit de mulţi indieni nu ca fiind evrei adevărați ci ca migranţi economici disperaţi, care caută o viaţă mai bună în Israel. Atât de disperaţi sunt expansioniştii israelieni de a-şi spori numărul, încât prin intermediul unor studii dubioase asupra ADN-ului evreiesc au încercat să clasifice sârbii din estul Germaniei, oamenii din Bantu Lemba din Zimbabwe, Malawi şi Mozambic şi anumite grupuri de italieni sudici, armeni şi greci ca fiind „triburi pierdute” ale lui Israel, pentru a creşte numărul de iudaici şi în consecință pretenţiile geografice.
În Ucraina, aşa-numitul „al doilea Israel”, Ihor Kolomoisky şi Kiev au înrolat un număr de membri ai forţelor de apărare din Israel în batalioanele lor de voluntari, inclusiv Batalionul Azov. Una dintre unităţile israeliene este cunoscută sub numele de „Căştile albastre ale Maidanului” şi este comandată de un israelian care foloseşte pseudonimul „Delta”. Dacă Israelul nu ar avea propriul său interes în extinderea influenţei sale în Ucraina, ar putea împiedica cu uşurinţă ca aceste unităţi să meargă acolo.
Există, de asemenea, în Cisiordania colonişti evrei sefarzi, care provin din evreii „marranos” din Spania, cei care au fost expulzaţi din Peninsula Iberică în timpul inchiziţiilor spaniole și portugheze din secolul XV, şi care nu au legături cu ashkenazii sau Khazaria. Recent, într-o mişcare asemănătoare cu invitaţia Ucrainei adresată ashkenazilor din Cisiordania de a se stabili în Ucraina, Spania şi Portugalia au adoptat o legislaţie care permite oricărui evreu sefard din orice parte a lumi, care își poate dovedi descendenta din marranos expulzaţi în timpul Inchiziţiei, să obţină cetăţenia în cele două ţări.
Unii vorbitori de limba rusă din Donbass nu au încredere în intenţiile pro-israelite ale guvernului de la Kiev. În mod ciudat, Kolomoisky a recrutat o serie de neo-naziști din vestul Ucrainei şi din Europa pentru a lupta în batalioanele sale, ale căror organizaţii de dreapta au subscris întotdeauna ideii de „luptă regală” între Rusia şi resturile populației din Khazaria ajunse în Israel, Ucraina, Polonia şi Republica Georgia, pentru a răzbuna înfrângerea Khazariei în secolul al XI-lea de către Imperiul Rus.
Israelul a oferit guvernului georgian al preşedintelui Mikheil (Miheil) Saakashvili – care a inclus un număr de dubli cetăţeni israelieni-georgieni de ascendență khazară – asistenţă militară şi de intelligence în războiul din 2008 împotriva Osetiei de Sud şi Abhaziei. În mod similar, israelienii au stabilit legături strânse cu Azerbaidjanul, o ţară care, asemenea Georgiei şi Ucrainei, are legături vechi cu Khazaria printr-un grup indigen de evrei azeri, cunoscut sub numele de subbotniki.
Asistentul lui Netanyahu, care a dorit să rămână anonim, este de asemenea citat de jurnaliştii de la The Times of Israel dezvăluind de ce guvernul israelian a făcut un plan pentru înființarea unor mari aşezări israeliene în Ucraina: „După cum spunea premierul, nimeni nu le va spune evreilor unde pot sau nu pot să trăiască pe teritoriul istoric al existenţei lor ca popor suveran. El este dispus să facă sacrificii dureroase pentru pace, chiar dacă aceasta înseamnă renunţarea la o parte a patriei noastre biblice, Iudeea şi Samaria. Dar atunci este necesar să vă aşteptați ca noi să ne exercităm drepturile noastre istorice în alte părţi. Am hotărât că aceasta va fi pe malul Mării Negre, unde am fost un popor autohton de peste 2000 de ani. Chiar şi marele istoric non-sionist Simon Dubnow a spus că avem dreptul de a coloniza Crimeea. Este scris în toate cărţile de istorie. Puteţi să căutaţi.”
Consilierul a dezvăluit celor doi jurnalişti israelieni că Netanyahu apreciază tăria anticilor khazari şi l-a citat pe premierul israelian afirmând: „Suntem un popor mândru şi străvechi, a cărui istorie aici se desfășoară de 4000 de ani”. Dar consilierul a adăugat că „Acelaşi aspect se aplică și khazarilor… în Europa şi nu atât de îndelungat. Dar priviţi harta: khazarii nu au fost nevoiți să trăiască în interiorul graniţelor de la Auschwitz”.
Pentru cei neinformaţi, printre care s-au numărat se pare și fostul președinte american Barack Obama şi secretarul de stat John Kerry, dorinţa Israelului de a crea o nouă identitate naţională israeliană a fost legată direct de acțiunile conducerii ucrainene a lui Petro Porosenko, Arseniy Yatsenyuk, Kolomoisky şi ale susținătorilor lor americani, Nuland şi Pyatt, de a crea un paradis sigur, temporar sau nu, pentru coloniştii ashkenazi din Cisiordania. Grație dezvăluirii în Times of Israel a raportului secret israelian referitor la khazari şi Israelul contemporan, maşinaţiile din spatele destabilizării Ucrainei şi a Uniunii Europene au devenit cu atât mai evidente
Citiți și
„Proiectul Zelenski” a reușit în Ucraina, un nou președinte evreu
Evreii khazari. Istorie şi etnografie românească (II)
Evreii khazari. Istorie şi etnografie românească (I)
Mafia Khazară condamnată ca urmare a acordului secret Putin-Trump
Planul colonizării României de către evrei nu este de azi sau de ieri…
Pana la a doua, hai sa ne amintim de prima.
Articolul de faţă este menit a readuce în atenţie o problemă pe care politicienii de doi bani ai României tot o scot în faţă atunci când se simt slabi, crezând că dacă fac anumite slujuri către Israel li se vor ierta propriile prostii sau laşităţi. Primul care a adus problema înapoierii plăţilor pentru evreii plecaţi din România a fost băsescu, în perioada în care era ţinut la Cotroceni contra voinţei poporului, graţie securiştilor şi unor ticăloşi din Vestul Europei care, pentru asta, şi-au luat bani cu vârf şi îndesat. Prin scamatoria făcută băsescu credea că va scăpa de problemele pe care şi le crease singur. Evident că nu s-a întâmplat asta. Apoi a urmat Dragnea. Nu ştiu ce aştepta în condiţiile în care avea 70% din Parlament. La fel a constatat şi el pe propria-i piele că evreii nu-ţi vindecă impotenţa şi că, mai mult, ceea ce credea el că reprezintă o mare problemă, pentru evrei de fapt nu era nicio problemă. Apoi au venit băieţii de galerie ai lui George Simion care s-au gândit să-şi rezolve acuzaţiile de antisemitism cu acţiuni absolut aberante(plăţi de despăgubiri, de pensii, oferirea de cetăţenii s.a.m.d.). Întrucât cea mai mare parte a politicienilor sunt efectiv inculţi, neavând habar de istoria recentă sau de realităţile statului Israel, readuc în atenţie evenimenul numit „vânzarea evreilor”. Care, după cum veţi înţelege, n-a fost tocmai o vânzare(cel puţin în ceea ce-l priveşte pe Ceauşescu!).
În anul 1948 se fondează statul Israel, care-şi începe istoria cu o problemă majoră: numărul de evrei din noul stat era mai mic decât cel al arabilor. De asemenea, micuţul stat este înconjurat de populaţii arabe, aflate de-a lungul timpului într-o situaţie de stăpânire faţă de populaţia evreiască. Era cât se poate de clar că viaţa micuţului stat era ameninţată de realitatea din teren, mai ales în condiţiile în care înfiinţarea sa a fost destul de greoaie. Ei bine, având în vedere situaţia din teren, în loc să se plângă de „nedreptatea istoriei”, evreii s-au apucat vertiginos de treabă. Cunoscând bine zonele populate cu evrei, au început să desfăşoare acţiuni concrete de mutare a evreilor în teritoriul Israelului. Nu vă gândiţi că era o operaţiune simplă. În ciuda banior puşi la bătaie, era o misiune aproape imposibilă. Cine s-ar pune pe drumuri ca să meargă într-o zonă deşertică, unde nişte aventurieri semi-romantici spuneau că vor construi o ţară? Cred că e clar pentru oricine de dimensiunea provocării.
Aşa a început o aventură care are la mijloc agenţi secreţi israelieni, manipulând geamantane cu bani şi discutând cu oficiali ai statelor în care erau evrei. Un exemplu: în 1950, premierul irakian Tewfiq Sawidi primeşte o şpagă consistentă pentru a permite mutarea a 120 000 de evrei din Irak în Israel. Şpaga este dată sub forma plăţii unor servicii fictive către firma de turism a premierului irakian. De asemenea, agenţii israelieni dau atacul în Estul Europei unde aveau ca parteneri de discuţie proaspetele guverne comuniste. Atât nivelul de decizie al Partidelor Comuniste locale, cât şi cel al aparatului superior de stat erau împânizite de evrei impuşi de URSS după Război. De aceea, discuţiile sunt destul de uşor de demarat. Însă, chiar şi aşa, conducerile comuniste cer beneficii pentru a putea lăsa evreii să plece. Contra evreilor, Israelul cumpără arme din Cehia şi maşini-unelte din Polonia. Însă în Ungaria, Bulgaria şi România, agenţilor israelieni li se cer de la obraz bani pentru fiecare emigrant evreu. Bulgarii au cerut între 30$ şi 350$ pe fiecare evreu. Ungurii însă au sărit calul, cerând 1000$, o sumă imensă pentru acea vreme. Sumă pe care Israelul a plătit-o fără să crâcnească! Românii au solicitat 100$ pe cap de evreu şi aşa s-a produs prima emigraţie în masă. Unele susrse spun că atunci au plecat 300 000 de evrei din România, însă cifra pare mai mică decât ceea ce e acceptat acum(vezi imaginea cu emigraţia totală).
Aşa cum am mai spus, cererile de despăgubire nu erau aberante, în condiţiile în care o asemenea migraţie de populaţie produce distorsiuni economice majore. Asta în condiţiile în care România era după un război devastator şi avea nevoie să-şi refacă economia distrusă nu doar de război, ci şi de birurile pe care am fost obligaţi să le plătim URSS-ului. De asemenea, după cum bine puteţi înţelege, totul se desfăşura într-un context extrem de transparent. Şi, în timp ce în unele state se mergea pe mită la toate nivelele(ajunseseră să beneficieze şi simplii poliţai de mita evreilor implicaţi în operaţiune), în Estul Europei banii s-au încasat transparent de către stat. În urma acestei prime tranşe de imigraţie, în unele state(precum Irak sau Yemen) evreii au dispărut cu desăvârşire. Însă, statul Israel avea nevoie în continuare de populaţie.
Războiul de Şase Zile din 1967 aduce o răcire a relaţiilor dintre statele comuniste membre ale Pactului de la Varşovia cu statul Israel. Motivul? Israelul începe să adopte ideologia vestică, abandonând ideologia iniţială colectivist-socialistă(vezi kibutz-urile, element central al ideologiei socialist-sioniste), fapt care deschide o râpă „de netrecut” între Israel şi comunişii cu „lumina de la Moscova”. Doar că în România preşedinte era Nicolae Ceauşescu. Acesta, adept al „neamestecului în treburile interne” ducea o politică de independenţă faţă de Moscova. Ei bine, aşa se face că România este singura ţară din Estul Europei care nu rupe relaţiile cu statul Israel. Mai mult, la Bucureşti acţionează un agent special de top al Mossadului, Dan Shaike. Pe numele său adevărat Yeshaiahu Trachtemberg, Dan este un veteran al Războiului, paraşutat de britanici în saptele fruntului nazist din Balcani şi unul dintre puţinii supravieţuitori al acelei acţiuni nebuneşti. E un bun cunoscător al mentalităţilor balcanice, iar după Războiul Mondial se alătură lui Shaul Avigur, fondatorul Comunităţii de Informaţii israeliene. Scopul? Aparent unul imposibil: pe de o parte aducerea de evrei în teritoriul proaspătului stat, iar pe de altă parte achiziţia de arme în vederea apărării teritoriului. Suntem însă imediat după ce operaţiunea iniţială fusese încununată de succes în războiul din 1967. Ideea e că Israelul avea nevoie în continuare de populaţie. Şi cine ar merge acolo, în condiţiile în care abia începea seria de confruntări cu vecinii săi arabi?
Dan Shaike reuşeşte imposibilul şi-i cucereşte încrederea lui Ceauşescu. Acesta permite emigrarea evreilor, însă solicită bani pentru fiecare evreu, în funcţie de nivelul studiilor. Ceauşescu i-a comunicat ferm lui Dan că cetăţenii care părăsesc România trebuie să achite contravaloarea studiilor. Astfel, pentru medici sau ingineri, statul Israel plătea mai mult(erau cei mai scumpi) decât pentru cei cu studii primare. După ce s-au înţeles, Ceauşescu i-a permis lui Dan să activeze reţeaua evreiască pentru a face „publicitate noii oportunităţi”. Poate că ar trebui să amintim că în această operaţiune nu au plecat doar evrei, ci şi români sau alte naţionalităţi care făceau parte din familii mixte. În final s-a ajuns ca în Israel să emigreze în acea tranşă în jur de 120 000 de evrei. Dan Shaike susţine că s-au plătit cam 60 milioane, ceea ce înseamnă că statul Israel a dat cam 500$ pentru fiecare evreu, adică jumătate din suma plătită cu două decenii mai devreme Ungariei!!! Iată mecanismul prin care evreii români au ajuns în Israel.
Israelul a fost foarte mulţumit de cooperarea cu Ceauşescu. Acesta este motivul pentru care a trimis specialişti militari în România pentru a ajuta armata(în special în ceea ce priveşte mentenanţa şi modernizarea tancurilor sovietice). Un alt contract răsunător a fost cel de cooperare cu companiile industriei aerospaţiale israeliene care-au ajutat România să-şi dezvolte o industrie independentă de Moscova. De asemenea, Israelul a importat din România multe produse de care nu avea neapărată nevoie. Ca să nu mai vorbim de liniile de credit acordate de băncile israeliene sau de susţinerea României pentru acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate de către SUA.
Puteţi înţelege limpede că aşa-zisa operaţiune de „vânzare” a evreilor a fost una care, la momentul respectiv, a ajutat teribil Israelul. De asemenea, evreii au fost extrem de mulţumiţi de cooperarea cu Ceauşescu deoarece şi-au pus în aplicare planul de ţară. Analfabetismul politicienilor noştri face ca ei să perceapă respectiva operaţiune ca fiind una negativă, în condiţiile în care ea a fost una cât se poate de pozitivă pentru Israel. De asemenea, pentru oamenii politici din Israel, propunerile românilor nu doar că sunt de neînţeles, dar sunt interpretate contrar. Asta spune multe despre prostia alor noştri care, din dorinţa de slugărire cât mai umilă ajung la penibil.
Mai am un punct. E un idiot care mă înjură pe motiv că „plăţile făcute de Israel erau necesare deoarece evreii nu erau lăsaţi să iasă din ţară”! Comentariul său arată cât de mare e cretinismul în rândul tefeleilor actuali. Evident că nu erau lăsaţi să iasă din ţară, analfabetule! Asta era situaţia de atunci nu din România, ci din tot lagărul socialist. Şi nu doar evreii nu erau lăsaţi să iasă din ţară, ci toţi locuitorii, indiferent de naţionalitate. Mulţi dintre conaţionalii noştri priveau cu jind la evreii cărora li se permitea să plece din ţară. Nu mai vorbesc de cei din localităţile transilvane care asistau la plecarea saşilor în Germania – alt program prin care Ceauşescu a încasat bani la buget şi care le-a îmbunătăţit nemţilor balanţa demografică. Păi dacă atunci s-ar fi făcut un program de emigrare destinat românilor, probabilitatea ca România să se golească era extrem de mare. De altfel, se vede dezastrul demografic produs după Revoluţie de deschiderea graniţelor. Ce habar au tinerii de acum de chinul prin care treceau cei care doreau să fugă din ţară? Cei mai mulţi îşi încercau norocul în Iugoslavia, dar şi acolo trebuia să te descurci să o tranzitezi cât mai repede deoarece, dacă te prindeau, riscai să fii trimis înapoi. Iar la trecerea ilegală a frontierei, dacă te prindeau era o probabilitate destul de mică să scapi cu viaţă. Şi chiar dacă scăpai, oricum înfundai puşcăria!
Pun aici punct acestui capitol al istoriei noastre recente cu speranţa de a-i fi luminat pe mulţi în ceea ce priveşet aşa-zisul program de vânzarea evreilor. E foarte important să înţelegem că aşa-zisa vânzare s-a petrecut într-un context istoric în care s-au plătit bani serioşi pentru evrei şi, mai mult, că România a fost printre ţările care au încasat un preţ mediu din această tranzacţie. De asemenea, programul demarat după 1967 a ajutat teribil statul Israel şi acesta este motivul pentru care românii sunt a doua ţară de origine a evreilor din Israel. Mă rog, asta ar fi trebuit să ne ajute în condiţiile în care am am fi avut politicieni competenţi. Doar că România a avut la putere după Revoluţie doar idioţi de două parale a căror minte încă n-a depăşit nivelul opincii Cizmarului!
Articol de Dan Diaconu.
* Doar o constatare cronologica:
13 iulie 2019 / https://yogaesoteric.net/planul-secret-al-israelului-pentru-un-al-doilea-israel-in-ucraina/
este inainte de
19 iulie 2019 / https://www.justitiarul.ro/planul-secret-pentru-o-noua-tara-al-doilea-israel-in-ucraina/