Domnul Victor Ponta a schimbat componența echipei, a serviciului care, în cadrul Ministerului Educației și Învățămîntului, stabilește dacă o lucrare de doctorat a fost sau nu plagiată! Presa zice că în felul acesta Victor Ponta și-ar fi pus oamenii săi, niște yesmeni care vor decreta, probabil, că impricinatul MANG, fostul viitor ministru al Educațeie, nu a plagiat în textele în care a fost prins cu ocaua mică. Și că astfel se va mai drege din imaginea parcă prea devreme șifonată a noului prim ministru. Om trăi și vom vedea. În principiu, suspiciunea că o comisie pusă în funcție de regimul Băsescu nu poate fi corectă este o suspiciune perfect justificată. Pe tot ce a pus mâna Băsescu și-a vîrît coada și Tartorul cel mare!
Lumea care nu are tangență cu doctoratele din România și cu viața științifică se miră cum de sunt așa de imprudenți plagiatorii! Cum de plagiază cu atâta seninătate?! Nu realizează riscul de a fi descoperiți, cu toate consecințele de rigoare? Atâta sînt de inconștienți?
De exemplu Sorin Oprescu, primarul nostru general, uns cu toate alifiile cum e! Cum de a fost atât de imprudent în redactarea tezei sale de doctorat, uitând să pună semnele citării în mai multe locuri, omițând numele autorilor din care s-a inspirat? Nu știa ce riscă? Sorin Oprescu nu pare însă un ins cu așa de puțină minte încât să-și taie singur craca pe care s-a cocoțat și se simte atât de bine!
Adevărul este că o asemenea imprudență nu ar săvârși nici OPRESCU, și nici MANG și nici alți palgiatori din elita clasei politice. Ar însemna să le lipsească exact ceea ce le prisosește: instinctul potlogarului, de a nu risca, de a nu se expune! Explicația plagiatului, de cele mai multe ori este cu totul alta. Nu ei sunt de vină! Nu ei au plagiat! Cel care a plagiat nu este domnul doctorand, devenit apoi doctor cu toate actele în regulă! Plagiatul a fost săvîrșit de autorul tezei, de „negrul” care a scris teza pentru o mie sau zece mii de dolari ori euro! Uneori, autorul propriu zis al tezei cu care altul a devenit doctor în medicină sau istorie, rămâne nemulțumit de felul cum noul doctor și-a onorat promisiunile. Nu primește suma convenită sau are alte motive de supărare, și atunci se răzbună pe beneficiar, pe titularul titlului de doctor. Și ce face? Discret, ca să nu se știe de unde vine, divulgă unui ziarist mai curajos secretul, indicându-i citatele furate, plagiate. Nu poate spune că el este autorul de facto, dar poate indica pasajele copiate întocmai, fără să mai menționeze în paranteză de unde au fost preluate. Furate, în aceste condiții!
După informații care există la SRI și alte oficine, în situația aceasta s-ar afla și ditamai prezidențiabilul CRIN ANTONOV. Nu că ar fi ajuns doctor în vreun domeniu printr-un plagiat. E destul de deștept că să-și dea seama că nu l-ar crede nimeni în stare să facă nici efortul minim al plagiatului, căci e totuși un efort! Furăciunea se face dintotdeauna cu oareșice efort! Plus riscul! Iar CRIN al nostru este vestit de leneș, o viață întreagă n-a pus o cărămidă peste altă cărămidă! Dar gura-i merge, ce-i al lui e al lui!
Ci e vorba numai de lucrarea de licență, lucrarea prin care CRIN a devenit absolventul unei facultăți la care a aprofundat materia doi ani în plus față de ceilalți colegi, mai superficiali. Lucrarea sa de licență, zic aceste surse, ar fi fost una făcută de cu totul altcineva, al cărui nume este cunoscut, persoana este identificată și poate fi luată la întrebări! Când asta? La calendele grecești, probabil!
Repetăm: domnul co-președinte al USL este cunoscut printre colegii săi ca beneficiar al unei teze de licență la care nu a scris nici măcar un rând! Dacă cumva teza respectivă este și aceasta o lucrare plagiată, cum e cazul tezei de doctorat a lui SORIN OPRESCU, plagiatul a fost efectuat de autorul tezei de licență, nu de beneficiar!… Nu de domnul CRIN. Și nici, respectiv, de domnul SORIN. Sunt, cei doi, niște victime inocente! Au comandat și au plătit o teză cinstită și li s-a livrat una plagiată! Plagiatul s-a făcut fără voia lor, fără să fie încunoștiințați. Fără acordul lor!
Până se va lămuri ce și cum a fost, credem că presa ar trebui să sesizeze noua comisie, recomandându-i să-și extindă cercetarea și la alte plagiate, deja denunțate public de-a lungul anilor, fără însă efectul normal, firesc în lumea civilizată! Pe la vecini sau prin alte țări mai europene, inși cu funcții publice mai importante au ieșit din viața politică definitiv după ce s-a descoperit plagiatul! Ai noștri plagiatori, infractori la legea autorului, ce cusur au? Au funcții prea importante?! Sau se pregătesc să le ocupe? Asta să fie explicația?

Viorel TRIFOIU

Nota redacției: Detaliile, privindu-i pe cei doi oameni politici, nu avem de unde știi că sunt sau nu corecte. Apreciem însă că este corect faptul relevat de autor:

Lucrările de doctorat sau licență care pot fi suspectate de plagiat, în cazul unor personaje ale vieții publice, sunt lucrări scrise de alte persoane, autori anonimi care, pentru câteva mii de euro, le fac altora lucrările. Se întâmpla asta și înainte de 1990, dar extrem de rar. Azi, pentru o carte publicată, autorul dacă scoate un câștig de o mie de euro e lucru mare! Astfel că cererea este mare, atât din partea beneficiarilor – viitorii doctori frauduloși, cât și din partea salahorilor din biblioteci. Ar trebui să fie toată lumea mulțumită. Mai puțin indivizii ciudați care încă mai cred în onoare și corectitudine, în principii și reguli.