Radu
289 aprobate
radu.g@yahoo.com

PLAGIAT
– de pe Internet

Lumea a inceput să aibe curaj tot mai mult să vorbească de furturile jidănesti si chiar să le ceară cont. Plagiaturile au fost remarcate cu mult timp in urmă insă muzicienii nu aveau bani să se judece in instantele de judecată si să-si reinstitue drpturile.
Acum Internetul este o cale usoară de a demasca furturile si de a se coaliza si ajuta să-si reclame drepturile furate.

Asta e rahatul meu”, declară Linsey Alexander la locatia bluesmanilor din nordul Chicago-ului. „Îmi cant propriul rahat, nu ca Eric Clapton și nenorociții ăia”, spune el, înainte de a continua una dintre legendarele sale spectacole zgomotoase care l-au văzut introdus în Chicago Blues Hall Of Fame și câștigând mai multe premii de când avea șaptezeci de ani.

Hitul lui Clapton din 1974, “Give Me Strength”. i-a dat lui Clapton meritul de autor, dar, potrivit compozitoarei din Chicago Louise King Mathews, ea a fost cea care a scris cântecul în 1939, înainte ca Clapton să se fi născut. Cum a ajuns să creadă că a scris-o el însuși, Mathews nu a putut înțelege.

Am auzit recent un interviu cu legendarul bluesman Buddy Guy, unde a vorbit despre situatia când a ascultat prima dată cântecul psihedelic de blues a formatiei Cream „Strange Brew”. Guy l-a completat pe chitaristul lui Cream, Eric Clapton, pe riff-ul principal al piesei. „Asta-i bucata ta”, a răspuns Clapton. El a scos riff-ul din colaborarea lui Guy din 1965 cu Junior Wells la piesa „Hey Lawdy Mama”. Buddy a râs și a spus: „OK”.

Clapton nu a fost primul și cu siguranță nu va fi ultimul muzician de blues acuzat de furtul drepturilor de autor. În 2014, Rod Stewart a devenit cel mai recent absolvent britanic de blues care a fost lovit cu o taxă de copier/plagiat de la un inițiator. El a creditat interpretarea sa din 2013 a cantecului “Corrina Corrina” ca fiind tradițională. De la evrei se mai molipsesc si altii.
De asemenea, este dat în judecată activ de către fundatia lui Bo Carter pentru că a creditat incorect una dintre melodiile sale.

În ciuda faptului că a asemănat purtarea unei măști cu săvârșirea unui jaf pe autostradă, Clapton a primit totusi si el vaccinul împotriva COVID-19 și, ulterior, a condamnat: „propaganda spunea că vaccinul este sigur pentru toată lumea” după ce a suferit si el efecte secundare „dezastruoase”.

În 1968, Clapton, în vârstă de 23 de ani, a început o relație de cinci ani cu Alice Ormsby-Gore, în vârstă de 17 ani. Da, 17. El a băgat-o și în heroină, pe care ea era responsabilă să o cumpere pentru că „a crezut că i-l ajuta să nu fie nevoit să se confrunte el însuși cu toată oroarea de a-și obține propria aprovizionare cu heroină”. Iar ea a murit în cele din urmă din cauza dependenței de heroină, în timp ce el a recunoscut că de fapt a fost „obsedat de Pattie”, sotia lui Geoge Harrison, tot timpul.

Este greu să ți se spună că ești literalmente Dumnezeu(de presa jidănească) timp de o jumătate de secol fără a deveni complet insuportabil, iar Eric Clapton a dovedit asta cu varf si indesat.
De la a fi un nesimtit cu femeile, la a fi un nesimtit rasist cu minoritățile și a fi un nesimtit pentru oamenii care nu vor să facă vaccinul pentru COVID-19, Clapton a evoluat de la un tânăr prost la un bărbat bătrân nesuferit fără să se incerce vreodată să nu fie un nesuferit scabros asa cum ii este felul.