Postat la: 29.08.2012 17:04 | Scris de: Niki Florescu
Traian Băsescu și guvernele Boc au pus piedici combinatului Oltchim, cu scopul de a-l falimenta în favoarea unei companii germane • Prin susținerea politică fățișă, Angela Merkel urmează să primească o afacere de multe miliarde din România • ZIUAnews vă prezintă radiografia unei activități politico-economice transfrontaliere cu efecte devastatoare pentru viitorul României • Trei declarații ale unor persoane din interiorul conducerii Oltchim confirmă spionajul economic, manipularea contractelor și implicarea neprincipială a Bruxelles-ului, în falimentarea Oltchim

Fondul Monetar Internațional a dat un ultimatum României, cu privire la privatizarea companiei Oltchim SA: „Privatizați sau lichidați”. Pe data de 26 septembrie anul curent, este termenul limită, atât pentru statul român, cât și pentru conducerea Oltchim, de a rezolva problema acestei companii deosebit de importante în economia românească și unice în spectrul afacerilor din petrochimie, din sud-estul Europei.Suportul politic pe care Angela Merkel i l-a acordat, aparent doar în sprijinul politicii și al democrației, lui Traian Băsescu, are, de fapt, o expresie materială concretă: aproape două miliarde de euro. Planul politic al Angelei Merkel de a-l susține pe Traian Băsescu are rădăcini în activitatea politico-economică a președintelui, care a frânat, constant, a manipulat și a împiedicat direct dezvoltarea combinatului, cu scopul diminuării capacității de producție și export a acestuia.ZIUAnews vă prezintă o radiografie politico-economică a bătăliei pentru combinatul Oltchim, conflict care a avut drept start privatizarea Petrom și îngenunchierea Oltchim, prin afaceri oneroase și acorduri neprincipiale. Dintr-un total de 3.000 de angajați care lucrează astăzi în Oltchim, în mai puțin de o lună, nu vor mai rămâne decât 600, dacă planul german reușește. ZIUAnews a intervievat mai mulți responsabili ai Oltchim-ului, sub acoperirea anonimatului. Mărturiile lor, referitoare la dezmembrarea și lichidarea Oltchim, sunt cutremurătoare.În actualul context economic, pierderea de către economia românească a Oltchimului înseamnă pierderea unei companii care ar fi putut să producă pentru statul român, potrivit estimărilor specialiștilor, un milliard de euro pe an.Într-o economie globalizată, inter-relațională, Oltchim a căzut victimă calculelor fracționare întemeiate pe judecăți politice, iar problemele companiei au început în momentul în care organizațiile financiare internaționale au ordonat vânzarea pe bucăți a unor companii dintr-o economie integrată. Subiectul Oltchim a devenit un coșmar pentru toate guvernele României, în momentul în care FMI și Banca Mondială au ordonat vânzarea Petrom, cu tot cu Arpechim. La privatizare s-a ordonat ca Arpechim, format din Rafinărie și secția de Piroliză, să fie vândut către OMV, deși OMV-ul nu avea nevoie de ele, iar Oltchim-ul rămânea fără materiile prime. OMV-ul a închis Arpechim, „din motive de nerentabilitate”, și de aici a început prăbușirea Oltchim. După opt ani de coșmar economic pentru combinatul vâlcean, devine limpede că decizia OMV de închidere a unicei companii care asigura materii prime pentru Oltchim a fost o decizie politică. Astăzi, la o lună distanță de verdictul de viață și de moarte pentru Oltchim, jocurile companiilor străine sunt dezvăluite.

Germania, prin PCC, dorește falimentarea Oltchim, pentru a-l putea cumpăra pe nimic

PCC este o firmă înregistrată în Germania, care deține și în Polonia un combinat cu profil identic cu al Oltchimului. PCC deține 18,32% din acțiunile Oltchim. Pentru a disimula jocul pe piață, PCC a gândit să nu mai intervină direct în achiziționarea de acțiuni la Oltchim și, în acest mod, a apărut Nachbar Services, un offshore cipriot, care a cumpărat, într-o singură zi, 14% din Oltchim. Jocul banilor a devenit astfel: grupul german PCC-Nachbar deține 32,32% din Oltchim, în timp ce statul român deține 54,8%. Din această poziție, PCC-Nachbar controlează politica economică a Oltchimului, blochează orice tentativă de rentabilizare și așteaptă data de 26 septembrie pentru a pune mâna pe Oltchim la un preț derizoriu.

PCC dorește falimentarea combinatului vâlcean urmărind apoi păstrarea a numai trei secții ale Oltchim-ului care au piețe externe, concedierea a 2.400 de angajați și vânzarea celorlalte întreprinderi la fier vechi. În urma acestei acțiuni, germanii ar obține un profit mult mai mare decât prețul plătit pentru cumpărarea combinatului. Întregul stat român ar avea de suferit. Economia națională ar înregistra raporturi negative, iar mii de oameni ar fi fără serviciu.

Unul dintre factorii de decizie de la Oltchim a declarat pentru ZIUAnews, sub acoperirea anonimatului: „PCC-ul a declarat ferm că nu vrea să facă producție. El vrea doar trei secții din Oltchim: Electroliza, care produce leșie, hipoclorit și sodă, are nevoie de saramură, o are, curent are și mai vrea încă două secții: Propenoxid și Poliol, toate sunt cu piețe externe. Restul vrea să îl vândă la fier vechi și să rămână doar cu 600 de oameni”.

Bruxelles-ul, implicat în falimentarea industriei petrochimice românești

Conducerea Oltchim a dorit spirjinirea funcționării combinatului prin majorarea de capital. În acest sens, s-a depus la Bruxelles documentația necesară pentru ca majorarea respectivă să nu fie considerată ajutor de stat. Germania s-a implicat în acest proces și l-a blocat, pe cât posibil. A durat, astfel, trei ani de zile până când s-a primit un răspuns de la Comisia Europeană. Acest termen coincide cu debutul crizei economico-financiară. În tot acest timp, din cauza influenței pe care Germania o are la Bruxelles, Oltchim nu a mai putut produce nimic, s-au acumulat pierderi și nu a putut fi făcută nicio finanțare.

Un alt responsabil a confirmat pentru ZIUAnews: „Oltchim a depus, pentru ca majorarea de capital să nu fie considerată ajutor de stat, documentația la Bruxelles. PCC-ul, prin toate relațiile, a blocat pe cât posibil acest proces și a durat trei ani de zile până când a venit răspunsul de la Bruxelles. Acești trei ani de zile coincid cu debutul crizei economico-financiară. În tot acest timp, s-au acumulat pierderi, deoarece nu s-a putut produce, nu s-a putut finanța”.

Boc și Vlădescu, piroliza-n portofelul de lobby

Dorința germanilor de a falimenta combinatul, prin intermediul PCC-ului, este dezvăluită chiar prin declarațiile publice pe care această firmă le-a făcut, prin care susținea că nu dorește să facă producție. PCC vrea să utilizeze doar trei secții ale Oltchimului: Electroliza, care produce leșie, hipoclorit și sodă, Propenoxidul și Poliolul, toate având ca piață de desfășurare mediul extern. Iar nemții sunt susținuți, prin faptul că sunt reprezentați în Consiliul de Administrație de către fostul ministru de Finanțe din timpul Guvernului Boc, Sebastian Vlădescu. Fiind cel care în urmă cu puțin timp reprezenta România și, implicit Oltchimul, acesta încă se bucură de influență în cadrul Ministerului, ceea ce favorizează demersurile făcute de PCC. Un alt sprijin al germanilor vine din partea directorului Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), Remus Vulpescu. El are în mână privatizarea Oltchimului, fiind cel care a decis ca această privatizare să se realizez în plic, ferită deci, de ochii celor interesați.

Unul dintre responsabilii din cadrul Oltchim, a precizat pentru ZIUAnews: „Remus Vulpescu s-a vândut PCC-ului. În ianuarie, când a fost un consiliu de administrație, PCC s-a prezentat cu un consilier economic, care era fostul ministru de Finanțe al României, Sebastian Vlădescu. Adică, omul care, în urmă cu șase luni de zile reprezenta statul și, implicit, Oltchimul, și care le-a spus ferm că să nu mai continue cu procese, deoarece Oltchimul va cădea din cauza unui singur furnizor, care este Electrica, ceea ce s-a și întâmplat. În iarnă, fiind mare consumator de energie, pe 10 ianuarie a primit închidere. Și atunci, PCC-ul a lăsat-o mai moale”.

Politica germană de faliment

Falimentul combinatului românesc nu folosește nimănui, cu atât mai puțin statului român, care ar trebui să acopere toate datoriile și să plătească salarii compensatorii. Dar, pentru PCC, valoarea unui combinat în faliment este mult mai mică decât cea a unei companii care încă funcționează. Acesta este motivul pentru care Germania încearcă să aducă Oltchimul în insolvență, pentru a cumpăra, pentru nimic, o întreagă industrie, după care să distrugă o mare parte din ea.

Se vorbește despre privatizarea Oltchimului. Lucru care depinde de PCC. Deoarece această firmă are drept de premțiune, fiind acționar minoritar principal, el poate cere ca o acțiune să îi fie vândută la prețul care îi este convenabil, nu la valoarea nominală de un leu. Pentru a-și păstra cota de 30% din capitalul social, PCC trebuie să plătească 140.000.000 de euro, bani de care nu dispune în acest moment.

Strategia PCC-ului a fost stabilită încă de la început și au fost respectați toți pașii impuși. Cu numai 2.000.000 de euro, s-a ajuns ca germanii să dețină 30% din capitalul social și să aibă rol decizional în activitățile manageriale ale Oltchimului. Astfel, și-a permis să obstrucționeze toate măsurile pe care conducerea combinatului a încercat să le ia, pentru a nu se ajunge la faliment.

PCC se bazează pe recuperarea banilor investiți în cumpărarea Oltchimului prin vânzarea combinatului la fier vechi. Ca de exemplu, în Secția 9 de la PVC, s-au investit 21 de milioane de euro. Acești bani vor fi pierduți, deoarece firma germană nu dorește să producă PVC, procesul fiind prea complicat. O altă armă deținută de germani este cumpărarea datoriilor pe care Oltchimul le are, intrând, astfel, în posesia gigantului industrial.

„Acum vor să facă pe 10 septembrie în AGA, să se aprobe majorarea capitalului și pe 13 septembrie să-l vândă. PCC-ul poate face contestație, are un drept de preempțiune, deoarece este acționar minoritar și i se vinde acțiunea nu la 0,1, ci la prețul care i se cuvine. Iar, pentru a-și păstra cota de 30%, el trebuie să vină de acasă cu140.000.000 de euro, ceea ce el nu are. Ei au tras de timp, deoarece este diferit să cumperi o companie în faliment decât una care funcționează. PCC-ul poate cumpăra datoriile, nu mai face nicio tranzacție și astfel intră în posesia Oltchimului. Oricum, PCC vrea să taie combinatul și să-l vândă la fier vechi, pentru că nu vor să se complice cu procesul de producție”, a dezvăluit pentru ZIUAnews un influent personaj din conducerea combinatului vâlcean.

Explicația procesului tehnologic necesar Oltchim pentru a funcționa și manevrele terților care au împiedicat acest lucru pentru a face Oltchimul neprofitabil

Procesul tehnologic necesar Oltchimului pentru a funcționa a fost împiedicat din momentul în care OMV a cumpărat Petrom. Statul era acționar majoritar atât în Petrom, cât și în Oltchim. Aceste două combinate au fost înființate în 1966 și au fost legate organic, adică ceea ce se producea la Pitești, jumătate din partea de Piroliză, materiile prime fiind etilena și propilena, printr-o conductă a cărei lungime este de 50 de kilometrii, alimenta combinatul. Etilena este o substanță inflamabilă și nu poate fi adusă pe altă cale, decât prin conductă. Ele au funcționat integral.

În momentul în care s-a vândut Petromul, statul român a făcut una dintre cele mai mari greșeli manageriale. L-a dat cu tot cu secția Arpechim. OMV-ul, urmărindu-și scopul, a numit un administrator care i-a prins și, în doi ani, le-a vândut etilena și propilena de care ei aveau nevoie la o cotație triplă. Cotația la nivel mondial pe etilenă și propilenă era de 400 de euro pe tonă, dar OMV-ul o vindea cu 1200 de euro. Suma investită de către OMV pentru achiziționarea Petromului ar fi trebuit să fie recuperată în 20-30 de ani, însă s-a reușit în doar trei ani, prin prisma triplării prețului tonei de etilenă și propilenă. Astfel a început declinul combinatului, anii de referință fiind 2006-2007.

Secția Arpechim este împărțită în Rafinărie și Piroliză. Oltchim a reuși cumpărarea Pirolizei, în 2010, după patru ani de negocieri, contra sumei de 13 milioane de euro, acesta fiind cel mai mare eveniment de pe piața de fuziuni și achiziții din România. În acest fel, combinatul și-a asigurat transferul activităților petrochimice din cadrul Arpechim. Dar, cealaltă jumătate a Arpechimului, Rafinăria, a rămas în posesia OMV-ului. „Cu toate că secția nu mai este folosită de ani buni de către proprietari, OMV a jucat ca un adevărat afacerist și a așteptat momentul în care Oltchim a dorit să cumpere Rafinăria, cea care îi ofera materiile prime: etilena și propilena. Prețul cerut a fost însă mult prea mare, în jur de 300.000.000 de euro, bani de care combinatul nu a dispus. Acesta a fost punctul culminant al declanșării declinului combinatului Oltchim”, a susținut unul dintre oamenii importanți ai combinatului vâlcean, sub protecția anonimatului.

Statul român este proprietar, prin deținerea a 54% din acțiuni. Datoriile înregistrate de Oltchim au fost plătite de Stat, prin plata a sute de milioane de euro. S-a propus majorarea capitalului social, cu această datorie. Adică, Statul să-și ridice cota de participare de la 54% la 80%, cât ar veni proporțional.

Conducerea combinatului a depus documentele necesare majorării capitalului social la Bruxelles, pentru a nu fi considerat ajutor de stat. Însă, aici a intervenit influența pe care Germania o are la Comisia Europeană, deoarece a durat nu mai puțin de trei ani de zile până când s-a primit un răspuns de la oficialii europeni. Astfel, în luna ianuarie a acestui an, Comisia Europeană a aprobat conversia. Cu toate astea, nici până în prezent, operațiunea nu a fost realizată, chiar dacă s-a oferit inclusiv un card de dobândă.

Statul român a avut întotdeauna o răspundere fundamentală din punct de vedere managerial și decizional, fiind acționar majoritar, care deține 54% din capitalul social. Văzând datoriile înregistrate de combinat și urmărind tot declinul, statul nu și-a respectat atribuțiunile. Prima măsură ar fi ținut de schimbarea conducerii combinatului, însă fiecare partid aflat la guvernare își numea proprii oameni în Consiliile de Administrație, persoane slab pregătite, atât managerial, cât și decizional.

Oltchimul a oscilat permanent între apartenența la Ministerul Economiei, la AVAS și la OPSPI, pentru că nimeni nu era interesat să ofere soluții credibile pentru combinat și toți urmăreau să se scape de răspundere.

Guvernul a promis întotdeauna, indiferent de partidul majoritar, că va sprijini Oltchimul, însă nu s-a luat nicio măsură. „În urmă cu numai aproximativ trei săptămâni, o firmă din Austria a spus că va credita Oltchimul, numai că vor garanția că acest combinat va funcționa. Austriecii au afirmat că sunt dispuși să ofere 40.000.000 de euro sprijin, capital de lucru și tot ce este necesar, deoarece nu este în avantajul partenerilor externi ca Oltchimul să nu mai funcționeze”, se arată în dezvăluirile celor intervievați de ZIUAnews.

Traian Băsescu și-a pus dosarul Oltchim pe masă. Unde a și rămas!

Chiar și Traian Băsescu a avut dosarul combinatului pe masă, însă a preferat ca PCC să intre în posesia acestuia. Explicația este cea prezentată la începutul materialului, înscrierea firmei în portofoliul Germaniei. Se cunoaște relația pe care Traian Băsescu o are cu Angela Merkel, cancelarul german. Astfel, pentru anumite favoruri politice, economia României va avea de suferit, prin falimentarea Oltchimului.

Acest lucru este evidențiat prin declarația directorului Constantin Roibu, făcută în 2009, atunci când Traian Băsescu ocupa fotoliul de președinte al țării noastre. „Pe masa de lucru a Guvernului se află și un memorandum privind accesarea de către Oltchim a unui credit de 486 milioane euro, garantat de stat în proporție de 80%, necesar unui amplu program de investiții pe trei ani, astfel încât, la finele lui 2013, combinatul vâlcean să ajungă la o cifră de afaceri de un miliard de euro, din care 800 de milioane să reprezinte numai exporturi”, preciza Roibu la acea vreme.

Mai mult decât atât, inginerul Mihail Diculoiu a declarat public că „președintele Traian Băsescu ne-a indicat că deja ar trebui să ne apucăm de reparații la secția de piroliză de la Arpechim Pitești, chiar până la semnarea contractului de preluare propriu-zisă a acesteia. Altfel spus, nimic nu mai poate să deturneze scopul demersurilor combinatului”.

Cu toate acestea, situația actuală a Oltchimului este cea prezentată: privatizarea se pare că nu are nicio șansă de realizare, insolvența fiind inevitabilă. Iar de privatizare se ocupă șeful OPSPI, Remus Vulpescu. Pe 12 septembrie se va încheia perioada de înscriere a firmelor care doresc să participe la licitație, iar pe 14 septembrie Vulpescu va deschide plicul și va anunța ce companie a oferit cea mai mare sumă de bani. Este de menționat că, până în prezent, nicio firmă nu s-a înscris la această licitație.

Vulpescu și Vlădescu

Remus Vulpescu, un avocat în vârstă de 38 de ani, este șeful Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, aflat în subordinea Ministerului Economiei. Acesta este specializat pe firme aflate în faliment și lichidări. A avut un rol crucial în tot demersul prin care Oltchim a trecut, timp de un an și jumătate de când se află la conducerea OPSPI. La întâlnirea cu FMI, Vulpescu a declarat că Oltchim a întârziat cu furnizarea anumitor date, lucru negat de reprezentanți ai combinatului.

Declarațiile recente ale acestuia au pus un mare semn de întrebare în ceea ce privește procesul de privatizare a combinatului. Întregul Minister al Economiei și-a schimbat perspectiva cu privire la modalitatea de privatizare a Oltchimului. Așa cum am precizat, statul român a primit, într-un final, acceptul Comisiei Europene de a converti în acțiuni datoriile Oltchimului, metodă prin care statul urma să dețină 80% din capitalul social.

„În ultimele șapte-opt zile am ajuns la concluzia că este mult mai bine pentru Oltchim și statul român să renunțăm la conversia creanței din mai multe motive”, a fost declarația tulburătoare făcută de Vulpescu. Motivul este însă acela că PCC ar avea de suferit în urma acestei conversii. Afirmațiile făcute de Remus Vulpescu au supărat conducerea firmei germane, deoarece, așa cum declara reprezentantul PCC, Wojciech Zaremba, „suntem în mijlocul privatizării şi am semnat o înţelegere confidenţială cu statul român, cum că nu vom dezvălui şi nu vom comenta nimic cu privire la privatizare. Noi ne-am respectat angajamentul, Remus Vulpescu, nu. Este o încălcare a legii privatizării”.

Sebastian Vlădescu a ocupat fotoliul de ministru al Finanțelor, în momentul în care Emil Boc era prim-ministru. Surpriza din partea acestuia a venit în timpul Consiliului de Administrație din luna ianuarie a acestui an, când PCC a fost reprezentat în AGA de Sebastian Vlădescu, om influent în Minister și care a avut datoria de a apăra interesele economice naționale. Acum, însă, Vlădescu luptă pentru ca PCC să falimenteze Oltchim, urmând a intra în posesia unui întreg combinat, sursă importantă în economia națională, pe nimic.

„Gaura neagră”, așa cum este denumit Oltchim, se pare că nu a atras niciun investitor cu adevărat interesat, cu excepția PCC. De aceea, rezultatul licitației din 14 septembrie nu va fi privatizarea combinatului, ci falimentarea acestuia.

Varianta rușilor de la TISE

„Există o soluție pentru Oltchim. Aceasta este Tise, o subsidiară de a lui Gazprom, un gigant. Anul trecut a avut 42 de miliarde de euro profit. Reprezentanții TISE nu sunt acționari, au venit pentru proiect și sunt interesați să cumpere Oltchimul. Ar vrea să cumpere și Arpechimul, dar și Oil Terminal. Nu vor să concedieze niciun angajat și vor să pună în funcțiune toate secțiile combinatului”, a declarat un înalt din conducerea Oltchim.

TISE este înregistrată în Rusia și a oferit conducerii combinatului vâlcean o soluție prin care nu s-ar ajunge la faliment. Rușii au dorit să cumpere toate secțiile Oltchim-ului și să le pună în funcțiune, oferind capitalul de lucru necesar. Au impus, însă, anumite condiții, printre care și încheierea unui contract pe patru ani de zile cu furnizorul de sare, pentru a nu se întâmpina problema modificării prețului de achiziție. Au vrut să cumpere și o micro-hidrocentrală, pentru ca toată producția acesteia să ajungă la Oltchim, deoarece cele mai mari cheltuieli înregistrate de combinat sunt pe materii prime și energie. TISE și-a exprimat dorința de a achiziționa Oil Terminal, o companie constănțeană, prin care să pompeze petrol în Rafinăria de la Pitești, unde s-ar produce etilena, propilena și benzină nafta.

Ultimatumul Fondului Monetar Internațional

FMI a dat un ultimatum autorităților române să privatizeze sau să lichideze combinatul Oltchim, până pe 26 septembrie. În caz contrar, acordul țării noastre cu Fondul Monetar Internațional va fi suspendat, ceea ce ar duce la efecte dezastruoase pentru economia României. FMI a așteptat cinci ani de zile să se ia o măsură în privința combinatului vâlcean, lucru nerealizat până în prezent. Dacă acest lucru nu se va întâmpla până la data stabilită, respectiv 26 septembrie, reprezentanții Fondului vor refuza să participle la ședința de evaluare a acordului cu România. Potrivit estimărilor specialiștilor, „țara noastră ar risca și scăderea rating-ului de țară cu efect asupra dobânzilor la care se împrumută, lucru care ar fi de zece ori mai costisitor decât tot Oltchimul”.

Dispariţia Oltchim, grav atentat la siguranţa naţională

SC Oltchim SA est unicul complex petrochimic din România, format din combinatul chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea şi divizia detrochimică Arpechim Piteşti, şi asigură securitatea economică şi socială în judeţele Vâlcea şi Argeş. Aşadar, lichidarea Oltchim ar constitui un atentat grav la siguranţa naţională.

Facem această afirmaţie din următoarele motive:

1. combinatul chimic Oltchim realizează 65% din producţia industrială a jude¬ţului Vâlcea, reprezentând centrul principal de greutate pe care se sprijină economia judeţului.

2. Oltchim este și principalul angajator local, cu un număr de peste 3.000 de angajaţi, iar prin alte companii pe care le deţine, numărul de angajaţi depăşeşete 4.000.

3. Importanţa strategică a combinatului Oltchim în economia naţională este dată de un întreg lanţ de conexiuni şi dependenţe economice pe care acesta le generează cu o serie de industrii, printre care se numără Arpechim Piteşti, CET Govora SA, Ciech Uzinele Sodice Govora, exploatarea minieră Berbeşti, Salina Ocnele Mari, Cariera de Calcar Bistriţa. Compania deţine şi Fabrica de conserve Râureni, complexul Suinprod, firma Avicola Babeni şi fabrica de nutreţuri Babeni.

4. Oltchim este cel mai mare producător de pe piaţa internă de produse clorosodice, solvenţi cloruraţi şi unicul producător de PVC, polioli-polieteri, oxo-alcooli, anhidridă ftalică şi plastifianţi, produse de bază pentru alte industrii ale economiei româneşti. Totodată, Oltchim este şi cel mai mare producător din Europa Centrală şi de Est la produsele sale principale, respectiv PVC, sodă caustică, polioli-polieteri şi DOP, cu pieţe de desfacere atât în Uniunea Europeană, cât şi în ţări cu economii emergente precum Turcia sau Rusia. Principalul produs al societății este policrorura de vinil (PVC) (în present, aproximativ 37,5 % din producția totală), pentru care a declarat în 2008 o cotă de piață la nivelul UE de 2,1 %. Oltchim îşi comercializează produsele în peste 80 de ţări.

5. Oltchim se află în topul marilor jucători din industria chimică. În Europa Centrală şi de Est este numărul unu pe piaţă produselor clorosodice, piaţa poliolilor polieteri şi piaţa propenoxidului, iar pe piaţa PVC, ocupă locul al doilea.

6. Și nu în ultimul rând, 4.000 de familii ar rămâne fără un venit, adică aproximativ 8.000 de persoane ar fi afectate

PCC a blocat un ajutor de stat pentru Oltchim

Dintr-un document al Comisiei Europene rezultă că PCC a făcut tot ce a putut pentru a bloca un ajutor de stat pentru Oltchim în valoare de 62 de milioane de euro. Astfel potrivit documentului, statul român a dorit să revitalizeze compania prin acordarea acestui ajutor dar PCC a introdus o plângere la CE „contestând eligibilitatea întreprinderii pentru a beneficia de ajutor în temeiul schemei de ajutor temporar aprobată de autoritățile române”, după cum se arată în document. De aici se mai poate citi „Comisia a exprimat îndoieli în legătură cu îndeplinirea de către Oltchim a criteriilor de eligibilitate stabilite de cadrul temporar pentru a putea beneficia de un astfel de ajutor”. Iar în cele din urmă ajutorul nu a mai fost acordat.

Nachbar, partenerul PCC

Carlso Ventures International este principalul acționar al Nachbar Services Limited. În data de 17 iunie 2011, PCC SE și Carlso Ventures International au semnat, în fața unui notar public, un Memorandum, care a stabilit cadrul unei poziții comune cu privire la Oltchim. În urma acestui acord de a acționa concentrat, PCC SE și Carlson au ajuns să dețină împreună 31,3072% din capitalul social al Oltchim SA.

Niki Florescu