Comentariul dlui SURENA la articolul despre reînființarea unui PCR

surena26 minutes ago

Pe acest site mi-am exprimat deseori părerea cu privire la comunism, nu pun la îndoială punctul de vedere al d-lui Călin, punct de vedere mai mult decât avizat, nu pun la îndoială nici faptul că, așa cum spune d-ul prof. Coja, comunismul are și el realizările lui, vreau să spun că așa cum eșecul iluminismului a fost revoluția franceza, eșecul capitalismului a fost comunismul iar eșecul comunismului este globalismul. Istoria a fost întotdeauna ciclica și asa va rămâne, cine crede ca originea comunismului este de la Marx, Engels și Lenin se înșală. Marx a fost un tip cunoscător al istoriei și cunoștea de mișcarea sociala și reformatoare a lui Mazdak din Persia sansaniziilor, acolo unde și apare lupta de clasă. Marx cunoștea și istoria creștinismului primar de care s-a folosit comunismul. Revenind la ciclicitatea istoriei vedem ca eșecul globalismului global este capitalismul primitiv și preluarea elementelor comuniste (sic!) de tip securisto-comunist inclusiv de SUA, ca să nu mai vorbim de Uniunea Europeană care seamănă cu o URSS semicapitalista. Esența capitalismului a fost o piață reglementată atât cât este necesar, nu excesiv de reglementată ca în comunism, un interventionism al statelor în perioade de crize și nu permanent care sa asigure motorul economiei, un accent pus pe Eliminare barierelor tarifare și netarifare din calea antreprenorilor, respectarea legilor și nu eludarea lor.Acesta a fost capitalismul după 1945 lovit de fascism, nazism și comunism care a trebuit să se reinventeze și sa preia masurile de protecție socială (mărețe, sublime, dar care lipseau cu desăvârșire) care alături de faliment, de reglementarea și verificarea statului și respectarea legilor și a regulilor jocului au asigurat prosperitatea Vestului capitalist și crearea unei clase de mijloc și a oferit un model de urmat. Colapsul comunismului, distrugerea socialismului ca model de contrapondere a capitalismului a dus la globalizare. Capitalismul are nevoie de o contrapondere pentru a asigura prosperitate,in lipsa „concurenței” modelul capitalist este hidos, corupt, antiuman și în ciuda tuturor paradigmelor cu orientarea către om, societate învelite în rahatul responsabilității sociale este mai rău decât sclavagismul.
D-ul Călin se înșală dacă crede ca acest capitalism mai are vreo treaba cu creștinismul protestant (Etica protestanta și spiritul capitalismului a lui Max Weber) ori creștinismul catolic.Din păcate creștinismul ortodox a fost considerat dintotdeauna un obstacol în calea capitalismului,in ciuda faptului ca adaptabilitatea BOR din mandatul I.P.S Daniel i-ar contrazice pe multi teoreticieni, majoritatea populației ortodoxe vede acest lucru ca o deviere a BOR.
Multa vreme ma frământat o dilema : cum un om care toată viata a trăit în comunism și a fost anticomunist convins, nu a fost nici șoim, pionier, utc și nici membru comunist sa devina după nici 3 ani de libertate un comunist? Pot sa spună cei care nu l-au cunoscut ca a vrut sa fie toată viata ilegalist (pcr fiind desființat după ’90). Fals! Omul nostru a înțeles și mi-a spus cum merg lucrurile și că în realitate, și aici e marele paradox, ca în România din 1982 nu mai era comunism, socialism. În momentul în care, indiferent de motiv, de pretext, de adevăr, ajungi să te comporți exact ca cei împotriva cărora ai luptat, să – ți încalcă principiile sistemul se duce, se dezintegrează, se prăbușește din interior. Pe măsură ce anii treceau (în 1995 omul nostru murea) și vedeam cum previziunile acestuia se adevereau, cum vedeam cum se irosesc anii iar corabia numita România treozneste din toate încheieturile nu am mai combătut virulent nicio persoana anatematata ca nostalgica și comunista. În anul 2000 am întrebat o femeie bătrână de 85 de ani, o femeie simpla de la tara cu 7 clase în ce regim a dus-o cel mai bine : înainte de ’47,intre’ 47-’89,dupa ’90. Ma așteptăm să zică după 90 pentru ca i se reparare o mare nedreptate (primea pensia pentru soțul veteran care luptase numai pe Frontul din Rasarit), i se marise pensia de agricultor (nu mai avea 110 lei ca în’ 89). Răspunsul unei femei bătrâne, care toată viata urase comunismul, care luptase împotriva colectivizării (cu succes pentru ca în satul ei nu s-a făcut colectiv și a rămas proprietara de tetenuri), care luptase împotriva stigmatului ca e legionară (după soț) și a multor altor mizerii, a fost ca „pentru omul simplu, sărac și muncitor în comunism a fost cel mai bine”. Femeia aceasta nu a făcut niciodată politica, nici nu a interesat-o, avea în schimb 3 frați mai mari care au apucat și democrația după 90. Ca într-o poveste fratele cel mare era realist convins, cel mijlociu legionar convins iar cel mai mic comunist convins. Asa au și rămas, așa au și murit. În afara faptului ca în politica nu aveau nimic comun și fiecare își apară, motivat punctul de vedere aveau un consens. În 1992 toți îmi spuneau ca lucrurile o sa meargă din ce în ce mai prost și o sa fie mai rău decât în vremea lui Ceaușescu.
Astăzi pot sa spun ca unchiul meu nu s-a înșelat, ca mama mare și frații ei aveau dreptate și ca mama are dreptate când spune ca nepoata ei nu mai poate sta cu cheia de gât în fata blocului, ca nu mai exista siguranța de dinainte,ca prof. meu de management Puiu avea dreptate când spunea ca desintrustrializarea (și nu exagera când spunea ca mai avem muuult pana sa înțelegem ce înseamnă industrializare inclusiv în agricultura) înseamnă sinucidere economica în noile condiții economice.
Aceștia sunt oameni cărora nu le-am dat dreptate în acele momente. Realitatea demonstrează ca fiecare dintre ei a avut dreptate și atunci cum aș putea să spun că certitudinea că istoria nu se va repeta.
D-ul Călin spunea ca un model economic străin și anticrestin e condamnat. Dar comunismul a găsit modalități de a nu interzice ortodoxia și în România nici catolicismul. Se întreba d-ul Călin unde au fost milioanele de comuniști după ’90,aceeasi întrebare se poate spune și despre legionari. Pentru ca dacă scădem numărul celor care au murit cu arma în mana împotriva comuniștilor și a celor din închisori tot rămân câteva milioane. Unde au fost ei înainte de venirea comuniștilor când i-a dizolvat Antonescu? Aveau credință, ceea ce comuniștii nu au avut niciodată și totuși unde au fost, cei ce au fost legionari?
Cel mai bun răspuns la aceste întrebări puse de mine pe vremea când mai trăia tata mare, a fost răspunsul acestuia de țăran cu 4 clase, citat din Sf. Augustin: „când de duci la Roma, trăiește ca romanii”. Este cel mai bun răspuns creștinesc pentru situațiile lumești, furtunoase, nesigure, dar care te ajuta să-ți păstrezi credința.