Mircea POPESCU, sua

16 Ianuarie 2015

Fără identitate

Recenta poziție anti-imigraționistă a premierului maghiar Viktor Orban a fost urgent criticată ca fiind o poziție anti-europeană, cerându-se Comisiei Europene să condamne această ieșire ”naționalistă” a unui lider european.
Personal, sunt total de acord cu afirmațiile lui Viktor Orban în privința limitării imigrației economice în spațiul european, mai ales al populațiilor neintegrate și aflate la ani distanță de valorile culturale europene.
Criticile la adresa politicilor anti-imigraționiste își au sursa în gândirea dogmatică ultraliberală și au pretenția total irealistă și dovedit eronată, mai ales în contextul ultimelor evoluții din Europa, de a promova ”o societate deschisă internaționalistă” sursă directă a ciocnirilor violente de culturi și civilizatii.

Promovând asemenea politici de deschidere necondiționată, continentul nostru va fi supus inevitabil unei catastrofe, nu numai culturale, dar și social-demografice, care poate conduce la rupturi, fărâmițări și regrupări regionale de state care se pot plasa pe poziții antagoniste.
În niciun caz, forțarea pașilor istorici pentru implementarea ”societății deschise” înainte de parcurgerea unor pași naturali, nu va duce la unitatea continentală. Istoria arată că Europa a fost leagănul democrației actuale, a normelor civilizate de viață, dar și izvorul confruntărilor care au aruncat lumea întreagă în haos și distrugere.

Deja situația este scăpată de sub control și acest lucru se poate observa în scăderea siguranței cetățeanului și a standardelor de civilizație. Frecvența crescută a sincopelor economice la nivel planetar creeză o instabilitate socială, pretext folosit de diferite mișcări pentru a acționa violent, inclusiv de manieră teroristă pentru realizarea scopurilor de destabilizare a societăților la nivel global.
Pe acest fond, apar poziții publice, ca cea a lui Orban care, indiferent dacă sunt sincere sau nu, exprimă niște adevăruri și propun soluții, aparent radicale, dar de fapt soluții de avarie care trebuie luate în considerare și analizate, nicidecum respinse. Nu mai este vremea răfuielilor politice, ci a salvării omenirii de la o noua catastrofă care se profilează.

Țările Europei s-au construit și s-au constituit ca state naționale, în secole de dezvoltare și consolidare a unor relații proprii spațiului de formare național, inclusiv prin influențe și interacțiuni cu valorile din spațiile înconjurătoare.
Într-un ritm moderat, fără o impunere ostentativă, doar valorile filtrate de specificul național au fost asimilate și au fost acceptate ca valori comune europene definitorii. Iar atunci când prin forță s-a încercat alterarea valorilor proprii naționale și înlocuirea lor cu valori străine, s-a ajuns la conflicte care au zguduit continentul și lumea.

Astăzi, spațiul european trece printr-o mare încercare, cerându-i-se să răspundă pretenției cercurilor ultraliberale de a modifica continentul prin negarea unor valori naționale, prin impunerea, în ”pas de gâscă” cadențat, ale unor transformări greu de acceptat de societăți închegate, create în secole de dezvoltare proprie armonioasă și naturală.

Urmarea implementării societății deschise o constituie și imigrarea total necontrolată a maselor de populații din spații culturale complet diferite de cel creștin-european.

Evenimentele tragice din spațiul european și din lume sunt semnale că politica europeană a “societăților deschise” trebuie regândită și reanalizată pentru a preveni transformarea Europei într-un nou butoi de pulbere. Iar pentru aceasta, este nevoie ca la masa discuțiilor pentru reșaparea politicii europene să se așeze toate grupurile politice, inclusiv cele așa numite naționaliste și anti-imigraționiste.

Primele victime ale schimbărilor forțate de o politică de integrare europeană și de imigrare de masă prost înțeleasă și prost aplicată, sunt tinerii, atât din spațiile naționale cât și din grupurile de emigranți incapabili să se integreze culturii europene.
Educat într-un anume fel de familie, în respect pentru valorile tradiționale ale familiei și ale națiunii din care face parte, tânărul se află sub bombardamentul unor noi concepte opuse culturilor tradiționale naționale, “a celor 7 ani de acasă”, fiind aruncat împreună cu întreaga sa generație într-un vârtej de incertitudini și de valori perturbate șI într-o lume a violenței fără sfârșit.

Pentru români, ar trebui să dea de gândit, mai ales politicienilor, exemplul Basarabiei în care experimentul amestecării forțate de culturi pentru alterarea și pierderea identității naționale a condus la conflicte artificial ținute sub obroc, dar extrem de reale, între exponenții grupurilor etno-culturale aflate în contact zi de zi.

Cum spuneam, tineretul zilelor noastre este cel mai vulnerabil, fiind în situația de a-și pierde cu ușurință identitatea într-o lume plină de confuzii și insecuritate.
Și dacă tinerii de astăzi își pierd identitatea, atunci întreaga generație de mâine va fi o generație fără identitate.

Viitorul continentului este în primejdie și nu trebuie ca tinerii lipsiți de identitate să ajungă să-și pună întrebarea cea de pe urmă: ”Ce-am făcut cu Europa?