CE BLESTEM PE POPORUL ASTA SA AVEM PARTE DE ASEMENEA ISTORIE

Arhiva SRI, fond D, dosar11382, vol. ÎI, f. 181-184

      Consilierul  Regal Nicolae Iorga ar fi adus grave ofense Suveranului într-o şedinţă a Academiei, când preşedintele acestei înalte instituţiipropusese ca toţi academicienii să se înscrie în bloc în „Frontul RenaşteriiNaţionale” (înfiinţat de Carol al II-lea la 16 decembrie 1938, în loculpartidelor politice declarate clandestine).

Înacel moment, N. Iorga s-a ridicat, spunând că îl surprinde ca tocmaipreşedintele să facă o atare propunere adunării, ca şi cum aceasta ar fio  breaslă de bărbieri, tinichigii sau o asociaţie de funcţionaricomerciali.

„Nu,domnule preşedinte – a spus în continuare noi – nu suntem o turmă demameluci,fiecare dintre noi are puterea de discernământ necesară şi prin nimicnu am putea fi constrânşi ori măcar ademeniţi să comitem un asemenea act. Eucel puţin, declar de la început, că nu m-aş putea înscrie niciodată  înasemenea condiţiuni.”

Lastrigătele de „destul”, „stai jos !” ale academicienilor, N. Iorga s-a ridicatdin nou şi a mai spus că nu vorbeşte numai în calitate de academician, ci şi deistoric, şi că dacă este vorba să facă istorie, apoi să mai aştepte puţin,domnii colegi, că vor afla lucruri interesante. Cu toate protestele asistentei şi fiind desîntrerupt de academicieni, N. Iorga a început prin a aminti că:

„ÎnEvul Mediu existau  în Germania trei oraşe libere: Hamburg, Lubeck şiBremen. În Lubeck, printrediferitele familii de evrei conlocuitoare se găseau unele care se numeau„Zollern”,  adică familiile din deal, şi spre a nu se confunda cu cele dinvale îşi ziceau „Hohenzollern”. Aceşti Hohenzollerni, prin camătă şitot felul de mijloace specific evreieşti, devenind extrem de bogaţi, au ajunsmai târziu stăpâniai castelului şi domeniilor de la Sigmaringen, fiind mai târziu înnobilaţi deMargraful Bavariei. Din aceşti Hohenzollerni setrage actuala noastră dinastie, care după cum este şi firesc, poartă nu numaistigmatele  rasei  evreieşti, dar mai suferă şi de anumite tare carese transmit pe calea  ereditară şi periodic din patru în patru generaţii.”

Deşides întrerupt de asistență, N. Iorga a continuat totuşi, arătând cum încalitatea sa de istoric, a putut stabili că „printre alte boli aleacestei familii se află şi nebunia transmisă  invariabil din patru înpatru generaţii şi că păcatele au căzut tocmai pe M.S. Regele ca să fie dingeneraţia  celor nebuni.  Regele Ferdinand a fost deplinsănătos la minte, după cum a fost sănătos şi Regele Carol I, ca şi fratele său,tatăl Regelui Ferdinand. Deşi părintele Regelui Carol şi bunicul RegeluiFerdinand au fost sănătoşi,  bunicul Regelui Carol I a fost totuşi nebun,nebunie transmisă astăzi  după  a patra generaţie, Regelui Carol II. Mai mult încă, toţi aceşti regi ori prinţi nebuni,atunci când au simţit că puterea de vitalitate  a sângelui  evreescdin vinele lor scade, din cauza rezultatelor încrucişării  cuprinţese  de sânge  arian, au căutat să-şi reconforteze virusul iudaic,prin căsătorii cu evreice. Aşa a făcut şi străbunicullui Carol II, care l-a precedat cu patru generaţii şi aşa a făcut şi actualulRege al României, căsătorit – după cum se ştie, a mai adăugat N. Iorga –cu   d-na Lupescu.”

Suveranul, informat de propunerea ce urma a fi făcută de preşedinteleAcademiei, pentru înscrierea în bloc a academicienilor în „Frontul RenaşteriiNaţionale”, asculta la microfon [!] dezbaterile din sala de şedinţe aAcademiei.

Auzind cele spuse de N. Iorga, a trimis la Academie  pe colonelul Urdăreanu, casă-l împiedice de a vorbi mai departe. Intrând în sala de şedinţe, dl.Urdăreanu s-a dus direct la Iorga pe care l-a ameninţat,  spunându-i cătoate cele declarate acolo fuseseră auzite de Suveran.

Acesta a spus d-lui colonel Urdareanu următoarele: „Du-te şi spune stăpânuluitău, că profesorul Iorga nu se teme de nimeni, chiar dacă Regele ar porunci săfie ucis şi că toate cele spuse acum la Academie se vor învăţa în viitor încărţile de şcoală. Chiar dacă voi fi suprimat, cele spuse se vor cunoaştetotuşi în lumea întreagă, deoarece  am avut grijă să le trimit mai înaintela Londra, Roma, Paris şi Berlin.”

Toateaceste insinuări fac obiectul de discuţie prin toate lojile masonice, loji încare s-ar fi hotărât detronarea Suveranului României. Tot masonii mai pretindcă, pentru ca opinia publică să nu dea crezare celorcare            s-ar  comenta, [Regele] a îmbunat pe N. Iorga, iar la serbarea şi recepţiamembrilor Ordinului „Ferdinand”, Suveranul s-a fotografiat întreţinându-se  cordial cu acesta.

 

*

Nota redacției: Mă îndoiesc de autenticitatea acestui text. Îl public totuși, pentru că orice s-ar spune de rău despre Carol al II-lea nu este destul.