DIN NOU DESPRE LIMBA DACĂ
Am o nedumerire în legătură cu limba dacă şi, cum sunt foarte mulţi cunoscători ai problemei, i-aş ruga pe cei dispuşi să o facă să mă lămurească.
Am înţeles de la aceşti cunoscători că dacii din zonele ocupate de romani – Oltenia, Banat, Ardealul până pe la Zalău (Moigrad) – nu s-au romanizat pentru că ocupaţia romană a fost pe un teritoriu redus şi a durat puţin, doar 160 de ani. În plus, dacii ţineau atât de mult la limba lor încât nu ar fi părăsit-o pentru nimic în lume şi în nici un caz pentru a adopta limba latină. De aici specialiştii în limba dacă au tras concluzia că dacii vorbeau de fapt româneşte, limba latină fiind un fel de dialect al limbii române.
Am reţinut de la aceiaşi cunoscători că toată Europa era populată cu daci. Danezii, suedezii, germanii susţin şi azi că ei provin din daci.
Am reţinut corect?
Atunci mergem mai departe. Aici însă mă izbesc de nedumerirea mea pe care vă rog să mi-o lămuriţi.
Cum se face că dacii liberi de pe jumătatea nordică a Europei, fără să fie ocupaţi, s-au germanizat? Cum se face că dacii erau atât de refractari faţă de limba latină, totuşi, înrudită cu a lor, dar au acceptat atât de uşor să-şi uite limba lor (limba română) şi să-şi însuşească limba germană, atât de diferită de a noastră? Mai direct: cum de dacii nu s-au romanizat pentru că au fost prea scurt timp sub ocupaţie, dar s-au germanizat, fără să fie ocupaţi deloc?
Dacismul miroase a votcă și gulaș.
„Da, da, români naivi, renunțați la numele de România! Renunțați și la romanitate, la etnogeneză și la legătura cu Occidentul! Renunțați la ceea ce vă dovedește continuitatea pe aceste meleaguri!”
Pai dacismul sustine continuitatea mai bine decat latinitatea.
Dacii au fost aici dintotdeauna, romanii incepand cu 106, deci…
Si daca am ajunge la concluzia ca suntem doar descendentii dacilor, de unde reiese ca ar trebui sa ne schimbam numele?
Judecarea istoriei antice raportandu-ne la realitatile de azi este o grava eroare pentru ca notiuni precum popor, natiune, cetatenie, granite aveau cu totul alta semnificatie ori lipseau cu desavarsire (natiune). Interesant este ca
Populus Romanus desemna oamenii liberi din Roma care puteau incheia acte juridice, aveau drepturi si obligatii si erau civis Romanus. Herodot era grec, dar asta nu insemna ca era si cetatean al Atenei. La noi, in istografie s-a incetatenit teoria poporului daco-get, dar daca analizam prin analogie, pe baza documentelor istorice, relatia medo-persana putem vedea ca desi mezii si persii erau iranieni nu se considerau frati, dimpotriva mezii iau considerat la inceput pe persani ca fiind necivilizati. Asa se explica si reactia magilor persani in uzurparea lui Bardiya. Tot pe baza informatiilor istorice pe care le avem putem vedea ca persanii nu au fost deloc fericiti ca se aflau sub stapanirea mai salbaticilor veri care ocupasera Partia si apoi o buna parte din vechiul Imperiu persan. Asa se explica si reactia sansanizilor la adresa seleucizilor. Aceleasi relatii complicate le gasim si in lumea greaca inclusiv in relatiile dintre metropole si colonii iar mai tarziu in lumea elenistica. Numai in lumea daco-geta era pace si armonie.Vorbim de regatul lui Decebal,dar nu spunem nimic de regii care convietuiau in acest regat, conform izvoarelor istorice,care arata ca regatul nu era deloc centralizat. In lumea antica descentralizarea este regula iar dezbaterea cu centralizarea in Egiptul ptolemeilor este incaq subiect de galceava intre istorici. De ce si-au abandonat dacii limba? Din acelasi motiv pentru care au facut-o si alte popoare mai evoluate precum etruscii, punii si rudele lor fenicienii, celtii, britanii, babilonienii, asirienii si egiptenii ca sa nu mai vorbim ca limba vorbita de evrei in vremea lui Iisus nu este aceeasi cu cea din vremea lui Moise. Un alt aspect este ca romanii si grecii au fost egocentristi, nu au fost precum asirienii dornici sa ne lase informatii legate de limba vecinilor, inclusiv dictionare. „Multumita” Statului islamic o buna parte din aceste bogatii au fost distruse sub privirile indiferente ale lumii civilizate in sec XXI, acum sa ne gandim la ravagiile facute de invaziile barbare, de intoleranta religioasa,de interpelarile copistilor si multe alte lucruri care au alterat izvoarele scrise. In schimb noi vorbim de o „conspiratie daca” , de damnatio memoriae Geta, Geta fiind feratele mai mic al Imparatului Caracalla si neavand nicio treaba cu getii,dacii pentru ca damnatio memoriae viza o persoana si nu un popor.
Interesant este ca in acest moment in Romania exista cei mai multi specialisti in istoria antica cu specializarea geto-daca si care considera ca 150-160-165 de ani sunt insuficienti pentru romanizare,dar ar trebui sa vada ce inseamna 30 de ani in istorie sub aspect economic, tehnologic si social si sa vada cum in tari precum Olanda, Finlanda, Norvegia, Danemarca, Suedia, Islanda tari care nu au fost niciodata ocupate de englezi limba engleza poate fi considerata ca a doua limba oficiala.
Faci paralela intre mezi si persi, ca fiind diferiti, pe de o parte si geto-daci pe de alta.
Numai ca getii si dacii nu erau diferiti, erau aceiasi, doar denumirea era diferita – grecii ii numeau geti, iar romanii daci.
Spui ca Olanda, Finlanda, Norvegia, Danemarca, Suedia, Islanda au adoptat engleza ca a doua limba in 30 de ani, dar nu tii cont ca acesti 30 de ani s-au petrecut in era globalizarii, a televiziunii, a internetului, a relatiilor comerciale. Care e asemanarea cu perioada de acum 2000 de ani?
Oricum, aceasta schimbare de limba de azi, din tarile enumarate de tine, s-a produs fara sa fie uitata cea materna si s-a produs prin contact cu engleza.
Dacii liberi, spre ex cei din Bucovina, cum au luat contact cu limba latina?
Faptul ca romanii făceau o diferență clara intre geti și daci și ca ultimii se trăgeau din primii este un lucru evident, dar ignorat de istografia noastră comunista. Mai jos ai câteva texte :
1)”Alunga grijile ce Romei porți,
Soldații darului Cotiso-s morti
……
Scitii, ce trăiesc pe câmpuri și-și duc șubrede case
În căruțe, după datini vechi, mereu din loc în loc
Sunt mai fericiți, iar GETII, cei vârtos, mai cu noroc” HORATIU
2)”Și dacii sunt din neamul getilor” PONPEIUS JUSTINUS
3)”Cezar avea intenția să-l ia pe Octavian în expediția împotriva GETILOR și a partilor” VELLIUS PATERCULUS
4)”Pe când Alexandru se găsea în Asia, generalul Zopyrio, guvernatorul Tracie, făcând o expediție împotriva GETILOR” CURTIUS RUFUS
5)”De aici încep în general popoarele Scitii, dar litoralul a fost ocupat de popoare diferite, când de GETI…
Muntii și pădurile însă în cea a DACILOR”-PLINIUS
6)”Slava Domnului ca n-au năvălit… nici GETII împreună cu DACII”-LUCANUS
7)”Nordul de gheata al GETILOR”-MARTIALIS
8)”unii sunt fioroși și gata de moarte, ca getii”-POMPONIUS MELA
9)”cei mai multi dintre nomazi și GETI se numesc… „Junius Moderatus
10)” Prin Dacia, căreia războiul i-a pregătit, din mândra-i casă…
Cu apa fiarta ce-i răcită mai mult ca GETICA zapada” Junius Juvenalis
11)”Și aleargă la tine și geții și dacii.. „Paulinus din Nola
Cine sunt dacii liberi?
Carpii se considerau carpi si nu daci, romanii fac distincția intre învingătorul dacilor – Dacicus Maximus și învingătorul carpilor-Carpicus Maximus. La fel și dacii.
Mezii erau iranieni, dar nu-și spuneau persani, partii tot iranieni nu se considerau persani.
Romanii se refera la carpi ca fiind poporul carp, asa cum si la mezi se refereau ca fiind poporul med.
Având în vedere ca intre prima atestare a getilor și prima atestare a dacilor e o diferență de vreo 500 de ani ce îți spune acest lucru? O jumătate de mileniu înseamnă enorm în istorie,apar și dispar populații, imperii.
Spuneai ceva de globalizare… Prima globalizare a realizat-o Alexandru cel Mare și ce va deveni civilizația elenistica, adică limba greaca vorbita din Mediterana până-n la Pataliputra în India și din Scitia până-n Nubia. A doua globalizare o fac romanii cu Pax Romana și civilizația romana. Din aceasta cauza căderea Romei înseamnă sfârșitul civilizației și începutul evului întunecat.
Ce-ți spune castrul roman de lângă Piatra Neamț? Dar limesul roman mai sus de Iași? Cunoști diferență între prezenta romana într-o provincie și prezenta militara romana? De ce au făcut romanii în vremea lui Constantin cel Mare cel mai mare pod peste Dunăre de aproape 2,5 km lungime la Suceava? Dacia Restituta din vremea lui Constantin, Constantius și Iulian îți spune ceva? Vreo 60 de ani de prezenta militara romana în Muntenia, Oltenia și Buceg sa nu însemne nimic, la care se adaugă încă vreo 30 de ani de prezenta romana din vremea lui Iustinian și Iustin II. Ce rol crezi ca aveau „autostrăzile romane” din trecătorilor Carpaților? Poți să-mi spui cate autostrăzi străbat azi Carpații la noi? Ai idee când a reușit România sa depășească rețeaua de drumuri romane? Ai idee cate tari au realizat un drum de 500 km în mai puțin de doi ani ori poduri de 1,8 și 2,5 km în doi ani?
Acum ai aflat cum au luat contact cu limba latina! Drumurile și infrastructura romana care facilitau nu numai deplasarea militarilor, dar și a negustorilor, mărfurilor, animalelor și inclusiv a informațiilor au asigurat romanizarea
Si daca dacii se trageau din geti, nu inseamna ca e vorba de acelasi neam? Copii nostri nu sunt romani?
Cati dintre autorii si istoricii antici au mers intre daci/geti/carpi/traci pt a sti exact care e diferenta?
Aproape toti au scris din auzite, prin urmare era foarte usor sa faci confuzii intre diversele denumiri.
Azi e simplu sa obtii informatii, acum 2-3000 de ani era foarte dificil.
Fiecare trib isi spunea intr-un fel, prin urmare era usor de facut confuzii cand aveai de-a face cu denumiri diferite, chiar daca apartineau acelusiasi neam.
Daci sau geti erau toti cei de la N de Dunare, aceeasi semintie, aveau aceeasi limba. Nefiind vorba de un stat bine consolidat, fiecare trib stapanea o regiune, cu granite foarte relative. Singurele granite care au existat si despre care avem informatii sunt ale regatului lui Burebista si ale regatului lui Decebal.
Dacii din Moldova se numeau carpi, ei faceau parte dintre dacii liberi.
Dacii liberi au fost toti dacii care nu au fost ocupati de romani, care au trait in afara granitelor provinciei, indiferent unde – Moldova, Maramures…
Azi avem, banateni, modoveni etc dar toti suntem romani.
Asa si atunci.
Triburile se denumeau in principiu dupa zona ocupata.
Sa vii azi sa spui ca dacii erau diferiti de carpi, nu te supara, dar nu poate fi o dicutie serioasa sub forma asta.
Iar faci comparatii deplasate. Chiar daca imperiul lui Al Macedon poate fi considerat o forma de globalizare, se poate face vreo asemanare cu fenomenul de azi? Sincer?
Vorbeai de engleza ca a 2-a limba in anumite tari. Numai ca acele popoare nu si-au abandonat limba, doar ca folosesc si engleza, si nu cred ca o folosesc acasa in familie, ci o folosesc in mediul de afaceri, in aceasta era a multinationalelor.
Azi, repet, avem tv, internet, relatii de afaceri etc si tot nu se uita limba materna; acum 2000 de ani nu exista nimic din toate astea, dar in aproximativ 5 generatii s-a uitat limba materna si a fost adoptata una noua.
Oare?
Castrul roman a fost de pamant si temporar.
Prezenta romana a fost doar pe anumite rute comarciale. Administratie romana nu a existat. Prin ce metode s-a impus limba latina?
Cam cum crezi ca au invatat limba latina dacii care erau in varful muntelui?
Nu exista nici o asemanare intre teritoriul ocupat si cel liber, dpdv al prezentei romane.
Totusi, mergand pe ideea ca romanii i-au determinat pe daci sa isi abandoneze limba materna, e evident ca ar fi reusit sa o faca in interiorul provinciei, nu si in afara, mai ales ca sunt multe zone prin care nu au ajuns deloc, nici macar temporar.
Imi poti explica unitatea limbii romane, pt ca e aceeasi limba, nu exista diferente, in comparatie cu ceea ce exista in Italia?
De ce la ei acasa nu au reusit sa impuna aceeasi limba si azi au zeci de limbi si dialecte?
Cum vezi comparatia asta?
La ei nu, in alte parti, neocupate in totalitate si nici pe o perioada indelungata, da.
Sincer, e ilogic.
Revin la exemplul cu situatia de azi. Oricat de intense au fost contactele de acum 2000 de ani, oricate rute comerciale au existat, nu se compara cu zilele noastre. Azi vorbim sau auzim zilnic engleza, la orice pas, am adoptat anumiti termeni in limbajul de zi cu zi, exista multi oameni care lucreaza in cadrul multinationalelor unde vorbesc zilnic o alta limba. Calatorim mult, vorbim in fiecare an in alta limba, si tot romana vorbim acasa.
Vezi tu ca ne-am schimbat limba?
Sau suntem aceiasi?
Ce motiv ar fi avut dacii sa isi schimbe limba? Chiar daca unii au auzit-o zilnic. Da-mi un motiv rezonabil.
Foarte mulți daci au vrut să devină CIVIS ROMANUS. Dobândeau astfel un statut care le aducea multe avantaje!
Ce înseamnă foarte multi? Procentual din întreg?
Aceeași situație s-a întâlnit in Ardeal, multi romani înstăriți și-au luat nume maghiar si au învățat maghiara ca sa își păstreze privilegiile, si spun asta pt am fost in hateg si am vorbit cu oameni de acolo despre istoria locului, dar cei mai multi au rămas romani, majoritatea a rămas aceeași.
Sa devii civis romanus nu cred ca presupunea obligatoriu învățarea limbii latine, ci a te supune unor obligații de cetățean al imperiului care sa iti aducă si beneficii.
Nu mi vorbi de logica! Logica a fost inventata de romani. Ce motiv ar fi avut dacii sa își schimbe limba? Același motiv pentru care popoare educate și civilizate precum etruscii, cartarginezii, babilonienii, asirienii, egiptenii, evreii (evreii de azi nu mai vorbesc aramaica din vremea lui Isus care nu era ebraica din vremea lui Moise), grecii (grecii de azi nu au nicio treaba cu greaca veche) și mai pot continua.
Ce erau geții? Niște barbari a căror civilizație nu se poate compara cu cea a Galilor. Ce motive au avut galii sa renunțe la limba lor? Ce știi tu de pierderile dacilor? Nimic!
S-au retras romanii.. cine au venit în locul lor? Gotii?! Unde sunt dacii liberi? Asa cum un get își spunea get și un dac își spunea dac nu o sa vezi ca un carp să-și spună dac. De ce carpii, costobocii și burii nu l-au ajutat pe Decebal dacă erau unul și același popor? Nu exista niciun popor geto-dacilor, ci unul trac. Dacă dacii și-au întins stăpânirea asupra altor triburi nordtrace nu înseamnă că aceștia au fost încântați. Acest lucru se vede în al doilea război când Decebal rămâne cu dacii căci multi îl părăsirea, după cum ne spune Dio Cassius. Unde erau dacii mari? Aliații lui Decebal au fost sarmatii și bastarnii, adică iranieni și germani.
Cum Regatul greco-batrian a impus greaca în Afganistan și N Indiei dacă ei nu au ocupat decât orașe și rute comerciale?
De ce la ei acasă nu au reușit să-și impună limba și au zeci de limbi și dialecte? Pai nu au limbi romanice, se vorbesc limbi germanice, iberice, galice? Ce erau romanii la origine? O combinație de sabini, latini și etrusci iar Sudul Italiei și Sicilia nu forma cumva Magna Greciae?
Știm ca în vremea lui Iustinian au fost aduși la Constantinopol profesori și filosofi din Africa eliberata de vandali pentru ca vorbeau o latina mai curata decât cea vorbita la Roma. Nu e interesant? Dacă populația romanizata din Africa rezistase sub vandali cum se face ca a fost absorbită de arabi? În toată lumea antica toți barbarii care au intrat în Imperiul roman s-au…. romanizat.
Vizigotii,ostrogotii,vandalii,francii,
bastarnii,alemanii, burgunzii , suebii, alanii, dacii, carpii au preluat latina și modul de administrare al romanilor ca sa nu mai vorbim de moneda, solidus. Acest lucru nu-ți da de gândit?
De ce crezi ca populația romanizata din Africa, Siria s-a arabizat după ocupația araba? De ce arabii nu au reușit acest lucru cu persani?
Acum facem filosofie – logica a fost inventata de romani. Legatura cu romanizarea…
Exemplul cu limba veche si noua a evreilor, cu greaca veche si noua nu este un exemplu de abandonare a limbii materne si de preluare a unei limbi noi, ci este vorba de evolutia limbii in cauza de-a lungul timpului.
Nici romana nu este aceeasi cu cea de acum 500 de ani(sut atatea manuscrise ale domnilor romani) si nici nu este identica cu limba dacilor.
Evident ca toate limbile se schimba in timp.
Faptul ca triburile dacilor nu au fost unite si isi spuneau diferit, repet, in functie de zona pe care o ocupau, e o dovada ca nu aveau aceeasi limba, ca nu apartineau aceluiasi neam?
De ce nu au limbi romanice la ei acasa, ci alte limbi?
Italia a facut parte din Imperiul Roman mereu, numarul latinilor a fost mai mare acolo decat la noi. Si tot noi avem o limba unitara, iar ei au limbi germanice etc.
Acei profesori adusi la Constantiopol au fost pt intreaga populatie, exista un sistem de invatamant obligatoriu, sau erau pt foarte putini?
Pacat ca nemtii n-au ajuns si la Chisinau sa-i invete pe daci limba germana. Au ajuns doar rusii – dar astia nu-s asa de capabili ca romanii de la Roma sai invete pe altii limba latina prin telepatie, de la distanta, asa ca vorbim romana (moldoveneasca lui Dodon !!!) si in zonele pe unde romanii n-au calcat niciodata…
Romanșii din Elveția, frații noștri din Alpi
Bogdan Lupescu, Formula-AS
Sunt vreo 60.000 in toata Elvetia si isi spun, cu mandrie, “romansi”: oamenii liberi ai muntilor, de alt neam decat vorbitorii de limba germana si italiana care ii inconjoara din toate partile. Candva, tara lor, asezata la aproape 4000 de metri inaltime, se numea Retia. Azi se numeste Engadin si se afla in cantonul elvetian Grison.
Cu toate ca limba lor a fost recunoscuta abia in 1938, dupa lupte grele si indelungate, ca cea de-a patra limba nationala, ea e de fapt singurul grai nascut si vorbit pe actualul teritoriu elvetian (germana, franceza si italiana fiind limbi de imprumut, aduse de peste munti).
Nu de mult, romansii si-au sarbatorit, ca si noi, 2000 de ani de continuitate istorica, chiar daca sunt, tot ca si noi, mult mai vechi. Urmasi ai mandrilor reti, Nicolae Iorga le spunea “frati mai mici” ai romanilor. In studiul sau “Paralelisme romano-helvetice”, marele istoric ii socotea inruditi cu traco-ilirii, dar si cu celtii, de la care au mostenit un fond de cuvinte prezente si in limba noastra.
Iorga afirma ca e cel dintai roman care a ajuns pe inaltimile Alpilor, intre romansi. “Cel dintai care s-a dus sa-i vada acasa la dansii, sa le vorbeasca limba asa de asemenea cu a noastra si sa se uite in ochii aceia negri, destepti, care lumineaza fata rotunda sub parul des si darz”, marturisindu-si regretul ca nu le poate infatisa romanilor “si vederi din satele lor si nu le pot aduce inainte figurile asa de asemanatoare cu ale oamenilor nostri.”
Intr-o conferinta rostita la Radio, Iorga vorbea chiar despre “o singura unitate, care pornea de la Oceanul Atlantic si mergea pana la Marea Neagra… Intre noi (romanii), care ne intindem pe amandoua malurile Tisei (…) si intre ceea ce au ramas ei (romansii, n.n.) nu e nici o discontinuitate. O singura panza de rasa influentata de romani, o singura limba, cuprinzand elemente sufletesti dominante ale marelui popor iesit din vechea rasa ilirico-traca si din Roma strabuna…”
Ce nebunie mai frumoasa pentru un reporter, la inceputul unui nou secol, decat sa porneasca intr-acolo, incercand sa vada ce-a mai ramas astazi din “fratii” nostri indepartati? Sa le priveasca chipurile, sa le asculte limba, sa se intrebe daca povestea lui Iorga despre romansi nu a fost doar vanare de vant.
Dar, dupa o saptamana de peregrinari prin muntii helvetici, mi-am dat seama ca n-a fost in zadar. Nu pot aduce neaparat dovezi, nu sunt specialist in istorie si graiuri vechi. Ceea ce pot spune e ca acolo, printre oamenii aceia din Alpi, printre taranii aceia crescatori de vaci si de oi, acolo m-am simtit cu adevarat Acasa.
Istorie si fan
Pashun Craista (Creasta Pasunilor). Un satuc de vreo opt case, catarat undeva spre izvoarele Mustairului. Deasupra noastra, pereti de stanci acoperiti de zapezi vesnice. In fata, peste o vale colosala, alti munti drepti, nemiscati, unul in spatele celuilalt, umpland cu semetia lor bolta albastra. Engadin, tara romansilor si a padurilor nesfarsite.
Pe marginea drumului, doi oameni ne fac semne cu mana a binete. Doi tarani, doi oameni ai locului. Siluetele lor voinice se proiecteaza pe muntii din spate. Oprim masina si ne intoarcem mirati. Dupa atatea zile de mers prin Elvetia, e prima oara cand intalnim oameni care ne saluta cu bucurie. Un tata si un fiu, singurii locuitori ai catunului dintre stanci. Gospodari, stapani de munti si vaci multe. Baiatul e inalt, puternic, chipes, un adevarat Fat-Frumos.
Il cheama Vreni, n-are mai mult de 20 de ani. Vorbeste bine frantuzeste – lucru cam rar intalnit in tinuturile astea – si-mi spune ca desi familia lor se numeste Lamprecht, ei sunt romansi “vechi de cinci generatii”, doar ca numele le-a fost germanizat. Palmele fiului sunt negre, crapate de munca. Pe haine are urme de fan. E vremea cositului. Tot satul miroase a fan. Un sat arhaic, cu o istorie grea, pe care tanarul cel chipes o spune cu gravitate, ca pe un mesaj ce trebuie transmis neaparat mai departe.
Pierderea limbii si a obiceiurilor stramosilor a inceput inca din vremuri medievale. Raul a urcat spre romansi dinspre vai. De acolo, de jos, a pornit nenorocirea. Romansii au urcat tot mai sus, pe munti, cautand sa se ascunda. N-au reusit. Italienii au venit din sud, francezii din vest, nemtii din nord. I-au prins ca intr-o menghina. Vreni e mandru ca e romans. Cand vorbeste despre asta, isi pune palma pe inima.
A facut “scoala de tarani” in oraselul Santa Maria, acolo a invatat tot ce stie. Pe urma s-a intors in satucul lui drag. Desi e frumos ca un print din povesti, desi a avut nenumarate propuneri sa plece la oras si chiar in strainatate, el n-a vrut. A ales sa traiasca mai departe in satul cu opt case, de pe culmile Alpilor, sa porneasca la fiecare revarsat al zorilor cu vitele pe creste, sa-si strice mainile de atata munca, sa priveasca seara, culcat in fan, cele mai stralucitoare stele de pe pamant. Asta a vrut. Si zice ca aici ar vrea sa ramana pana la moarte. In Pashun Craista. Creasta pasunilor.
Vreni ii traduce tatalui tot ce vorbim. Sunt momente cand cei doi rad intre ei, hatri, cercetandu-ne din crestet pana-n talpi, intrebandu-se ce-or fi cautand niste romani pe coclaurile astea. La inceput, cei doi nu-si dau seama ca eu pricep cam tot ce vorbesc.
Inteleg o gramada de cuvinte: “plug”, “mos”, “casa”, “munt”, “ram”, “muma”, “frar”, “sour”, “scolar”, “corp”, “alb”, “eu sun”, “el fa”, dar inteleg mai cu seama intonatia lor, o cadenta, o anumita muzica a graiului, atat de asemanatoare cu a noastra, incat parca nici n-ai nevoie de cuvinte, parca pricepi totul din vioiciunea spuselor, din gesturi, din inclinarea trupului, din privirile ce insotesc mereu fiecare exclamatie. Asa vor fi toti oamenii pe care ii voi intalni aici, in batranii munti retici: parca nu vorbesc cu cuvinte. Parca vorbesc direct cu sufletul.
Valchava (Valceaua), alt sat pe valea Mustairului, cuibarit intr-o vale larga, din care pornesc pretutindeni nenumarate fire de drum. E sambata dupa amiaza si romansii ies in fata casoaielor vechi, cu fatade pictate si flori rosii revarsate peste feresti. Se odihnesc, isi trag sufletul dupa o zi de munca. O tihna blanda, aurie, invaluie asezarea. Oamenii sed pe niste bancute vechi, innegrite de vremi, cu spatele lipit de zidurile groase.
Aceleasi bancute unde au sezut altadata parintii, bunicii lor si tot neamul. Sporovaiesc intre ei, zambesc, trag din tigara rar, ganditori, imi dau seama ca principalele lor discutii sunt legate de turme, de stani, de schimbarea vremii. E imposibil, privindu-i, sa nu te duca gandul la pastorii nostri. Aceeasi saga, aceleasi ocheade aruncate strainilor, aceleasi salutari sugubete strigate vecinului de pe bancuta de-alaturi, aceleasi taifasuri in care pun “tara la cale”, aceeasi pace contemplativa care-i cuprinde uneori pe toti, cand se uita la munti. Bancuta din fata casei e nelipsita in tot Engadinul.
Multe din ele au o scobitura facuta in zid, dinadins pentru a baga acolo o banca de lemn. Din stravechime, locului i se zice “vamporta” (in fata portii), locul unde romansii stau sa vorbeasca sau sa priveasca lumea. Pentru romansi, vecinatatea e mai presus de orice. Asa s-au ridicat comunele, asa s-au pastrat traditiile si limba. Prin vecinatate. Prin sate trainice si unite. Oamenii se inteleg, se ajuta, se viziteaza des, fara a-si anunta sosirea dinainte, intra nestingheriti unul in casa altuia, isi imprumuta unelte, bani, orice. “Un bun vashin vala pu co un paraint”, “un bun vecin valoreaza mai mult decat o ruda”, spune un vechi proverb romans, laudand milenara vecinatate omeneasca, pierduta prin alte parti.
Casa focului
Ma-ndrept spre o batrana care sade pe banca, la poarta, si-i spun fara ocolisuri ca-mi place casa ei inundata de flori. “Casa e bela”, ii zic. Batrana ma iscodeste pe sub sprancene. Apoi imi zambeste. Imi multumeste, putin rusinata, pentru vorbele mele. Si, la fel de brusc… ma pofteste in casa! Deschide larg usa marii bolti sapate in piatra – atat de asemanatoare cu cele ale caselor noastre din Ardeal.
Strabatem un culoar caruia-i zice “suler” – coridorul prin care intra in casa carutele si animalele -, apoi cotim spre o odaie magica: casa focului (casa da fo), bucataria, “vatra” gospodariei, locul unde focul nu se stinge niciodata. Odaia tihnei si a povestilor batranesti. Chiar deasupra ferestrei, sunt doua “sgraffito”, doua picturi stravechi: un Isus zugravit naiv, ca de un pictor taran, alaturi de un dragon, de un diavol: dracesc si sfant, paganism si crestinism, cele doua dimensiuni ale vietii romansilor.
Asemeni noua, acesti reti romanizati au fost crestinati cu mare greutate si foarte tarziu, abia prin secolul al Vii-lea. Bisericile lor sunt ridicate pe sanctuare pagane. Chiar si azi sunt bantuiti de vechile credinte populare precrestine, traind – mai ales batranii – inca in plina magie. Ei se incred si acum in povesti cu zane, strigoi, vrajitoare si lupi ce vorbesc cu glas omenesc, in istorii pastoresti despre vaci blestemate, despre locuri magice, ascunse in munti, pe care trebuie sa le privesti cu teama sau cu evlavie.
Apoi femeia ma duce in grajdul casei, un adevarat muzeu al clopotelor pastoresti. Sute de talangi mici si uriase, pentru oi si vite, sunt agatate peste tot, pe peretii din barne. La romansi, talangile batrane nu se arunca. Se transforma in piese de muzeu ale familiei. Aproape orice gospodarie romansa are in grajd, pe pereti, aceasta multime de clopote. Aproape toate traditiile romanse – nuntile, urcarea si coborarea turmelor din munti, Chalandamarz (calendele lui Martie, cand feciorii bat din clopote pentru a alunga iarna si spiritele rele), Bauania (tragerea la sorti a ursitului), Tscheiver (jocul cu masti) – sunt insotite de dangatul prelung al talangilor. Clopotele sunt istorie vie. Simbolul traditiei, “Fuienetta”, vatra in care focul nu se stinge niciodata.
Romanca din Scuol
Scuol. Capitala Engadinului de Jos, cel mai reprezentativ tinut romans, in ce priveste limba si traditiile. Iorga a fost aici. La fel Ovid Densusianu, marele lingvist, care a studiat ani la rand nume de munti, de piscuri, de vai sau de ape, realizand un curs de “Toponimie retoromana” la Universitatea din Bucuresti. Ii inteleg incantarea. E mai mare dragul sa-i auzi pe oameni vorbind o limba atat de asemanatoare cu a noastra: “ce faci?”, “dorm bain?” (ai dormit bine?), “buna saira”, “bun di”, “buna not”… Lumea e vesela, gata de vorba, ti se da buna ziua, chiar daca trecatorul habar nu are cine esti.
Daca multumesti cuiva, ti se raspunde “cun plachere” (“cu placere”), intocmai ca in romana. Prin magazine, te poti pomeni ca nu-ti sunt primiti “euro-ii”, de parca vanzatorul n-ar fi vazut in viata lui astfel de bani. In general, oamenii au o antipatie fatisa fata de mititelele bancnote ale vecinilor. Si tot in general, oamenii nici nu vor sa auda de Uniunea Europeana…
Aici, in Scuol, am norocul de a o intalni pe Mihaela din… Romania. O adevarata celebritate locala. Aproape nu exista om in Scuol care sa n-o cunoasca, care sa n-aiba incredere deplina in ea. Toti stiu, macar din auzite, de frumoasa romanca din orasul lor. Mihaela Demonti e casatorita cu un barbat romans si traieste de paisprezece ani in Elvetia.
Este – dupa stirea ei – singura romanca din Engadin. A invatat limba in doar doua luni. Fara dictionare, numai prin discutii cu oamenii. Ne da dreptate ca-i foarte asemanatoare cu romana. De altfel, “si oamenii de aici parca sunt la fel”, spune ea. “La inceput, am avut un soc. Nu stiam nimic despre Engadin, despre romansi.
Ma pregatisem pentru o Elvetie rece, “ca ceasul”. Nu mi-a luat mult timp sa-mi dau seama ca ei sunt de fapt cu totul “altceva”: mai sentimentali, mai calzi, dar totodata si aprigi, dintr-o bucata. Trebuie doar sa le dai importanta pe care-o merita, sa-i mangai, sa-i asculti, sa le vorbesti pe limba lor. Si sa-i vedeti ce cantareti sunt!… Ce dansatori!… Ei canta tot timpul, chiar si cand muncesc. Iar daca asculti corurile lor, e imposibil sa nu pleci cu ochii in lacrimi. Nu stiu cum, dar inca de cand am venit, am simtit ceva familiar, ceva ce ma ducea mereu cu gandul spre acasa. Am fost si eu mirata cat de usor am putut sa ma adaptez. Ca sa le cad la inima n-a trebuit sa fac nimic altceva decat sa fiu eu insami.”
“Noi si voi suntem frati!”
Mihaela e nespus de incantata ca s-a intalnit cu romani. Nici nu sta pe ganduri sa ne pofteasca la ea acasa, unde sotul sau, Plasch Demonti – anuntat prin telefon – ne asteapta cu masa. Mihaela locuieste in Sent, un sat superb, aflat chiar deasupra Scuolului, o adevarata cetate de case albe, avand in mijloc o piata si o biserica.
Aici a trait ca un pustnic, studiind folclorul si limba neamului sau, mai intai intr-o moara veche, apoi in turnul unei biserici parasite, marele scriitor si luptator romans pentru neatarnare, Peider Lansel, primul traducator al baladei noastre “Miorita”, autor al celebrului dicton “Nici italieni, nici germani, romansi vrem sa ramanem!”, lozinca devenita apoi adevarat imn, “torta culturii retice”, cum s-a spus.
Marturisesc ca nicicand, nici in deplasarile mele de reporter prin tara, nu am fost primit cu atata dragoste ca in casa Mihaelei din Sent. Plasch Demonti ma intampinase cu imbratisari: la atata departare de Carpati, un roman si un romans se tin in brate ca fratii, privind muntii unul peste umarul celuilalt. Plasch (trad. “Placut”) are ceva din mandria gospodarului roman care te “omeneste” acasa la el. In aceste clipe, parca nici nu mai traieste pentru sine, ci doar pentru oaspetii sai.
Ne indeamna “sa mai servim”, mereu ne intreaba daca avem nevoie de ceva, e atent la orice detaliu. Si vorbim, mereu vorbim. Cu cele cateva cuvinte romanesti pe care le stie, aproape ca nu mai am nevoie de traducator. A fost si el in Romania, in muntii Fagarasului, pe la Curtea de Arges, si acolo a impartasit deplin credinta sotiei sale: “Noi si voi suntem frati!”. Asa zice, si-mi strange atat de tare palma in pumnul sau ca barosul, ca-mi dau lacrimile.
Plasch e mandru ca e romans. Doar il cheama Demonti (“al muntelui”), “om liber al muntilor”, cum ii place sa-si spuna. Abia asteapta sa treaca cele trei zile pana cand va urca in Alpi, unde va ramane vreme de trei saptamani. “Uite acolo!”, zice, si-mi arata un punct indepartat, intre crestele albe -, singur intr-o cabanuta pastoreasca din pustietati neumblate. Asa face mereu, cand il apuca dorul de duca. Nu poate trai fara munti. Fara munti, spune el, “ar muri pe picioare”.
Spre seara, Mihaela imi aduce la ea acasa doi romansi “foarte vechi”, al caror neam se pierde in negura vremurilor: Stupan Niculin si Giacumina. Sot si sotie, casatoriti de 55 de ani. Abia cand ii vad intrand sontac, tinandu-se unul pe altul de brat, in odaia cea mare, abia atunci imi spun ca, intr-adevar, acestea trebuie sa fie chipurile mult laudate de Iorga. Sunt duiosi batranii acestia, cand se aseaza tacticos la masa, putin nedumeriti, nepricepand prea bine ce vrem de la dansii.
El, Niculin, a fost cioban la oi. Apoi baciul unei mari stane din tinut. Apoi comerciant de oi, ajungand cu turmele tocmai pana in Elvetia franceza. Desi e unul din cei mai bogati oameni ai Sentului, el se poarta mai departe in sfeterul de lana si pantalonii de costum nitel ponositi, tare modest cu vecinii, iar gandul ii sta tot la stanele din munti si la oile care acum, din pacate, sunt din ce in ce mai putine. Ea, Giacumina, a fost mai mult casnica. S-a ocupat de cele patru fete ale lor. Le-a maritat cu romansi, le-a invatat sa fie mandre ca-s romanse. Niculin si Giacumina se iubesc si acum. Se tin mereu de mana pe sub masa, ca doi scolari, in timp ce-mi vorbesc.
Iar eu stiu ce sa-i intreb. Le pun exact aceleasi intrebari pe care le-as fi pus oricarui cioban de-al nostru din Carpati. Da, inca mai exista transhumanta in Engadin, raspunde Niculin. Turmele pornesc primavara prin mai si se intorc in noiembrie. Conform unui vechi ritual, ciobanii urca mai intai singuri, pana pe Piscul Minschun, la peste 3000 de metri, doar pentru a se inchina in fata unei pietre sfinte. O piatra despre care ei zic ca e “a Maicii” – Mama Dona, Fecioara Maria – si-n fata careia staruie indelung in rugaciune, acoperind-o cu sarutari. Pastorii au credinta ca daca nu saruta aceasta stanca, atunci nu vor avea noroc la pasunat si le va merge rau intreg anul. Si Niculin s-a inchinat la piatra Mamei Dona.
A fost urcat pe brate pana acolo, in varful muntelui, grav bolnav, paralizat din pricina unei congestii cerebrale. A atins si el cu buzele piatra binecuvantata si a plans. S-a rugat la munti, la paduri, la cerul “clar” al Alpilor, caci in toate acestea se afla ascuns Dumnezeu. “Dumnezeu nu e o persoana. Dumnezeu e natura insasi”, zice el. Si pana la urma s-a vindecat. Prin rugaciune, zice. Numai prin rugaciune.
Impreuna cu iubita lui sotie, batranul isi aminteste cat de simpla era viata satului altadata, cat de curati si credinciosi erau oamenii. Unele episoade le-au trait ei insisi, in copilarie, altele le-au fost povestite de parinti, de bunici. Mihaela imi traduce fascinata. Nu aflase despre toate acestea pana atunci. Batrana Giacumina reinvie vorbind un sat izolat in munti, care altadata n-avea nevoie de nimic din afara.
Vremuri in care painea si panza se faceau in casa, cu razboaie de tesut si roti de tors, de catre femei stranse intr-o “adunare” (sezatoare), unde se spuneau cele mai frumoase povesti. In capul satului exista si azi un loc numit “El Fourn”, acolo se afla odinioara marele cuptor de paine al satului. In timpul liber, in noptile lungi de iarna, Niculin scrie poezii. Poezii nascute din traditiile satului, din marea dragoste ce i-o poarta Giacuminei. In copilarie a vazut-o cu ochii lui pe ultima vrajitoare (“stria”) din Sent. Avea vreo opt ani pe atunci.
Isi aminteste cum au adus-o oamenii in piata satului, imbracata in zdrentele unui strai barbatesc de pastor, cum au bagat-o cu mainile in apa clocotita pana cand a recunoscut ca ea a facut toate blestematiile. Altadata, vrajitoarele erau multe, maestre in ale descantecului. Un platou inalt, undeva spre Ardez, se numeste si azi “Cuptorul Vrajitoarelor”. In acel loc, oamenii vedeau aparand urme de picior femeiesc intrand adanc in pamant, dar pe nimeni care sa lase aceste urme. Vrajitoarele aveau de-a face mai ales cu ciobanii singuratici din munti. Ii momeau cu ispite femeiesti, preschimbandu-se in fecioare frumoase, le secau ugerul vitelor, le stricau capitele de fan ori le rasturnau carutele dupa o zi istovitoare de munca.
Mihaela traduce, iar eu ma infior: cum as putea sa nu ma gandesc la ciobanii aceia ai nostri, cu care facusem atatea reportaje prin Carpati? Chiar felul de a povesti e acelasi. Bineinteles, Niculin nu a vazut cu ochii lui vrajile, a auzit povestea pe care mi-o spune de la un pastor din Plumeran, caruia i s-a intamplat. Omul statea cu vita pe pajiste si deodata s-a desfacut lantul de la gatul animalului, tras parca de-o putere nevazuta.
Ciobanul i-l lega la loc, strans. Lantul iarasi cadea la pamant. De nenumarate ori. Pe urma, cand ducea vita la apa, lantul se ridica de jos si se prindea singur de gatul ei. N-o lasa sa bea apa. Singur se ridica! Singur! O vrajitoare ii facea asta ciobanului. Niculin n-ar fi crezut, insa omul era gospodar serios, respectat. Nu putea sa minta. A vazut totul cu ochii lui…
Epilog cu Carpati
Iorga a vizitat Engadinul in anul 1937. Astazi, dupa aproape sapte decenii, reporterul are sansa de-a cunoaste, in acelasi loc, un alt mare istoric, de data aceasta elvetian: pr. dr. Martin Bundi, fost presedinte al Consiliului National al Elvetiei din Chur. Specialistul in istorie antica il confirma pe savantul roman: “Da, se poate vorbi de un paralelism intre noi si voi. Aici au fost colonizati retii, la voi dacii.
Iar intre reti si daci exista multe asemanari. Limbile s-au conservat atat de bine, pentru ca si noi si voi am trait atata amar de vreme izolati: noi, intr-o mare germanica, voi, intr-o mare slava. Desi avem putine marturii despre limba retica ca s-o putem reconstrui – doar cateva inscriptii pe piatra – cu siguranta ca aceasta nu a fost una indo-europeana, asa cum nici limba daca n-a fost…” Retii au fost – s-a scris -, ca si dacii, un popor mare si mandru. La lupta nu se temeau de moarte: “furor raeticus”. Au fost, tot ca si dacii, prin excelenta “oameni ai muntilor”. Pastori si razboinici. Ei hartuiau adesea, cu un curaj nemaivazut, armatele romane din campie, cele din campia Padului mai ales. Au fost infranti cu greu, in ascunzatorile lor din munti. A fost nevoie de doua armate romane, care-au urcat spre ei, pe o parte si pe alta a Alpilor, prinzandu-i ca-ntr-un cleste…
Calatoria noastra se apropie de sfarsit. Falera e ultimul sat de romansi al popasului nostru elvetian. O masa lunga, alba, cu noi, romanii, in mijloc, inconjurati de localnici: doamna Silvia Casutt, primarita comunei, doamna Rita Cathomen si sotul acesteia, Ignaz, alti cativa pastori bastinasi. Mancam un fel de sarmale romanse.
Fereastra casei e plina de soare, iar soarele lumineaza o vale verde si o biserica veche. Alaturi, pornind chiar din altarul bisericii, o multime de pietre, megaliti si menhire din epoca bronzului, formeaza un gigantic calendar solar, de o precizie matematica uimitoare. Aflu ca pe o piatra numita “Sageata Lunii” e incrustata pozitia exacta a stelelor atunci cand a avut loc eclipsa totala de soare din 25 decembrie, de “Craciunul” anului 1089 inainte de Cristos.
O grupare de alte trei pietre formeaza un triunghi pythagoreic perfect (a2+b2=c2). Asadar, acesti reti nu erau fistecine… Falera e una din cele mai vechi asezari ale romansilor, atestata documentar si locuita absolut fara nici o intrerupere din anul 3500 i.Hr. Intr-un tarziu, Ignaz Cathomen avea sa-mi spuna ceva care imi va taia respiratia: “E la noi un cuvant foarte vechi, poate chiar cel mai vechi, la fel de batran ca si megalitii astia din piatra pe care-i vedeti.
E vorba de cuvantul “carp”, ceea ce in romansa inseamna “piatra”, “stanca”. Nimeni n-a putut stabili vreodata originea acestui cuvant, ea se pierde in adancul istoriei. Noi insa il avem in numeroase nume de locuri, de munti si de vai: Carp, Carpet, Carppa… Cateva piscuri de aici, din jurul satului, se numesc chiar asa: Carp. Un altul se numeste Carpats. Da, Carpats, de ce va mirati?…” Mananc sarmale romanse si zambesc. Acum am, intr-adevar, toate motivele ca sa ma simt aici ca acasa.
Buna ziua.
Intre dacii de aici si cei din N Europei e o mare diferenta: cei de aici au fost majoritari, cei din N erau minoritari.
In timp, minoritatea este asimilata, asta se intampla peste tot in lume.
Baza populatiei din N nu este formata din daci/traci, ci din acele populatii germanice, deci nu putem vorbi de o populatie care sa fie germanizata.
Aici baza au format-o dacii.
Daca cineva spune ca latina este un dialect al limbii romane, vorbeste prostii.
Stramosii romanilor au fost etruscii; acestia erau de neam tracic.
Dacii au fost o ramura a tracilor.
Deci romanii si dacii erau inruditi, de aici asemanarea de limba.
Evident, limbile au evoluat diferit, in zone diferite cu influente diferite, dar baza a ramas.
Tracii au ocupat o zona intinsa din Europa, asa se explica prezenta lor in mai multe tari si nu doar aici.
Va recomand sa cititi cele scrise in Formula As pe tema prezentei urmasilor dacilor pana azi, in tari precum Elvetia, Polonia, Suedia, Danemarca. Veti vedea ca acestia inca se mai aseamana cu noi – vocabular, port.
Va dau 2 exemple: romanii de dincolo de Prut si cei din Transilvania.
Cei de dincolo de Prut, au ajuns sub ocupatia Rusiei din 1812 pana in 1918 si din 1944 pana in 1991.
Procesul de deznationalizare si de rusificare a fost crunt – deportari masive, crime, alta grafie, tv si radio in rusa, limba rusa obligatoriu a fi invatata etc.
Cu toate astea, romanii au ramas tot romani, prea putini au fost rusificati.
Iar perioada este cam aceeasi ca intindere.
Romanii din Ardeal au stat sub unguri, sub o forma sau alta, apoximativ 500 de ani. Li se interzicea sa se aseze in orase, nu aveau voie sa isi construiasca locuinte din caramida, nu aveau dreptul la reprezentanti in Dieta, efectiv nu aveau drepturi.
Era foarte simplu sa scape de aceasta opresiune – sa isi maghiarizeze numele si sa invete limba maghiara. Sunt mullte cazuri de acest fel, romani instariti din Trasilvania, pt a nu isi pierde averea, si-au luat nume de maghiari.
Din nou romanii au ramas romani, mereu au fost majoritari in Ardeal.
Aveti 2 exemple care arata ca romanii nu s-au schimbat, indiferent de cat de mare si de dura a fost opresiunea.
Ori romanii dupa ce au cucerit doar o parte din teritoriul dacilor, nu i-au supus pe acestia la astfel de chinuri.
Atunci cum de au luat dacii limba romanilor? Ce motive au avut? Cum de au invatat-o atat de bine? Prin ce metode?
Ca sa inveti o alta limba, trebuie sa iei contact zilnic cu cei care vorbesc acea limba si sa fie un anumit motiv ca sa renunti la limba materna.
Soldatii romani erau prezenti doar in castre, pe anumite rute comerciale si pe granita pt a o apara. Dacii din mijlocul provinciei, care traiau fara sa se intalneasca cu romanii, cum au invatat latina? De la cine?
Romanii ar fi trebuit sa fie suficient de multi pt a putea influenta limba dacilor. Ori in Dacia au stationat 2 legiuni si cateva mici unitati militare. O legiune avea 5000-5500 de soldati. Cati sa fi fost toti? 10.000? 15.000? Sa zicem 20.000. Mult prea putini ca dacii sa poata lua contact zilnic cu ei, astfel incat sa poata invata latina.
Ganditi-va ca nu exista televiziune ca sa o auda mereu, nu exista invatamant obligatoriu pt a invata limba astfel. Dar era necesar sa o auda mereu, de la cineva. De la cine? Unde?
Presupunand ca dacii din provincia Traiana au fost romanizati, cum au fost romanizati ceilalti?
Romanii nu au calcat niciodata in Maramures, Moldova, Bucovina. Asta o spun arheologii si istoricii. Atunci cum a patruns limba latina acolo?
Limba romana este o limba unitara, este aceeasi din Craiova pana in Cernauti, din Timisoara pana la Constanta, Chisinau.
Daca dacii cuceriti au fost romanizati, nu ar fi fost normal sa fie diferenta intre limba vorbita de ei si cea vorbita in Bucovina? Cum de avem aceeasi limba?
Dacii din provincia ocupata erau de vreo 4-5 ori mai putini decat dacii liberi, adica nici macar argumentul majoritatii nu avem. Cum ar fi putut sa „exporte” ei limba in celelalte zone, fiind mult mai putini?
Comparati unitatea limbii romane(repet, in conditiile in care nu toti dacii au fost ocupati) cu cele cateva zeci de limbi si dialecte din Italia de azi.
Adica la ei acasa unde au fost mereu majoritari nu au reusit sa impuna o limba peste tot, dar au reusit la noi unde au ocupat doar o parte si erau foarte putini in comparatie cu populatia locala.
Apoi, nu toti soldatii romani erau vorbitori de limba latina. Atunci cum ne-au invatat ei aceasta limba?
Una din legiuni de numea Iudaica, erau militari luati din Iudeea. Acestia erau latini?
Alta se numea Gemina, din ea facand parte si sirieni si sarmati.
Cat au stat romanii in Iudeea sau in Grecia? Cateva sute de ani, mai mult decat la noi. Acolo de ce nu exista azi popoare latine si o limba latina?
„Stramosii romanilor au fost etruscii; acestia erau de neam tracic”
Bine, unii spun ba că etruscii erau ruși ba că erau unguri. Ce contează este ce spun specialiștii lingviști de sute de ani.
Limba etruscilor nici măcar nu era indo-europeană
„Dacii din provincia ocupata erau de vreo 4-5 ori mai putini decat dacii liberi”
Ne bazăm pe ce anume când facem această afirmație?
„Romanii nu au calcat niciodata in Moldova”
AU fost și în sudul Moldovei.
https://1.bp.blogspot.com/-W_pHTPKWz1E/VIx2hjxhqhI/AAAAAAAABro/MSZP0I-cN04/s1600/dcnc6.jpg
„Iudeea sau in Grecia? ….Acolo de ce nu exista azi popoare latine si o limba latina?”
De ce se neagă existența aromânilor?
Thesalia, Epirus și Macedonia au fost și încă sunt locuite de un popor romanic. Doar la sfârșitul secolului al 19-lea s-a impus politica de asimilare de către Greci și mulți s-au refugiat în România.
Si specialistii aia care sunt?
Cauta imagini cu Biblia lui Wulfila, alfabetul ertusc, tablitele de la Sinaia, cauta si informatii despre Wulfila, apoi vezi daca exista asemanari.
Cel mai probabil etruscii au venit din Anatolia; ghici cine locuia acolo acum 3000 de ani. Cumva Tracii?
Iar in legatura cu indo-europenii, din care se spune ca ne tragem toti, vezi ce spunea Maria Gimbutas despre proto indo-europeni.
Adica au fost 2 migratii mari, mari intai au plecat proto indo-europenii spre est, apoi dupa mii de ani, s-au intors ca indo-europeni.
Adica tot de aici au plecat, tot de aici sunt originari.
Cu siguranta au si ramas in Europa, nu puteau sa plece toti. Ramasitele lor s-or regasi si in etrusci? Posibil.
E suficient sa cauti informatii despre regatul lui Burebista, spre ex, si Dacia Traiana.
Compara cele 2 si afli urmatoarele:
Regatul lui Burebista se intindea in V pana la Dunarea mijlocie, zona panonica, Slovacia, in N pana la Carpatii Padurosi, in E pana aproape de Bug, in S pana in Balcani.
Dacia Traiana avea granitele: la S Dunarea, la E Oltul, la N putin mai sus de Turda, cobora pana la Mures, apoi mergea pe linia lui catre vest pana la Tisa, de unde cobora drept pana la Dunare.
Daca tii cont ca daci au locuit si in afara Regatului lui Burebista sau Decebal, iti dai seama foarte usor ca teritoriul dacilor liberi era de cel putin 4-5 ori mai mare decat al provinciei traiane.
Romanii au fost in S Moldovei? Posibil. Cat de mult au patruns in Moldova?
Pana la jumatatea ei, pana in N?
Daca nu, inseamna ca nu a fost semnificativ.
Oricum, romanii nu au incorporat in imperiul lor, Muntenia, Moldova, Bucovina, Maramuresul, adica un teritoriu mult mai mare decat cel ocupat.
Intrebarea ramane, pe acesti daci cum i-au romanizat?
In Iudeea de ce nu au latinizat poporul?
In Grecia, de ce nu i-au latinizat si pe greci, ci doar pe daci/traci?
Nu se aplica acelasi principiu? In aceeasi zona, au latinizat doar o parte? Chiar daca grecii si tracii nu erau delimitati?
In Britania au ajuns romanii?
Da.
De ce nu avem acolo un popor latin?
Iudeea, ca și alte ținuturi sau țări, a fost cucerită de romani, dar nu a fost și colonizată!
Buna seara, domnule profesor.
Nici Dacia nu a fost colonizata, au fost adusi doar militari. Nu au fost aduse si alte persoane, nu au fost mutate aici populatii de latini.
Oricum, latinii erau putini, erau locuitorii din Latium, aceia erau considerati latinii adevarati. De unde atat de multi barbati pt a latiniza zone atat de intinse – Spania, Franta etc. ?
Tot ramane fara raspuns intrebarea: cum de pe noi ne-au latinizat atat de bine, inclusiv pe cei din teritoriile neocupate, neincluse in provincie, teritorii mai mari decat Dacia Traiana, iar la ei acasa nu au reusit? De ce limba noastra este unitara, iar in Italia exista zeci de limbi materne si dialecte?
Nu ar fi fost normal sa fie invers.?
Pai daca nu a fost colonizata (si au fost adusi doar militari) ce facem cu orasele romane? Dacia romana a fost o provincie de top dpdv numar de orase municipium si colonia raportat bineinteles la suprafata ei (Galia de exemplu a avut chiar mai multe, dar si suprafata a fost de 4-5 ori mai mare).
https://en.wikipedia.org/wiki/Colonia_(Roman)
Drobeta se apreciaza ca ar fi avut la apogeu catre 40 de mii de locuitori, cel mai mare probabil ca numar de oameni, Apullum vreo 30 de mii…cel mai mare ca suprafata… Ulpia 15-20 de mii, Romula cam la fel, Porolissum cam 20 de mii, Potaissa cam 10 mii, Napoca cam cat porolissum etc. La fel, Tibiscum, Ampellum…orase mari, cel putin unul din ele (Tibiscum) devenit si el municipium.
Toata masa asta de oameni (si vorbim doar de orase) nu erau doar aparat administrativ, nu puteau fi atatia, ci oameni din toate domeniile de activitate, comert, mestesuguri, constructii…)
Cu arheologia din perioada romana nu stam chiar asa de bine fata de Franta de exemplu, dar atat cat s-a sapat avem peste 3000 de urme de villa rustica, practic avem un sistem de agricultura reformat pe cel latifundiar.
Baza de date epigrafica din Heidelberg confirma faptul ca provincia Dacia a produs cele mai multe incriptii romane/latine din tot imperiul roman cu exceptia Italiei (din nou raportat la lungimea in timp a ocupatiei)
http://edh-www.adw.uni-heidelberg.de/inschrift/suche?hd_nr=&provinz=Dac&land=&fo_antik=&fo_modern=&literatur=&dat_jahr_a=106&dat_jahr_e=450&DatierungGross=ja&hist_periode=&atext1=&bool=AND&atext2=&sort=hd_nr&anzahl=20
pe Inschriften >Eifache Suche respectiv Erweiterte Suche se poate compara cu oricare alta provincie si bineinteles facut raportul numar inscriptii/timp (intensitatea, oarecum, am putea spune).
Pe linkul direct am selectionat pina prin 400 (desi foarte marea majoritate sunt pina in 270), deoarece ele nu dispar complet nici dupa, mergand deci de la retragerea aureliana pina pe la 400-450 tot vom gasi inscriptii latine inclusiv in zona Carpatilor, dincolo de Brasov sau regiunea Medias, Feldioara…
avem de aemenea conform lui Florin Fodoreanu, aproape 5000 de km de drumuri romane construite in Dacia, si nu, nu e vorba doar de drumuri cu scopul deplasarii armatei, pentru ca ele nu erau nicidecum doar intre cele 2 castre de legiune sau castrele auxiliare, ci e vorba de o intreaga infrastructura, inclusiv comerciala.
http://www.academia.edu/5235219/Florin_FODOREAN_-_Propunere_pentru_o_clasificare_a_drumurilor_din_Dacia_roman%C4%83
e o parte din lucrare aici, la pg. 67 se face un calcul total.
„nu au fost mutate aici populatii de latini”
vorbim de fapt de populatie italica, nu latina strict de la originea ei, din Latium. Latinii doar i-au invins rand pe rand pe etrusci, sabini, samniti etc. si si-au intins dominatia in peninsula, dar in final toti au devenit „romani”. Gaius Marius, care a adus marea reforma militara, a desfiintat criteriul averii la incorporarea in armata si a inclus in baza de recrutare si pe cei din patura saraca a italicilor (ba chiar pe ei s-a bazat in primul rand, astfel baza de recrutare….man-power-ul…a crescut de cateva zeci de ori). Evident ca nu toti aia proveneau din Latium, din acel petec de regiune, totusi, toti aveau cetatenie romana si doar ei erau inrolati in legiuni (in trupele de elita profesioniste). Clar ca nu aveai cum sa formezi ca. 50 de legiuni (perioada republicana) sau ca. 30 de legiuni (perioada imperiala) decat din populatia de pe tot teritoriul Italiei si din coloniile romane din provincii. Trupele auxiliare erau recrutate din provincii (din necetateni, din „barbari”). Dupa edictul lui Carracala chestia asta si-a pierdut sensul, ca au devenit toti oamenii liberi din imperiu cetateni..
In cei adusi in Dacia la colonizare includem si iliri (adusi in special pentru minerit) sau traco-daci de la sud de Dunare.
Cu dialectele e o poveste lunga, pe foarte scurt, populatiile pe fiecare regiune s-au sedentarizat, lucru care duce la aparitia de graiuri, ulterior dialecte. Are si Dan Ungureanu o lucrare in sensul asta. Nici grecii nu au fost atat de multi si totusi civilizatia elenica s-a raspandit pe o suprafata foarte mare.
Apropo, vazusem ca s-a discutat de multimea castrelor din Dacia si ca acesta ar fi fost un indiciu ca romanii nu erau doriti si ca ar fi fost intr-o continua stare de alarma. Sistemul de aparare nu era fata de interior, ci fata de atacurile dinafara, lucru care ar fi fost normal in oricare provincie de margine a imperiului si mai ales cand depasesti o granita/bariera naturala asa eficienta si usor de aparat cu e Dunarea, fapt care complica mult lucrurile. Stan aici avea dreptate in faptul ca raportul dintre profitul/beneficiile obtinute din provincia Dacia si cheltuielile cu sistemul de aparare si presiunea dinspre nord si est la vremea lui Galienus si Aurelian incepuse sa cam devina subunitar.
Am fost cam stufos cred :)
Pana la ocuparea Daciei romanii au strămutat de doua ori, conform izvoarelor istorice scrise, populație de la nord de Dunăre și vorbim de zeci de mii de locuitori. Conform lui Mommsen și unor arheologi primul limes, care va forma Brazda lui Novac, a fost construit în vremea lui Nero, asa se explica și aducerea a 100000 de locuitori în Moesia. Ca sa nu mai vorbim ca în vremea lui Augustus, Scytia Minor a fost ocupata de romani pana în sec VII.
Nu cheltuielile militare i-au determinat pe romani sa se retragă. Problema o reprezentau gotii care devastasera Balcanii și punând mana pe ambarcațiunile Regatului Bosforan își extinsera invaziilor și în Asia Mică.
În ciuda victoriilor reputate de Aurelian și ca general, apoi ca împărat împotriva gotiilor situația rămânea îngrijorătoare. Acum s-a văzut ca sistemul de apărare roman pe linia Dunării și în Dacia putea fi penetrat prin ocolirea trupelor cartonate în Dacia. Aurelian a ales soluția de ai transforma pe goti în foederati cedandu-le o parte din Dacia. Spun o parte pentru ca romanii, conform descoperirilor arheologice și unor marturii istorice, au păstrat numeroase capete de pod la nord de Dunăre în Banat, Oltenia și Muntenia. Imediat după retragerea din 275 s-a încheiat pace cu gotii care a durat pana la invazia hunedorean, deci mai mult de 100de ani.
În momentul lui Aurelian, Imperiul era impartit:în vest Britania, Galia și Hispania se desprinderea, în Orient Palmyra ocupase Siria, o parte din Asia Mică și Egipt iar la Dunăre gotii făceau ravagii. Practic cu armata de la Dunăre și ce mai era în Italia, Aurelian a refăcut într-un timp extrem de scurt unitatea Imperiului sacrificand provincia Dacia.
Chiar dacă Aurelian a fost un împărat dur, neagreat de Senat a cărui putere nu mai era cea din vremea Republicii, este evident ca decizia de a părăsi Dacia nu a fost decizia unilaterala a Împăratului ci a fost luata împreună cu Senatul. Faptul ca Aurelian se consulta cu Senatul a devenit evident după asasinarea lui Aurelian.
Retragerea Aureliana rămâne o decizie politico-militara luata la nivel înalt de Împărat și Senat și nu doar decizia unui militar.
Cei care spun ca Aurelian a creat doua Dacii la sud de Dunăre pentru a ascunde dezastrul neaga realitatea istorica. Gotii fuseseră decisiv înfrânți iar Aurelian le ucidere regele personal în lupta. Aurelian a creat doua provincii Dacia la sud de Dunăre pentru ca inițial Traian crease doua provincii Dacia Superior și Dacia Inferior. Având în vedere ca Aurelian era un militar, puțin educat este evident ca decizia de a crea doua provincii fusese a Senatului, senatorii fiind cei care cunoșteau istoria și implicit ce făcuse Traian.