Publicăm comentariul excelent trimis de dl SURENA

Niciodată cuvîntul ROMÂN nu a însemnat IOBAG, ȘERB !

surena3 hours ago

Am gasit cartea prof. Constantin C. Giurescu Vechimea Rumaniei in Tara Romaneasca si legatura lui Mihai Viteazul” Ed.Universdul 1943
Rezumatul pe scurt ar fi :
1)Giurescu nu impartaseste opinia lui Nicolae Balcescu ca Mihai Viteazul ar fi introdus rumania si considera ca interpretarea textului „cum care pe unde va fi,acela sa fie ruman vesnic unde se afla”se refera nu la oamenii liberi ci la niste fosti rumani ( pag.11).
2) Giurescu spune ca in sec XVII convingerea era ca boierii isi stapaneau rumanii de la intemeierea satelor ori de la descalecarea terii si care era adanc inradacinata. Astfel, Giurescu mentioneaza ca Mihnea Voda daruieste satul Manesti la 14 Maiu 1580 Manastirii Sf.Troita cu „tot hotarul si toti rumanii si toate morile”. Tot Giurescu mai mentioneaza o danie pe la 1558 a postelnicului Stanciuc cu 6 rumani.
Giurescu merge mai departe si gaseste o mentiune interesanta pe la 1512 a mitropolitului Luca impreuna cu episcopii si egumenii care dadea o scrisoare Manastirii Cozia prin care ii inchina Manastirea Cotmeana „cu toate satele si rumanii si mosiile si tiganii, si cu moriile si cu viile ” pe cari le daduse Mircea Voda Batranul . Giurescu spune ca „nu mai e vorba de o marturie interesanta care ar putea fi banuita.Cand mitropolitul, episcopii si egumenii,cari nu erau numai oamenii cei mai batrani,a caror viata apartinea in cea mai mare parte a ei sec XV, dar carturarii timpului si pastratorii cei mai autorizati ai traditiei,cand spun in 1525 ca rumanii pe care ii avea atunci Mnanastirea Cotmeana ii fusesera daruiti de Mircea cel Batran,afirmarea lor nu poate fi pusa la indoiala ” – Girescu pag.21/22.Cateva randuri mai incolo Giurescu spune ca „libertatea taranilor este o iluziune, ea s-a putut sustine numai prin ignorarea organizarii de odinioara.”
4)Opinia lui Giurescu ca pana la sfarsitul sec XVI nu se afla in Tara Romaneasca decat trei categorii de locuitori : oraseni, proprietarii si rumanii contrasteaza cu istoria oficiala din manuale mai ales ca el spune clar ca o populatie de oameni liberi nepropietari la sate apar de la Mihai Viteazul incolo.
5)Dupa Giurescu libertatea este conditionata de stapanirea pamantului, daca un taran pierdea pamantul atunci el devenea ruman. Giurescu aduce in sprijinul afirmatiei sale urmatoarea intamplare : Banul Dobromir mazilit de Mihnea Turcitul a vrut sa fuga in Ardeal cu averea si familie, dar taranii din Gorj si Valcea l-au jefuit de 7 poveri. Dobromir a facut plangere la domnitorul Petru Cercel care i-a obligat pe tarani sa-l despagubeasca pe pagubit. Pentru ca taranii nu aveau banii „si-au inchinat toate mosiile lor lui Dobromir banul si jupanesii Vilaia ca sa fie rumani de buna voia lor”.
6)Giurescu mai spune ca rumanii care plecau pe alte mosii, precum si strainii care se stabileau pe mosii deveneau automat rumani-hrisovul lui Mihnea dat Manastirii Bistrita (pag.29).
Interesant este si cum se aparau taranii de rumanie aducand argumentul ca „nu s-au hranit pe ocina proprietarului”.Cu alte cuvinte, daca ei recunosteau ca depindeau de proprietar insemna ca ar fi fost rumani.. Giurescu pune aceste lucruri pe organizarea fiscala de atunci care cunoastea doar doi contribuabili: proprietarii si rumanii.
7)Giurescu mai afirma ca „rumanii existau in Tara Romaneasca din cele mai vechi timpuri si ca parerea ca ei ar fi fost proprietari care-si pierdusera mosia si cari apoi ar fi fost lipsiti de libertatea lor, fie treptat, fie prin abuz ori dintr-odata printr-o masura administrativa , trebuie inlaturata. Admite ca numarul lor a crescut si prin decaderea unui numar mare de proprietari care nu mai puteau plati birurile.
8)Paralel are loc si o emancipare a rumanilor, adica „judecierea „sau „megiesierea” care se facea prin improprietarire atestata pe la 1604 de Radu Serban „si am procit domnia mea si cartea lui Dan Voda cel de demult, si am adevarat domnia mea cum ca s-au rascumparat acei mai sus numiti oameni de atunci dintr’acelea zile de demult”.
Libertatea uneori putea sa fie conditionata sau provizorie, ei puteau fi eliberati de buna voie de stapanii lor, domnii le puteau acorda rascumpararea sau se puteau rascumpara platind o suma sau chiar birurile proprietarului.
9)Rumanul fiind considerat o parte a mosiei el urma soarta mosiei, deci puteau fi vanduti impreuna, dati ca dota etc. Lucru normal pentru ca rumanul era legat de bucata lui de pamant,astfel casa ridicata de el, livada ori locul de padure taiat si curatit constituiau averea lui, el platea o dijma si putea dispune de bunurile lui..
10)In concluzie Giurescu afirma ca rumania exista in Tara Romaneasca din cele mai vechi timpuri iar intreaga populatie de tarani de pe mosiile domnesti,boieresti si manastiresti era formata din rumani.
11)Masura lui Mihai viteazul nu modifica cu nimic situatia rumanilor care se aflau pe mosiile stapanilor lor si pune pe seama actului aparitia rumanilor de legatura.Acestia erau rumanii pe care masura ii prinsese pe mosii .
12) Giurescu afirma ca in sec XVII libertatea rumanilor luase un avant fie in urma unor procese, fie prin rascumparare, dar ramaneau ca si rumanii legati de satul unde-si plateau birul, se deosebeau de acestia prin faptul ca rumanul ramanea indatorat in timp ce el platea numai dijma fara claca.
In viziunea lui Giurescu rumanii nu constituie o denumire etnica ci una sociala. Cartea cuprinde o impresionanta lista de documente in sprijinul celor afirmate.
Imaginea descrisa despre rumani si rumanie nu corespunde cu ce stiam din scoala iar raporturile nu sunt asa de simple ca intre un nobil si un iobag, dimpotriva. Nu cred totusi ca Ruman si Rumanie nu are legatura cu denumirea etnica. Cred ca istoricul Panaitescu, in ciuda scepticismului multor istorici, a punctat printr-o logica cum s-a petrecut rumanizarea in timpul primului tarat bulgar.Omul bogat este gospodar (de origine slava) care pe masura ce se imbogateste devine jupan (de origine slava) si apoi boier (slav sau turcic) in timp ce taranul (de origine latina) saraceste si devine serb (servus) si in final ruman (de la romanus) pe langa o ocina (tot slav) si au impus si schimbarea religiei cu cea ortodoxa (Onciu,Xenopol,Cantemir). Peste stapanirea bulgara a venit apoi cea turcica – pecenega si cumana – si aparitia unor boieri cu nume turcice: Basarab,Turcul, Berindei,Comari.
Cu trecerea timpului boierii slavi sau turcici s-au impanitenit, s-au romanizat si chiar daca au tinut la statutul lor care ii diferentia de rumani, ei se considerau romani pentru ca legatura intre boier si pamant o facea rumanul-taranul.
Cred ca departe de a fi o situatie injositoare ruman – taran legat de glie dovedeste vechimea noastra si legatura cu colonii din vremea lui Constantin cel Mare. Imparat care a reocupat o parte din Dacia Traiana (S Munteniei, Banatul si Oltenia). Barbarii au schimbat doar demnitarii pastrand oamenii care munceau pamantul. Faptul ca un ruman nu putea fi deposedat de pamantul pe care-l muncea si era dat cu tot cu pamant exact ca in vechea vorba romaneasca apa trece, pietrele raman.