Sorin
george-turle@t-online.de
79.197.53.127
Se exagereaza, totusi. Care ar fi interesul in treaba asta al marelui guvern dictatorial? Sa domneasca ulterior peste o lume de cenuse, intr-o atmosfera complet distrusa, iradiata, cu toate rezervele terestre de apa contaminata, cu imposibilitatea de a mai practica pe undeva agricultura, intr-o iarna nucleara pe o planeta pe care viata a fost stearsa, devenita istorie (pe care nu mai are cine sa o povesteasca)? Presupunand ca acei membri au adaposturile pregatite, vor trai sute de ani in buncare, ca sobolanii, ca grup singuratic, fara a mai avea pe cine sa papuseasca, in speranta ca descendentii lor (daca or avea), vor putea reveni la suprafata, odata cu sperata reparare a atmosferei?
Nu stiu daca nu e inca clar pentru toata lumea ca orice conflict militar de anvergura (chiar daca debuteaza ca si conventional, escaladeaza cu siguranta la un conflict nuclear. La arsenale pe care le au numai SUA si Rusia (si cine stie cat are China, as paria ca inmultesti cu minim 3 sau 4 numarul oficial), plus celelalte tari posesoare de astfel de armament, viata va fi searsa de pe pamant de mai multe ori. Din toata America, toata Asia, toata Europa, toata Africa, spre am ma exprima „academic”, nu va mai ramane nici rahat de analize. iar cei pe care ii vor prinde „blastul”, vor fi norocosi, vor cpara repede, astia probabil vor fi inre 2/3 si 3/4 din populatia terestra actuala. restul se vor stinge pe parcursul a cateva luni, un an, timp in care isi vor fi dorit sa fi murit atunci cand rachetele inca zburau de colo-colo. Intr-o lume in care palcuri razlete de supravietuitori se vor omora pentru o radacina, si aia iradiata, pe care s-o roada, sau vor recurge la canibalism. Oricum, vor muri toti incet, planeta devenind absolut nelocuibila si irecuperabila, probabil si pe termen lung (secole).
Nu am indoiala ca exista cretini care „gandesc” la asa ceva (la starnirea unui conflict nuclear), fara a fi capabili absolut deloc sa se gandeasca la consecinte, precum in exemplele: Un senator republican psihopatic
Si un alt invitat la Fox News, la Tucker show, un poadcaster dement pe nume Jesse Kelly
„We need a miliraty that’s flat out hostile, a miltary full of type A man, whi wants to sit on a throne of chinese skulls”
Deci de asta are nevoie SUA, in mintea cretinului asta, de o armata ostila din oficiu, doritoare de razboi, care ar arde de dorinta de a sta pe un tron facut din cranii chineze. Nu stiu daca e nevoie de alte comentarii si daca creierul ala de aluna isi da seama de ce vorbeste, ce consecinte ar implica o punere in practica a imaginatiilor lui bolnave. Cat despre acel senator, nu ai ce critica sa formulezi, pentru e sub oricare.
Deci da, exista indivizi de genul asta, unii chiar mai sus-pusi decat ipochimenele astea, dar sa existe o organizatie anume, care conduce (din umbra) lumea si care sa aiba acel interes special sa vina sfarsitul ei…trece, zic eu, de orice logica.
Imi cer scuze, am spus ca din partea mea o anume disputa e incheiata si ce vreau sa postez consider ca e independent de ea. Mi s-a spus despre dezavantajul de a gandi ca un inginer si s-a sugerat ca prin asta nu am cum sa inteleg o serie de lucruri, aspecte ale istoriei, gandirea unui economist, chestie de tablou de ansamblu (acel „the big picture”, cum spune americanul) si am dat de o colectie deosebit de draguta, dupa parerea mea. E una de predictii pe parcursul a vreo 3 decenii, din partea economistilor, prin intermediul presei si televiziunii. Asta mi-a adus aminte si de infrangerea zdrobitoare pe au prezis-o lui Trump in fata lui Hillary Clinton o serie de specialisti in analiza politica si o serie de agentii de polluri si transmise ca atare de catre media. Acea previziune sugera undeva sub 200 de voturi electorale pentru Trump si „o lupta stransa” chiar in state rosu-visiniu altminteri, precum Texas sau Ohio.
Mai jos colectia de titluri:
„1990. The Economist. China’s economy has come to a halt.
1996. The Economist. China’s economy will face a hard landing
1998. The Economist: China’s economy entering a dangerous period of sluggish growth.
1999. Bank of Canada: Likelihood of a hard landing for the Chinese economy.
2000. Chicago Tribune: China currency move nails hard landing risk coffin.
2001. Wilbanks, Smith & Thomas: A hard landing in China.
2002. Westchester University: China Anxiously Seeks a Soft Economic Landing
2003. New York Times: Banking crisis imperils China
2004. The Economist: The great fall of China?
2005. Nouriel Roubini: The Risk of a Hard Landing in China
2006. International Economy: Can China Achieve a Soft Landing?
2007. TIME: Is China’s Economy Overheating? Can China avoid a hard landing?
2008. Forbes: Hard Landing In China?
2009. Fortune: China’s hard landing. China must find a way to recover.
2010: Nouriel Roubini: Hard landing coming in China.
2011: Business Insider: A Chinese Hard Landing May Be Closer Than You Think
2012: American Interest: Dismal Economic News from China: A Hard Landing
2013: Zero Hedge: A Hard Landing In China
2014. CNBC: A hard landing in China.
2015. Forbes: Congratulations, You Got Yourself A Chinese Hard Landing.
2016. The Economist: Hard landing looms for China
2017. National Interest: Is China’s Economy Going To Crash? ”
Epilogul:
„View the picture below to see the actual result ”
https://scontent-muc2-1.xx.fbcdn.net/v/t31.18172-8/18954721_1300566733398277_8986810098657751995_o.jpg?_nc_cat=102&ccb=1-5&_nc_sid=9267fe&_nc_ohc=J4D56ozVOVsAX9fcEpN&_nc_ht=scontent-muc2-1.xx&oh=00_AT_XMkALqchxZfGqRQJYhwAd3jcB0xBvlPhfDWWJBFacYQ&oe=61F1F8D5
Sursa chartului este propaganda mediei chinezesi…ăăăăă…vroiam sa spun, US Bureau of Economic Analysis
Predictiile nu prea au imbatranit bine. :)