Iulian Mares
2.364 aprobate
iuliuss_m@yahoo.ca
86.127.163.55

 

1- Cine semneaza riposta? (nu agreez rspunsuri neasumate, dar zi pot face o exceptie…
Redactia a dat lovitura de rever, ca-n tenis??? Atunci sa ne amintim ce am postat eu si nu gandirea unora din presa:
^A castigat Inkizitia mileniului 3!
Veti constata ca Iranu nu moare, caci nu asta a fost obiectivul politic, dar visul de marire, inoculat de unii (doi la numar) s-a frant!
Terminati cu raketele hipersonice …, mai ales iraniene… Vedeti intai cum se lanseaza la acest moment si apoi umpleti foaia!
Asa cum era, lumea Iranului nu mai exista… si adaug: cred cu convigere asta, pentru ca Iranul nu reprezinta aspiratiile cetatenilor planetei despre viata si munca, ci un stat teocratic, cu principii medievale, care isi doreste preamarirea antica si controlul celor pe care-i desfide si îi considera de mana 2a! Unii, intr-o etapa istorica kiar simpatizau cu AXA, erau arieni, nu? Si azi este la fel, cand te consider kiar cu evidenta emfaza persan, arian si ceilalti beduini nu esti departe de eugenism!
2-Programul civil N este una, iar cel militar este cu totul altceva! Ce nu este clar? Cand nu ai probleme de ascuns?
AIEA – Agenția Internațională pentru Energie Atomică
Permisiuni Istorice și Inspecții Speciale
*În trecut, Iranul a permis accesul inspectorilor la obiective nedeclarate sau suspecte sub anumite protocoale:
Protocolul Adițional: În perioadele de aplicare a Protocolului Adițional, AIEA a avut dreptul la „inspecții inopinante” (snap inspections) și acces la locații suspecte, nu doar la cele declarate oficial.
Locații Suspecte (2019–2020): În urma unor informații externe (inclusiv din „arhiva nucleară” prezentată de Israel), AIEA a reușit să viziteze locații nedeclarate precum Turquzabad și Varamin, unde au fost detectate particule de uraniu de origine antropică.
**Acordul din 2020: Iranul a acceptat formal accesul la două locații unde se suspectau activități nucleare trecute pentru a clarifica „întrebările nerezolvate” ale agenției
***Blocajul actual (2025–2026)
****În contextul recent al conflictelor militare, cooperarea a suferit regrese majore:
#Refuzul accesului la site-urile bombardate: Din iunie 2025, în urma atacurilor asupra unor instalații nucleare, Iranul a interzis accesul inspectorilor la site-urile lovite (precum Natanz și Isfahan).
Condiționarea inspecțiilor: #Autoritățile de la Teheran refuză acum inspecțiile până când AIEA nu stabilește un cadru clar pentru „condițiile post-război” și nu condamnă atacurile asupra instalațiilor aflate sub supraveghere.
Incertitudinea stocurilor: Rapoarte recente (februarie 2026) confirmă că AIEA nu mai poate verifica mărimea și compoziția stocului de uraniu îmbogățit din cauza lipsei accesului fizic și a întreruperii sistemelor de monitorizare video.
*#-Dintr-o perspectivă legală și internațională, nu există nicio entitate care să „aprobe” ca o țară să producă arme nucleare. Dimpotrivă, întregul sistem global este construit pentru a interzice acest lucru.
Iată cum funcționează situația în realitate:
1. Tratatul de Neproliferare Nucleară (NPT)
Acesta este documentul de bază semnat de aproape toate țările lumii (inclusiv România și #*Iran).
Regula: Doar 5 țări sunt recunoscute oficial ca state posesoare de arme nucleare (SUA, Rusia, China, Franța și Marea Britanie), deoarece aveau aceste arme înainte de 1967.
Interdicția: Toate celelalte țări semnatare s-au angajat prin tratat să nu dezvolte niciodată arme nucleare.
2. Cine „aprobă” de fapt? (Puterea de fapt)
Deoarece nu există o aprobare legală, țările care vor arme nucleare aleg una dintre cele două căi:
2.1-Ieșirea din Tratat: O țară poate decide să părăsească NPT (cum a făcut Coreea de Nord în 2003) și să ignore comunitatea internațională.
2.2-Programul Secret: O țară poate încerca să le construiască în secret, sub paravanul unui program nuclear civil (pentru energie), sperând că nu va fi prinsă de inspectorii AIEA.
3. Cum se obține „acceptarea” (Post-Factum)
Dacă o țară reușește să fabrice bomba, ea nu primește o „aprobare”, ci se confruntă cu următoarele etape:
3.1-Sancțiuni severe: Consiliul de Securitate al ONU impune de obicei blocade economice totale (cazul Coreei de Nord).
3.2-Presiune diplomatică: Izolarea țării respective pe plan mondial.
3.3-Recunoașterea tacită (Excepția): În cazuri rare, precum India sau Pakistan, după ce au testat bomba, acestea au fost treptat „reintegrate” în comerțul internațional din motive strategice, deși nu sunt recunoscute oficial ca state nucleare sub NPT. Israelul urmează o politică de „ambiguitate opacă” (nu confirmă, nici nu infirmă), fiind acceptat tacit de aliații săi.

*****Nici nu s-a pus vreodata debarcare in Iran gen Operatia Owerlord/WW2, ci o debarcare la scara redusa, cu obiectiv limitat, intr-un cap de pod cu adancimea aprox 10 km, in zona stramtorii Ormuz! Desigur, ca intr-o asfem de operatie de desant vor fi si pierderi, fapt care a si inclinat balanta, intrucat pt US Army conteaza mult oamenii, spre deosebire de 3-4 tari in lumea asta si ele sunt foarte cunoscute….

Nu va grabiti sa credeti orice puncte de negociere aparute in presa!
Vom trai si vom vedea! (Sper ca nu studente si sportivi spanzurati, omorati cu pietre, protestatari mitraliati pe strazi cu miile si zecile de mii, macarale de care atarna spanzuratii, arme si valiza N in mana popilor, intrucat consider ca unii aveti placeri morbide….)
Dar daca unii iți doresc o asemenea Putere Regionala eu nu merg la filmul ăsta, pt ca mai cunosc un nebun obez care-si flamanzeste poporul vs rakete N mari cat un tranvai cu 3-4 vagoane!