Încă o „formă fără conținut”: revoluționarii din decembrie…

Am avut o revolutie? Toate informatiile care ne-au parvenit in ultima vreme sustin ca nu. A fost o lovitura de stat. Daca nu am avut revolutie, atunci cum Dumnezeu am avut revolutionari? Pot exista revolutionari fara revolutie? Se pare ca da. In Romania, acestia au fost produsi in serie. Deci, daca nu a existat revolutie, nu este neaparat sa nu fi existat si revolutionari. Romania este o dovada in acest sens.

Ma numar printre analistii care, de la bun inceput, au sustinut argumentat ideea ca, in Romania, in decembrie 1989, nu a avut loc o revolutie. A fost doar inceputul unei revolutii, si nu la Bucuresti, ci la Timisoara, eveniment stimulat si apoi amplificat de o conspiratie interna si externa, benefica de altfel, care a condus la daramarea dictaturii lui Ceausescu. Avand drept argument numarul mare de victime, victime care nu au existat in alta parte, cu exceptia Romaniei, Ion Iliescu si presa sa de curte ca de altfel si istoricii sai de curte au sustinut ca totusi, in ciuda faptului ca toate conducerile comuniste din blocul rasaritean s-au prabusit fulgerator, a existat o revolutie desfasurata in timp. Este o veritabila inovatie in plan istoric.

Teza revolutiei, fie ea si desfasurata in timp, utilizata de regimul Iliescu a putut justifica, din punct de vedere teoretic, violentele care s-au produs in decembrie 1989 in Romania, aparitia teroristilor, precum si existenta revolutionarilor impartiti in mai multe categorii.

Astazi, asistam la declansarea primelor anchete serioase si masive totodata privind certificatele de revolutionar. Au existat, in ziua de 21 decembrie 1989, la Bucuresti, oameni pe baricade care au solicitat plecarea lui Ceausescu si abolirea comunismului? Da, au existat. Au exista, atunci, oameni ucisi de gloante si sub senilele autoblindatelor, in special in Piata Universitatii? Da, au existat. Au existat, in Timisoara, orasul care a declansat revoltele, oameni care si-au sacrificat viata pentru a scapa Romania de blestemul comunist? Da, au existat.

Si atunci cum am putea sa ii denumim pe acesti oameni care s-au jertfit sau pe cei care au scapat ca prin minune, unii nevatamati, altii grav raniti? S-a convenit ca ar trebui sa le spunem revolutionari. Desi mult mai corect ar fi fost sa le spunem luptatori anticomunisti.

Dupa fuga lui Ceausescu, a aparut, deloc intamplator, asa-numitul fenomen terorist. Teroristii au disparut asa cum au aparut, dar dupa ce au lasat in urma 1.000 de cadavre. Mult mai multe victime decat cele din evenimente inregistrate in timpul evenimentelor din decembrie 1989 pana la fuga lui Ceausescu. Acestora li s-au adaugat cateva mii de raniti sub rafalele de gloante ale fantomelor denumite de Ion Iliescu teroristi.

Teroristii au aparut si au disparut lasand in urma cadavre, consolidandu-i la putere pe autorii loviturii de stat si motivand, prin sangele varsat, existenta unei noi categorii de romani, cea a revolutionarilor. Randul acestora a fost rapid ingrosat, cu sprijinul direct al lui Ion Iliescu, de nenumarati dubiosi. Au fost mii de oameni care si-au cumparat literalmente titluri de revolutionari. La inceput, pentru a-si face din aceasta un titlu de glorie sau, in cazul securistilor, pentru a-si acoperi crimele trecutului, iar mai tarziu, pentru a accesa o serie de privilegii pe care societatea le-a acordat cu prea multa generozitate. De-a lungul unui sfert de deceniu, statul a cheltuit, pentru autenticii luptatori anticomunisti, sume extrem de mici, devenite insa colosale in cazul celor care detineau, in mod nejustificat, tiltlul de revolutionar. A devenit o afacere. O mare afacere. Una dintre cele mai profitabile afaceri. O afacere politica si juridica pentru unii, o afacere financiara pentru altii.

In 1992 si 1993, avand acces la nenumarate documente ale loviturii de stat din decembrie 1989, am declansat, la Evenimentul Zilei, unde eram redactor sef adjunct si conduceam, intre altele, si departamentul de investivgatii, anchete de rasunet vizandu-i pe falsii revolutionari. Am creat chiar un curent de opinie, evident, impreuna cu intreaga redactie condusa de Ion Cristoriu, astfel incat multi detinatori de titluri, din pacate chiar cei care le meritau, au venit la redactie si le-au depus, debarasandu-se de ele in semn de protest fata de nenumaratii revolutionari falsi. Dar nimeni nu a declansat, pana acum, vreo ancheta penala serioasa in acest domeniu.

Tavalugul a pornit. Si sper sa nu se mai opreasca decat atunci cand detinatorii de titluri false si cei are le-au vandut, precum si complicii politici ai acestora vor fi pedepsiti. Au mai ramas in viata cativa luptatori anticomunisti autentici. Au mai ramas in viata cativa care chiar si-au pus viata in pericol la Timisoara, in Bucuresti sau in alta parte, luptand sincer impotriva sistemului comunist. Cei mai multi au fost raniti si sunt in continuare suferinzi. Acestia nu ar trebui sacrificati in iuresul bataliei, cat se poate de legitime, care s-a dezlantuit astazi impotriva falsilor revolutionari. Ar fi nedrept.

Sursa: CorectNews