PIF
1 aprobat
ioncoja.rox
paperclipss66@gmail.com
86.120.128.123
Aș zice că o problemă-cheie nu este dacă Occidentul poate descuraja „invazia” rusească în teritoriile ucrainene, sau dacă aceasta chiar va avea loc, sau bugetul mărit al unei armate românești total ineficiente în cazul unui conflict major, forțe militare care n-au reprezentat altceva în ultimii 32 de ani decât grupări însărcinate cu păzirea heroinei afgane în folosul CIA, ori cu protecția câmpurilor petroliere irakiene spre avantajul corporațiilor americane de extracție, prin urmare, sunt de părere că altele ar fi prioritățile. Ce se întâmplă după toate aceste acuzații la adresa administrației de la Kremlin?
Sancțiunile economice occidentale ar provoca probabil un răspuns asimetric. Tucidide susținea că națiunile merg la război din frică, interes sau mândrie. Mândria include naționalismul, un curent foarte puternic în politica rusă. Emoția îi poate influența acțiunile liderului rus, deși este cunoscut drept o persoană extrem de echilibrată, de ponderată. Un răspuns occidental ostil însă, din partea SUA, ar conduce la o alianță și mai strânsă între Moscova și Beijing. În timpul desfășurării Jocurilor Olimpice, a căror ceremonie de deschidere are loc pe 4 februarie și la care președintele Rusiei va fi oaspete de onoare, Vladimir Putin și Xi Jinping vor semna o serie de acorduri majore, dintre care unul ar putea transforma relația deja foarte puternică dintre China și Federația Rusă într-o adevărată alianță militară. Cu Rusia și China acționând ca o unitate, la care se mai adaugă și armatele statelor membre ale Organizației pentru Cooperare de la Shanghai, întreaga „ecuație” devine mai mult decât un simplu pol geopolitic. În comparație, SUA împreună cu cei 29 de pitici ai NATO nu prea se adună într-un conglomerat demn de-a contracara puterile tehnologice și militare ale Eurasiei și iarăși ne vom plânge că lumea a devenit din nou unipolară și că România se va vedea pusă-n situația să-și schimbe „stăpânul”, oricât n-ar conta înțelegerile politice nici cât hârtia pe care au fost tipărite, după cum afirmați, totuși polaritatea ar putea fi inversată de această dată.
Așadar, nu ar trebui să ne așteptăm să aibă loc vreo acțiune militară între 4 și 20 februarie 2022, când în mod tradițional intervalul reprezintă un timp de pace în lume. Dacă vor exista provocări, atunci acestea vor aparține occidentalilor, iar rușii cu siguranță vor fi pregătiți să le răspundă suficient de dur, în vreme ce obiectivul SUA de a împiedica China să-și îndeplinească visul de a deveni supremație militară și economică globală va fi TOTAL anulat. Pe un astfel de raționament mizez, atunci când susțin că instructorii militari americani (deghizați în consilieri NATO) nu vor îndemna, deocamdată, trupele ucrainene să atace Novorusia. Dacă totuși nu se vor abține și vor face o asemenea greșeală, gestul va constitui atât capăt de linie pentru statalitatea Ucrainei cât și ruinarea completă a economiei SUA.
Cât încă mai au loc negocieri, războiul rămâne departe: Lavrov și Blinken s-au întâlnit la Geneva https://www.youtube.com/watch?v=uIcXryB9Ml4
A
BLINKEN ÎNTÂRZIE RĂSPUNSUL CĂTRE RUSIA
De M. K. Bhadrakumar
Secretarul de Stat american Antonie Blinken avertizează cu privire la iminentul atac rusesc asupra Ucrainei, luptându-se pentru a-i determina pe aliați să se ralieze.
Un briefing de presă special, în grabă nesăbuită din partea departamentului de stat al SUA, pentru a avertiza un atac iminent al Rusiei asupra Ucrainei; un apel surpriză al secretarului de stat Blinken către omologul său rus Serghei Lavrov, care va fi urmat vineri de o întâlnire neprogramată la Geneva; un tur val vârtej al Kievului și Berlinului până joi – diplomația americană a intrat în criza pe măsură ce calendarul pentru a oferi un răspuns oficial la cererile Rusiei de garanție de securitate se apropie.
Înaltul oficial al Departamentului de Stat care a susținut marți briefingul vede ceva sinistru în exercițiul militar comun planificat între militarii ruși și cei din Belarus și suspecții „Belarus ar putea juca un rol în invazia planificată a Rusiei în Ucraina”.
Cu toate acestea, oficialul nici măcar nu știa amploarea exercițiului sau numărul de trupe implicate, inventa. În realitate, exercițiul nici măcar nu trebuie notificat conform Documentului de la Viena din 2011 al OSCE, deoarece se află sub pragul de 9.000 de militari etc. Dar Washingtonul ne-ar face să credem că, cu o forță meschină de câteva mii de soldați, Rusia intenționează să organizeze o invazie a Ucrainei peste granița belarusă!
Acum, acesta este contextul ostentativ în care Blinken a pornit de la Washington pentru un turneu la Kiev, Berlin și Geneva până vineri – o ipoteză hilară.
Cu toate acestea, acest lucru nu este de a subestima gravitatea situației în curs de dezvoltare. Moscova așteaptă până în weekend răspunsul scris al Washingtonului la propunerea sa de garanție de securitate obligatorie din punct de vedere juridic. Moscova va decide cu privire la cursul viitor de acțiune în funcție de răspunsul SUA,.
Marți, Lavrov a declarat la Moscova, în prezența ministrului german de externe Annalena Baerbock, aflat în vizită, că orice alte negocieri cu SUA vor depinde de răspunsul Washingtonului, „așa cum ni s-a promis”.
Miercuri, ministrul adjunct de externe Serghei Riabkov a subliniat că un moratoriu privind extinderea NATO pentru o perioadă limitată de timp ar fi inacceptabil pentru Rusia. El a spus: „Nu, acest scenariu este inacceptabil. Avem nevoie de garanții obligatorii din punct de vedere juridic pentru neextinderea NATO într-o formă de tratate: un acord bilateral cu SUA și un acord multilateral cu NATO”.”
Riabkov a explicat de ce Moscova are nevoie de „garanții, 100% pentru neextinderea NATO”. El a spus: „Am experimentat-o de multe ori în trecut, când astfel de formule, profitabile la exterior, au fost repede uitate și transformate în opusul lor… Nu putem fi mulțumiți cu încă o șmecherie”.
Pur și simplu, cea mai recentă isterie de război contrivită pare să prevestească o retragere a Administrației Biden din angajamentul de a preda un răspuns scris Moscovei până în acest weekend.
Potrivit Washington Post, „Nu este clar dacă Statele Unite vor oferi un răspuns scris Rusiei cu privire la cererile sale cheie de săptămâna trecută, lucru pe care Moscova continuă să insiste să-l rezolve… Oficialul Departamentului de Stat a evitat o întrebare dacă Washingtonul va oferi un răspuns scris, afirmând doar că Statele Unite rămân pregătite să angajeze Rusia în „probleme de securitate”.
Esența problemei este că aliații europeni s-au angajat să ia măsuri dure împotriva Rusiei dacă va arunca trupe în Ucraina, dar când vine vorba de specific, este departe de a fi clar ce sunt dispuși să facă. Aliații nu par uniți.
Marți, ziarul german Handelsblatt a relatat, citând surse guvernamentale germane, că guvernele occidentale nu mai iau în considerare tăierea băncilor rusești din sistemul global de plăți Swift. În câteva ore, ruble rusești au câștigat pe raport!
Aceasta înseamnă că așa-numita „opțiune nucleară” din pachetul de sancțiuni este în afara zonei de examinare. Evident, europenii nu își pot permite să rupă legăturile economice și financiare cu Rusia, având în vedere dependența lor puternică de gazul siberian.
La Berlin, Ministerul Economiei a dezvăluit că, începând cu 11 ianuarie, Germania are doar „o disponibilitate teoretică a gazelor de lucru de 17,7 zile”.
Livrările de gaze rusești s-au oprit din 21 decembrie, iar Gazprom nu a rezervat nicio capacitate de a pompa gaz în Europa prin conducta Yamal până în februarie. Per total, depozitele europene erau pline în proporție de 49,33 % la 12 ianuarie.
În mod evident, unii aliați europeni importanți au dat dovadă de mai puțin entuziasm pentru impunerea unor sancțiuni economice uriașe Rusiei, temându-se că o lovitură ar putea afecta economiile lor sau ar pune în pericol aprovizionarea cu gaze a Rusiei, de care este extrem de necesară.
Practic, cum sa sancționezi o țară înzestrată cu astfel de resurse minerale fabuloase și rezerve valutare care depășesc 650 de miliarde de dolari?
Rusia își echilibrează bugetul dacă petrolul se vinde doar la 40 de dolari pe baril.
Din nou, amenințarea SUA de a pedepsi Rusia prin reținerea certificării pentru conducta Nord Stream 2 este pur și simplu nerealistă. Cotidianul guvernamental Rossiyskaya Gazeta a comentat miercuri că Rusia nu suferă pierderi financiare din cauza întârzierii certificării, deoarece prețurile ridicate ale gazelor au compensat toate investițiile în acest proiect și nu ar putea decât să determine Rusia acum să-și extindă producția de GNL și să treacă la conversia gazelor, astfel încât să creeze un nou potențial de export.[1]
Adresându-se miercuri Parlamentului European de la Strasbourg, președintele francez Emmanuel Macron a declarat: „când mă uit la importurile noastre de petrol și gaze, văd că nu suntem independenți față de Rusia. Nu vom deveni independenți mâine, dar nu înseamnă că ar trebui să avem legături severe cu Rusia; dimpotrivă, ele ne aduc multe beneficii”.”
Macron își propune să viziteze Moscova în curând.
Într-adevăr, în timpul vizitei sale de marți la Moscova, ministrul german de externe Baerbock s-a distanțat prea vizibil de amenințările hiperbolice ale lui Blinken la adresa Rusiei, de isteria sa de război și de predicțiile sale apocaliptice. În schimb, accentul lui Baerbock a fost pus pe trasarea căilor de cooperare cu Rusia. Și-a demonstrat capacitatea de a gândi rațional și a oferit un dialog civilizat Rusiei.
Și din punct de vedere militar, un zbor militar britanic care ducea arme spre Ucraina a zburat luni în jurul spațiului aerian german, în loc să parcurgă cea mai directă rută, în condițiile în care Berlinul se opune oricărui astfel de ajutor militar direct.
Senatorul american Chris Murphy, un democrat din Connecticut care a călătorit cu senatori republicani și democrați la Kiev weekend-ul trecut, a declarat luni reporterilor: „În acest moment, se pare că există un interes ceva mai mare din partea Statelor Unite pentru punerea în aplicare a unor sancțiuni multilaterale dure decât din partea Europei.
Acest lucru este oarecum uimitor pentru mine, având în vedere integritatea teritorială a Europei, nu a Statelor Unite, este în joc.”
Este un secret deschis faptul că, în octombrie și noiembrie, Franța, Germania și alte câteva din UE au pus sub semnul întrebării avertismentele Washingtonului că acumularea militară a Rusiei în apropierea Ucrainei ar putea semnala o invazie iminentă. Franța și Germania s-au opus chiar activării sistemului NATO de planificare a răspunsului la crize și au trebuit să fie convinse să cedeze.
Mai presus de toate, europenii nu doresc să finanțeze Ucraina, care este o gaură neagră și un stat în dificultate. Nu are sens pentru ei când serviciile de informații americane se laudă în mass-media că ar sângera trupele rusești într-un război de gherilă în mijlocul Europei. În mod fundamental, toate acestea se transformă într-un scepticism omniprezent în rândul elitei europene în ceea ce privește administrația Biden.
Desigur, Blinken nu este Flautistul Pied de Hamelin.[2] El trebuie să găsească o cale de urmat. În termeni imediati, el trebuie să predea un document care să dea un răspuns al SUA la cererile Rusiei. Excursia în Europa este doar de a crea unele impresii derutante.
Într-o conferință de presă susținută miercuri la Kiev, Blinken a declarat că nu îi va oferi lui Lavrov un răspuns scris în cadrul viitoarei lor întâlniri de vineri de la Geneva. Dar numărătoarea inversă ar fi început la Moscova. Însuși președintele Biden a luat centrul scenei și a propus că „este loc de discutii dacă Putin vrea să facă asta”.
Dar rusii vor documente scrise nu discutii sterile, iar Biden ar putea doar trage de timp. SUA au un istoric lung de zig-zagging și nu respectă acordurile internaționale.
În politica americană extrem de polarizată, nu există nicio certitudine că Biden va obține chiar și un al doilea mandat de președinte.
Moscova nu poate decât să fie conștientă de experiența trecută și că, în atmosfera toxică a rusofobiei de pe Beltway/Washington, o îmbunătățire a relațiilor cu SUA, cu atat mai putin o înțelegere strategic nu este posibila si are consecințe atât de profunde asupra stabilității globale – și de natură existențială pentru Rusia însăși – va rămâne doar o speranta frumoasa.
Într-un tweet recent, Strobe Talbott, coregraful original al expansiunii NATO în ordinea de după Războiul Rece, i-a felicitat zgomotos pe Blinken și Jake Sullivan pentru încolțirea Rusiei!
Este suficient să spunem că echipa Clinton a rusofobilor conduce relațiile cu Rusia, iar agenda lor dubioasă este să termine Rusia!
Valery Garbuzov, directorul Institutului pentru Studii Americane și Canadiene din cadrul Academiei Ruse de Științe, a declarat miercuri pentru TASS: „În primul rând, habar nu am, dacă vor exista răspunsuri scrise. Faptul că Rusia vrea să le aibă în scris nu înseamnă că acestea vor fi furnizate în scris. În al doilea rând, nu cred că vor exista răspunsuri care să mulțumească Rusia”.
Sursa: https://www.indianpunchline.com/blinken-delays-us-response-to-russia
Nota traducatorului:
1. “Gambitul judokan” – rusii pot opri Gazele Naturale, contractele fiind déjà terminate/livrate, iar in schimb sa le ofere europenilor Gaze Lichefiate, la butelie ce sunt cu mult mai scumpe, dar mai ieftine decate cele ce ar vrea SUA sa le vanda europenilor la preturi ridicate.
2. În 1284, în timp ce orașul Hamelin suferea de o infestare cu șobolani, a apărut un flautist îmbrăcat în haine multicolore pretinzând că este un șobolan-păcălitor … Flautistul a acceptat pretul și și-a jucat rolul pentru a atrage șobolanii în râul Weser, unde s-au înecat cu toții.
Bio:
M. K. Bhadrakumar este un diplomat de carieră de profesie cu proximativ jumătate din cele 3 decenii ale carierei diplomatice dedicate misiunilor pe teritoriile fostei Uniuni Sovietice și Pakistanului, Iranului și Afganistanului. Alte postări de peste mări au inclus Coreea de Sud, Sri Lanka, Germania și Turcia.
Websiteul “Punchline Indian”-“Replica Indiana” poate provoca în mod intenționat, dar nu există intenții mala fide, nici o agendă ascunsă și nici o încercare de a predica.
Pur și simplu “Punchline Indian” reflectă marcajele unui umanist pe fundalul „secolului asiatic”.
Traducerea, Bio si Note: CD
Actualizare Vineri 21 ianuarie 2022:
“Am convenit că vor fi prezentate răspunsuri scrise săptămâna viitoare la propunerile noastre. Suntem de acord că este necesar un dialog rezonabil pentru scăderea emoţiilor”, a afirmat ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, potrivit cotidianului Le Figaro, după întrevederea pe care a avut-o vineri, în oraşul elveţian Geneva, cu secretarul de Stat american, Antony Blinken.