Surena
În răspuns la Corvin Lupu.
Este un raport al Direcției Generale a Poliției din 1938 către Ministrul de Interne în care se menționează că sionistii evrei din România sunt anticomuniști și respectă ordinea publică . Ziarul belgian Avenir Juif menționa că 10000 de evrei au părăsit Basarabia odată cu invazia sovietică și același ziar indica că în București se află 5000 de evrei care părăsisera Bucovina.
Este evident că evreii negustori, mici industriași, bancherii, evreii cu profesii liberale care își făcuseră un rost, care primiseră cetățenia și care nu erau nici sionisti și nici comuniști știau ce-i așteaptă așa că s-au refugiat în România. Nu erau tâmpiți să-și piardă banii de dragul comunismului. Deasemenea rapoartele Siguranței făceau o departajare clară inclusiv intre sionisti, neosionistii fiind considerați revizionistii.
O problemă prea puțin discutată de istografia noastră este sprijinul pe care România l-a oferit evreilor polonezi emigranți. După invadarea Poloniei de Germania și „eliberarea” de URSS un număr important de evrei polonezi au tranzitat România spre Constanța de unde au plecat fie în Palestina, fie în Marea Britanie și SUA.
Au fost și evrei care au trecut imediat de partea sovieticilor și s-au dedat la acțiuni reprobabile asupra administrației și armatei române în retragere. Aceste acțiuni au alimentat un antisemitism pe care, spre cinstea ei, Armata româna l-a stopat imediat. Marele Stat Major a interzis militarilor să întreprindă orice acțiune ostilă împotriva populației evreiești tocmai pentru că nu considera, așa cum considerați dvs. D-le Corvin, că evreii sunt comuniști.
Mareșalul Antonescu avea să declare că după eliberarea Basarabiei, când populația civilă cerea pedepsirea vinovaților, a hotărât să arate clemență față de evrei, exact ca în cazul legionarilor, pentru a nu pedepsi și evreii nevinovați care erau majoritari. Mareșalul Antonescu a dat dovadă de multă înțelepciune prin acest act care ar fi putut degenera într-un veritabil pogrom împotriva populației evreiești. Acest lucru, debasement, dovedește că românii nu puneau semnul egal între evrei și comuniști.
În concluzie ipoteză dvs. este greșită și alimentează „teoria” că România a fost o țară antisemita. O altă dovadă că românii nu puneau semnul egal între evreii și comuniști este faptul că Siguranța și cu Direcția Generala a Poliției ar fi trebuit să închidă toate fermele evreiești (sioniste) de la noi care pregăteau fermieri pentru Palestina. Din zecile de ferme, numai fermă „Masada” a făcut obiectul unei anchete sub suspiciunea că aici ar fi și evrei comuniști. Ancheta a dovedit că erau sionisti (nu neosionisti radicali) care nu aveau nicio treabă cu comunismul. În sfârșit, ultimul argument că românii nu puteau semnul egal între evrei și comuniști este faptul că, după pierderea Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța, populația evreiască refugiată din teritoriile românești ocupate, cetățeni români, a fost sprijinita și nu a fost victima anchetelor, discriminării ori violențelor,practic nu s-au făcut diferențieri intre refugiați. Bineînțeles că evreilor care doreau să părăsească România li se permitea acest lucru, dar numărul lor a fost redus. Ce argumente să mai aducem în sprijinul toleranței românești și ideii greșite că socoteau populația evreiască ca fiind în totalitate comunistă?
Una e o declaratie politica si alta e realitatea. Ca tu te faci ca ploua cu castraveti…, pai asta bre Surena, e subiectul principal de pe site ul dl. Profesor. Si tu te trezesti acus in 2018 sa rescri istoria asa cam cum ti’ar place tie sau celor ce ti’o cer. Cat de fidelitatea mea catre publicatiile tale e datorata hazardului, in general cand ti se mai pune un text pe prima pagina. Dezvoltarea subiectului e deja facuta pe net cu sute de marturii, calcule si aprecieri, lasa’l un pic pe Tacitus si citeste’le. Evita mistocariile gen „puciul legionar” ca te faci de ras. Sau iti arati locul pe care l’ai ales.
Dar de unde știe Surena că majoritatea erau nevinovați? E adevărat că marii criminali bolșevici, nucleul „organelor de partid și stat” se refugiaseră deja în Rusia, repartizați în alte posturi, inclusiv la conducerea lagărelor din Siberia, dar mulți rămăseseră. În realitate peste 90% din populația jidovească, de ambele sexe, de toate vârstele și categoriile profesionale s-a mobilizat participând la urgia și carnagiul antiromânesc, un rol mai puțin cunoscut avându-l cripto-jidanii care ne-au sabotat și ne-au vândut cum au știut mai bine. Cazurile documentate de omenie și de ajutor pe ascuns sunt rarrisime, atât de eficient erau controlul Cahalului și organizarea statului sovietic, dacă ar fi să dăm și noi „Drept între popoare” nu prea am avea cui, așa că orice act de bunăvoință făcut de europeni față de jidani n-a fost decât trădare prostească a propriului neam. În genocidul iudeo-bolșevic n-a existat nici o dezicere, nici o mustrare de conștiință, nici o condamnare oficială până azi, nici un Gyorgy de Ferenczy al jidanilor care să se rușineze că face parte dintr-o nație de bestii criminale.
Dreptul strămoșesc și bunul simț elementar cer viață pt. viață, sânge vărsat pt. sânge vărsat; regimul Antonescu forțat de împrejurările vremii i-a protejat pe jidani în general(pt. a-i folosi mai târziu ca monedă de schimb cu Aliații), măsurile punitive adresându-se agenților bolșevici(care nu trebuie să știm ce naționalitate aveau) – în timp ce crimele ocupației sovietice vizau direct pe români, vinovați de a fi autohtoni și majoritari pe pământul lor. Acesta e adevărul care ne doare, adevărul ascuns maselor în mod deliberat.
Numarul de morti nu poate fi stabilit pentru ca nu se poate stabili numarul de evrei deportati in Siberia sau care au migrat dupa diktatul de la Viena in Uniunea Sovietica pentru ca toate dosarele din arhivele sovietice sunt false: la arhivarea dosarelor se lua in calcul posibilitatea furtului de catre vestici. In al doilea rand toate arhivele sunt pline de acte falsificate din diverse motive in razboiul pe despagubiri cum ar fi acte falsificicate in operatiuni psihologice care trebuiau sa ajunga la cartitele CIA din Romania sau de acte falsificate de Securitate pentru retragerea sprijinului acordat miscarilor de dreapta. In fapt avem un blat pentru se fac mari manipulari si legiunea e santajabila: anticomunismul din Romania era protejat de GRU pentru ca armata sovietica avea motive ca sa ramana in Romania si sa incalce intelegerile conform carora la terminarea platii despagubirilor de razboi trebuiau sa paraseasca Romania- toate gruparile erau localizate in 1954r si in 1955 s-a dat ordinul de generalul A R de eliminare a gruparilor ca sa nu creeze motive pentru blocarea sovieticilor. Acest ordin impreuna cu un ordin de retragere a generat o revolta in Securitate pentru ca nimeni nu credea in 1955 ca armata sovietica va parasi Romania la un anunt al national- comunistilor. dar hai sa revenim la problema ,,holocaustului”: numarul de morti nu poate fi stabilit in nici un mod posibil asa ca avem intelegeri secrete. Evreii raman cu numarul si voi cu victimizarea. In fapt despagubirile de razboi reeditau foametea din 1946, blocau plecarea armatei sovietice si cel mai mare secret e ca CIA si Israelul au incercat prin despagubiri de razboi sa creeze un al doilea holocaust pe modelul procesului doctorilor al lui Stalin pentru ca urmau executii si deportari de evrei in masa- toti evreii din Securitate au intrat in panica si pentru asta avem pe 1953 o alianta intre evreimea kominternista , legionari si national comunisti romani.
circula pe net
O nouă lege a pumnului în gură: „lupta” împotriva antisemitismului mai presus de orice!
Pe data de 29 Martie a.c. a fost depus la Senatul României, la Biroul permanent, un proiect de lege ce are nr. b135/2018. Iniţiator, deputatul din partea minorităţii evreieşti, Silviu Vexler. Semnatari ai proiectului, 10 deputaţi(inclusiv iniţiatorul) şi un senator:
– Nicolae Şerban – senator PSD; Ganţ Ovidiu Victor – deputat FDGR (minoritãti); Neagu Nicolae – deputat PNL; Pambuccian Varujan – deputat UAR (minoritãti); Seidler Cristian-Gabriel – deputat USR; Suciu Vasile-Daniel – deputat PSD; Szabó Ödön – deputat UDMR; Tomac Eugen – deputat PMP; Vexler Silviu – deputat FCER (minoritãti); Vlase Petru Gabriel – deputat PSD; Vosganian Varujan – deputat ALDE.
Proiectul se intitulează: „Propunere legislativă privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului”. El în sine este o formă redusă, concentrată, a OUG 31/2002(completată cu legea 217/2015-legea antilegionară) dar formă în care cuvintele fascism, legionarism etc. au fost inlocuite cu cel de „antisemitism”. De altfel proiectul are multe paragrafe, copiate după OUG 31/2002.
Ce este în realitate proiectul respectiv? Practic doar o nouă formă de atacarea a valorilor interbelice româneşti şi de discriminare a celorlalte etnii în comparaţie cu cea evereiască. Căci altfel de ce noua lege nu conţine pe lângă cuvântul antisemit şi cuvintele: antiromân, antirus, antimaghiar, antigerman, antiţigan(antirom), antibulgar, antiitalian, antifrancez, anticeh, antislovac, antilipovean, antimachedon, antigrec, antienglez, antiucarinian etc.??? Oare ura împotriva ungurilor sau a ruşilor sau a germanilor nu ar trebui şi ea pedepsită de lege? În concepţia semnatarilor proiectului de lege, răspunsul la acestă ultimă întrebare este NU!
Şi astfel încă o dată elita interbelică şi sfinţii închisorilor vor putea fi atacaţi iar susţinătorii lor prigoniţi, căci de, pentru mulţi neocomunişti, aceştia-elita şi sfinţii închisorilor, erau antisemiţi şi drept consecinţă, conform posibilei noi legi, orice referire laudativă la adresa lor este un act de incitare la antisemitism…
Mai jos am redat proiectul de lege cu tot cu anexe precum şi expunera de „motive” care a dat naştere la nua iniţiativă legislativă. Ca de obicei, aşa cum ne cere statutul de legionari, ne străduim să urmărim toate atacurile duşmanilor noştri şi ai democraţiei şi să ducem permanent o activitate de informare a publicului şi de contracarare a duşmanului.
Bineînţeles că Mişcarea Legionare va lupta împotriva acestei legi antiromâneşti şi anti-toate celelalte naţii. Rugăm pe cei care vor să ne susţină în viitoarele noastre demersuri pentru combaterea „noii” legi să nu dea crezare iniţiativelor aşa zişilor pseudo legionari, adică cei de la fundaţiile sau asociaţiile „I.G. Ogoranu”, „George Manu” etc. pt. că aceştia, ca şi până acum, au făcut numai prostii în dorinţa lor de a arăta că ştiu cum să lupte cu antilegionarii şi antiromânii. După cum se poate observa, pseudolegioanrii până acum habar nu aveau de noua lege, deşi le-am lăsat câteva zile ca să o descopere…
Proiect de lege:
LEGE
privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. — Prezenta lege are ca scop stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului.
Art. 2. — În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles :
a) prin antisemitism se înțelege atât percepția referitoare la evrei exprimată ca ură împotriva acestora cât și manifestările verbale sau fizice, motivate de ură împotriva evreilor, îndreptate împotriva evreilor sau ne-evreilor ori a proprietăților acestora, împotriva instituțiilor comunităților evreiești sau lăcașurilor lor de cult;
b) prin organizație cu caracter antisemit se înțelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care își desfășoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepțiilor sau doctrinelor antisemite. In această categorie pot fi incluse organizațiile cu sau fără personalitate juridică, partidele și mișcările politice, asociațiile și fundațiile, societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte persoane juridice care intră sub incidența prezentei
c) prin simboluri antisemite se înțelege: drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum și orice alte asemenea însemne, care transmit idei, concepții sau doctrine care promovează antisemitismul;
d) prin materiale antisemite se înțelege: imagini, mesaje text, conținut audio-video, precum și orice alte asemenea reprezentări, care transmit idei, concepții sau doctrine care promovează antisemitismul.
Art. 3.
Fapta persoanei de a promova, în public, în orice mod, idei, concepții sau doctrine antisemite se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 4.
Distribuirea sau punerea la dispoziția publicului, prin orice mijloace, de materiale antisemite constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani.
Art. 5.
(l) Confecționarea, vânzarea, răspândirea, precum și deținerea în vederea răspândirii de simboluri antisemite se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și utilizarea în public a simbolurilor antisemite.
(3) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută la alin. (l) sau (2), dacă este săvârșită în interesul artei sau științei, cercetării ori educației sau în scopul dezbaterii unor aspecte de interes public.
Art. 6.
(l) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter antisemit, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (l) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(3) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute la alin. (l), dacă denunță autorităților existența organizației, înainte ca aceasta să fi fost descoperită și să se fi început săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile care intră în scopul grupului.
(4) Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute la alin. (l) și (2) înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
EXPUNERE DE MOTIVE
Deși ar trebui să fie doar o amintire a tragediilor care au însoțit cele mai întunecate momente ale istoriei umanității – ideile, concepțiile și doctrinele antisemite își păstrează în continuare efectele nocive, descoperă noi adepți dispuși să le promoveze și într-un mod de neînțeles sunt prezente în anumite segmente ale societății actuale.
Antisemitismul, în mod frecvent, acuză evreii de conspirații pentru a face rău umanității, iar evreii sunt, de obicei, învinuiți pentru lucrurile care merg rău/greșit. Această idee este exprimată în discursul public, în scris, în forme de expresie vizuală sau acțiuni și pot include stereotipuri calomnioase și însușiri cu caracter negativ.
În perioada martie 2016 — martie 2017, România a exercitat președinția Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului (International Holocaust Remembrance Alliance / IHRA).
Cu ocazia primei reuniuni plenare a IHRA din România, organizată la București, în perioada 23-26 mai 2016, a avut loc un intens proces de negociere între cele 31 de state membre ale organizației, condus de România și finalizat cu adoptarea Definiției de lucru a antisemitismului, prezentată în Anexa 1 la prezenta Expunere de Motive. Decizia a fost luată pe fondul creșterii infracțiunilor pe bază de ură, în special în Europa, și vizează crearea celor mai eficiente mecanisme care să asigure protecția și apărarea drepturilor omului.
Ulterior, în Ședința de Guvern din 25 mai 2017, a fost adoptată Declarația Guvernului României de asumare a aplicării Definiției de lucru a antisemitismului, adoptată de Alianța Internațională pentru memoria Holocaustului.
La 1 iunie 2017, Parlamentul European a adoptat ”Rezoluția referitoare la combaterea antisemitismului” (2017/2692(RSP), prezentată în Anexa 2 la prezenta Expunere de Motive, care menționează că ”întrucât combaterea antisemitismului este o responsabilitate a întregii societăți”, iar ”numărul incidentelor antisemite în statele membre ale UE a crescut în mod semnificativ în ultimii ani, după cum relatează, printre altele, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA)”, și având în vedere „atacurile teroriste violente care i-au vizat pe membri ai comunității evreiești și care au avut loc în ultimii ani în mai multe state membre” .
”subliniază că discursurile de incitare la ură și toate formele de violență împotriva cetățenilor europeni de origine evreiască sunt incompatibile cu valorile Uniunii Europene”,
”invită statele membre și instituțiile și agențiile UE să adopte și să aplice definiția operațională a antisemitismului a Alianței Internaționale pentru Comemorarea Holocaustului (IHRA) pentru a sprijini autoritățile judiciare și de aplicare a legii în eforturile acestora de a identifica și urmări în justiție atacurile antisemite în mod mai eficient și mai eficace”.
”Antisemitismul care s-a manifestat în România între cele două războaie mondiale a crescut direct din semințele sădite în evenimentele majore ale dezvoltării țării începute la jumătatea secolului al XIX-Iea. Din motive care puteau diferi de la o persoană la alta sau de la un grup la altul, în viața politică, culturală și spirituală a societății românești au existat, în forme variate și cu diverse intensități, puternice curente antisemite.” (Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România)
Potrivit Definiției de lucru a antisemitismului adoptată de IHRA, unele exemple contemporane de antisemitism în viața publică, media, în școli, la locul de muncă și în sfera religioasă pot include, luând în considerare contextul general dar fără a se limita la acestea:
Instigarea la uciderea sau prigonirea evreilor, în numele unei ideologii radicale, al unei poziții extremiste sau religii, complicitatea la acestea sau încuviințarea lor.
Promovarea unor acuzatii mincinoase, dezumanizante, ce demonizează evreii, a unor afirmații stereotipe despre evrei sau despre așa-zisa putere exercitată colectiv de evrei – așa cum ar fi, în mod special dar nu exclusiv, mitul despre o conspirație mondială a evreilor sau despre controlul de către evrei al mijloacelor de informare în masă, al economiei, al guvernelor sau al altor instituții ale societății.
Acuzarea evreilor ca popor ce ar fi responsabil pentru fapte reale sau imaginare comise de un singur evreu sau de un grup de evrei sau chiar pentru fapte comise de ne-evrei.
Acuzarea cetățenilor de origine evreiască că sunt mai loiali Israelului sau presupuselor priorități mondiale ale evreilor, decât intereselor propriilor lor națiuni.
Negarea dreptului poporului evreu la autodeterminare, de exemplu prin susținerea faptului că existența Statului Israel este o acțiune rasistă.
Aplicarea de standarde duble asupra poporului evreu, prin solicitarea ca acesta să aibă o conduită ce nu este așteptată sau solicitată a se maniesta din partea oricărei alte națiuni democratice.
Utilizarea de simboluri sau imagini asociate cu antisemitismul clasic pentru a caracteriza statul Israel sau cetățenii acestuia (de exemplu, acuzații că evreii l-ar fi ucis pe Isus sau acuzarea acestora de comiterea de ucideri rituale).
Compararea politicii contemporane a Israelului cu cea a naziștilor.
Atribuirea colectivă către evrei a responsabilității pentru acțiuni ale statului Israel.
Manifestările pot include vizarea statului Israel, conceput ca o colectivitate evreiască. Cu toate acestea, criticarea Israelului, în mod similar cu cea adusă oricărui alt stat, nu poate fi, în sine, considerat ca antisemitism.
Necesitatea adoptării unui act normativ distinct care să introducă măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului decurge și din faptul că propagarea în public a ideilor, concepțiilor și doctrinelor antisemite, precum și a simbolurilor sau materialelor antisemite, în special pe Internet și prin intermediul rețelelor de socializare, nu au putut fi combătute prin intermediul mijloacelor legislative aflate la dispoziție în prezent.
În același timp, promovarea luptei împotriva antisemitismului trebuie să fie avută în vedere într-un context mai larg, alături de lupta împotriva intoleranței, discriminării, rasismului, xenofobiei etc.
În calitate de stat care a deținut președinția IHRA, la momentul adoptării definiției de lucru a antisemitismului, adoptarea de către Parlamentul României a prezentei legi va transmite un mesaj puternic tuturor partenerilor de dialog ai României, respectiv va aduce claritate și va consolida politica de eliminare a oricăror forme și manifestări antisemite.
Este important de menționat că în 2018 se împlinesc 80 de ani de Ia introducerea în România a legilor rasiale și antisemite, care au constituit catalizatorul Holocaustului pe teritoriul românesc.
În acest moment simbolic, adoptarea ”Legii privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului”, va reprezenta atât un instrument legislativ esențial cât și o expresie a puternicului angajament politic de a acționa hotărât împotriva tuturor formelor de manifestare ale acestei percepții, bazată pe ură împotriva evreilor, iar prestigiul României va fi puternic consolidat în plan internațional.
Anexa 1 la Expunerea de Motive
Definiţia de lucru a antisemitismului
Pe 26 mai 2016, Plenara IHRA de la București a decis să:
Adopte următoarea definiție a antisemitism ului, neobligatorie din punct de vedere juridic:
” Antisemitismul reprezintă o anume percepție referitoare la evrei, care poate fi exprimată ca fiind ură împotriva evreilor. Manifestările verbale și fizice de antisemitism sunt îndreptate împotriva evreilor și ne-evreilor și/sau proprietăților acestora, împotriva instituțiilor comunităților evreiești și locațiilor lor religioase. ”
Pentru a orienta IHRA în activitatea sa, următoarele pot fi ilustrative:
Manifestările pot include vizarea statului Israel, conceput ca o colectivitate evreiască. Cu toate acestea, criticarea Israelului, în mod similar cu cea adusă oricărui alt stat, •nu poate fi, în sine, considerat ca antisemitism. Antisemitismul, în mod frecvent, acuză evreii de conspirații pentru a face rău umanității, iar evreii sunt, de obicei, învinuiți pentru lucrurile care merg rău/greșit. Această idee este exprimată în discursul public, în scris, în forme de expresie vizuală sau acțiuni și includ stereotipuri calomnioase și însușiri cu caracter negativ.
Exemple contemporane de antisemitism în viața publică, media, în școli, la locul de muncă și în sfera religioasă pot include, luând în considerare contextul general dar fără a se limita la acestea:
Instigarea la uciderea sau prigonirea evreilor, în numele unei ideologii radicale, al unei poziții extremiste sau religii, complicitatea la acestea sau încuviințarea lor.
Promovarea unor acuzații mincinoase, dezumanizante, ce demonizează evreii, a unor afirmaţii stereotipe despre evrei sau despre așa-zisa putere exercitată colectiv de evrei așa cum ar fi, în mod special dar nu exclusiv, ‘nitul despre o conspirație mondială a evreilor sau despre controlul de către evrei al mijloacelor de informare în masă, al economiei, al guvernelor sau al altor instituţii ale societăţii.
Acuzarea evreilor ca popor ce ar fi responsabil pentru apte reale sau imaginare comise de un singur evreu sau de un grup de evrei sau chiar pentru fapte de ne-evrei.
Negarea faptelor, a scopului, a ‘mecanismelor (ex. existența camerelor de cazare) sau a planului urmărit prin genocidul comis împotriva poporului evreu de regimul național-socialist german și de către susținătorii și complicii acestuia în timpul celui de-al doilea Război Mondial (Holocaustul).
Acuzarea evreilor ca popor, sau a Israelului ca stat, de a fi inventat sau exagerat Holocaustul.
Acuzarea cetățenilor de origine evreiască că sunt mai loiali Israelului sau presupuselor priorități mondiale ale evreilor, decât intereselor propriilor lor națiuni.
Negarea dreptului poporului evreu la autodeterminare, de exemplu prin susținerea faptului că existenta Statului Israel este o acţiune rasistă.
Aplicarea de standarde duble asupra poporului evreu, prin solicitarea ca acesta să aibă o conduită ce nu este așteptată sau solicitată a se manifesta din partea oricărei alte națiuni democratice.
Utilizarea de simboluri sau imagini asociate cu antisemitismul clasic pentru a caracteriza statul Israel sau cetățenii acestuia (de exemplu, acuzații că evreii ar fi ucis pe Isus sau acuzarea acestora de comiterea de ucideri rituale).
Compararea politicii contemporane a Israelului cu cea a naziști lor.
Atribuirea colectivă către evrei a responsabilității pentru acțiuni ale statului Israel.
Actele de antisemitism constituie infracțiuni atunci când sunt astfel stabilite prin lege (de exemplu, negarea Holocaustului sau, în anumite state, distribuirea de materiale antisemite).
Infracțiunile au caracter antisemit atunci când țintele atacurilor, fie că sunt persoane sau bunuri imobile – precum clădiri, școli, lăcașuri de cult sau cimitire – sunt alese fiindcă sunt, sau sunt percepute ca fiind, evreiești sau având legătură cu evreii.
Discriminarea antisemită reprezintă refuzul de a acorda evreilor accesul la posibilități sau servicii accesibile altora și este ilegală în multe state.
Anexa 2 la Expunerea de Motive
Parlamentul European
2014-2019
TEXTE ADOPTATE Combaterea antisemitismului
Rezoluția Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la combaterea antisemitismului (2017/2692(RSP))
Parlamentul European,
având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și, în special preambulul, al doilea paragraf și paragrafele patru – șapte, articolul 2, articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf și articolul 6, având în vedere articolul 17 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000,
având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal
având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului2 având în vedere adoptarea în 2()15 a Agendei europene privind securitatea,
având în vedere Rezoluția 2106 (2016) a Consiliului Europei din 20 aprilie 2016 privind „Angajament reînnoit pentru combaterea antisemitismului în Europa”,
având în vedere concluziile primului Colocviu anual al Comisiei privind drepturile fundamentale, organizat la Bruxelles, în perioada I -2 octombrie 2015 și intitulat „Toleranță și respect: prevenirea și combaterea urii antisemite și islamofobe în Europa”,
având în vedere numirea în cadrul Comisiei, în decembrie 201 5, a unui coordonator pentru combaterea antisemitismului,
având în vedere înființarea, în iunie 2016, a unui Grup la nivel înalt al UE pentru combaterea rasismului, xenofobiei și a altor forme de intoleranță,
având în vedere Codul de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură din mediul online, convenit la 3 1 mai 2016 între Comisie și principalele societăți informatice, precum și cu alte platforme și societăți care gestionează rețele de socializare,
având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2016 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015 1 ,
având în vedere atacurile teroriste violente care i-au vizat pe membri ai comunității evreiești și care au avut loc în ultimii ani în mai multe state membre,
având în vedere responsabilitatea principală a guvernelor de a garanta securitatea și siguranța tuturor cetățenilor lor și, prin urmare, responsabilitatea lor principală de a monitoriza și preveni violența, inclusiv violența antisemită, precum și de a-i urmări în justiție pe autori, având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât numărul incidentelor antisemite în statele membre ale UE a crescut în mod semnificativ în ultimii ani, după cum relatează, printre altele, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA)•,
B. întrucât s-a relatat că măsurile de securitate specifice, odată aplicate, au contribuit la prevenirea și reducerea numărului de atacuri antisemite violente;
C. întrucât combaterea antisemitismului este o responsabilitate a întregii societăți,
1. subliniază că discursurile de incitare la ură și toate formele de violență împotriva cetățenilor europeni de origine evreiască sunt incompatibile cu valorile Uniunii Europene;
2. invită statele membre și instituțiile și agențiile UE să adopte și să aplice definiția operațională a antisemitismului a Alianței Internaționale pentru Comemorarea Holocaustului (IHRA)2 pentru a sprijini autoritățile judiciare și de aplicare a legii în eforturile acestora de a identifica și urmări în justiție atacurile antisemite în mod mai eficient și mai eficace și încurąjează statele membre să urmeze exemplul dac de Regatul Unit și Austria în această privință;
3. invită statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a contribui în mod activ la asigurarea securității cetățenilor lor evrei și a infrastructurilor religioase, educative și culturale evreiești, consultându-se îndeaproape și purtând un dialog direct cu comunitățile evreiești, organizațiile societății civile și cu ONG-urile care își desfășoară activitatea în domeniul luptei împotriva discriminării;
4. salută numirea în cadrul Comisiei a coordonatorului pentru combaterea antisemitismului
și îndeamnă Comisia să furnizeze toate instrumentele și sprijinul necesare pentru ca această funcție să fie cât mai eficace;
5. invită statele membre să numească coordonatori la nivel național pentru combaterea antisemitismului;
6. îi încurajează pe membrii parlamentelor naționale și regionale și pe liderii politici să condamne în mod sistematic și public declarațiile antisemite și să pronunțe discursuri opuse și alternative, precum și să constituie grupuri parlamentare împotriva antisemitismului care să reunească mai multe partide, pentru a consolida lupta la nivelul întregii clase politice;
7. subliniază rolul important al organizațiilor societății civile și al educației în prevenirea și combaterea tuturor formelor de ură și de intoleranță și solicită acordarea unui sprijin financiar mai mare;
8. invită statele membre să încurajeze mass-media să promoveze respectarea tuturor confesiunilor și aprecierea diversității, precum și formarea jurnaliștilor privind toate formele de antisemitism pentru a combate eventualele prejudecăți;
9. invită statele membre în care nu au fost invocate încă niciodată motivele legate de rasă, naționalitate sau origine etnică, religie sau convingeri ca circumstanță agravantă în cazul unei infracțiuni penale să remedieze această situație cât mai curând posibil și să aplice pe deplin și în mod corespunzător Decizia-cadru a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, pentru a garanta că actele antisemite sunt urmărite în justiție de autoritățile statelor membre, atât în mediul online, cât și offline;
10. insistă asupra faptului că trebuie să se ofere autorităților de aplicare a legii formare specifică privind combaterea infracțiunilor motivate de ură și a discriminării și să se înființeze unități de combatere a infracțiunilor motivate de ură în cadrul forțelor de poliție, acolo unde astfel de unități nu există deja, și invită agențiile UE și organizațiile internaționale să sprijine statele membre în oferirea acestor cursuri de formare;
11. încurajează cooperarea transfrontalieră la toate nivelurile în ceea ce privește urmărirea în justiție a infracțiunilor motivate de ură și, mai presus de toate, urmărirea în justiție a infracțiunilor grave, cum ar fi activitățile teroriste;
12. invită UE și statele sale membre să depună mai multe eforturi pentru a asigura crearea unui sistem global și eficient de colectare sistematică a unor date fiabile, relevante și comparabile privind infracțiunile motivate de ură, defalcate pe motivație, incluzând actele de terorism;
13. invită statele membre, în ceea ce privește Codul de conduită convenit între Comisie și principalele societățile informatice, să îndemne intermediarii online și platformele de comunicare socială să ia măsuri rapide pentru prevenirea și combaterea discursului antisemit care instigă la ură în mediul online;
14. evidențiază faptul că școlile oferă o oportunitate unică de a transmite valorile toleranței și respectului, deoarece ele au contact cu copiii începând de la o vârstă fragedă;
1 5. încurąiează statele membre să promoveze cursurile privind Holocaustul („Shoah”) în școli și să se asigure că profesorii sunt formați în mod corespunzător pentru această sarcină și pentru a aborda problema diversității în clasă; încurajează, de asemenea, statele membre să ia în considerare revizuirea manualelor școlare pentru a se asigura că istoria evreilor și viața contemporană a evreilor sunt prezentate într-o manieră cuprinzătoare și echilibrată și că toate formele de antisemitism sunt evitate;
16. solicită Comisiei și statelor membre să acorde mai mult sprijin financiar activităților specifice și proiectelor educaționale, să stabilească și să consolideze parteneriatele cu instituțiile și comunitățile evreiești și să încurajeze schimburile dintre copiii și tinerii de confesiuni diferite prin intermediul activităților comune, lansând și sprijinind campanii de sensibilizare în acest sens;
17. invită Comisia să colaboreze îndeaproape cu actorii internaționali, cum ar fi UNESCO, OSCE și Consiliul Europei, precum și cu alți parteneri internaționali, pentru a combate antisemitismul la nivel internaţional;
18. invită Comisia să solicite participarea în cadrul IHRA cu statut consultativ;
19. încurajează fiecare stat membru să comemoreze în mod oficial Ziua Internațională a Holocaustului la 27 ianuarie;
20. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE și ale țărilor candidate, Consiliului Europei, OSCE și Organizației Națiunilor Unite.
„Mareșalul Antonescu avea să declare că după eliberarea Basarabiei, când populația civilă cerea pedepsirea vinovaților, a hotărât să arate clemență față de evrei, exact ca în cazul legionarilor, pentru a nu pedepsi și evreii nevinovați care erau majoritari.” Coane Surena vezi ca vorbesti prostii cand zici ca Maresalul a fost clement cu legionarii. A fost clement cu jidanii, dar pe legionari, dupa asa-zisa „rebeliune legionara” organizata de legionari contra lor insasi, caci ei erau la putere, Antonescu s’a abatut cu toata forta si cruzimea de care a putut fi capabil, zeci de mii de legionari au fost arestati si condamntati arbitrar de, atentie, tribunalele militare, complet ilegal (asa a ajuns Valeriu GAFENCU sa primeasca zeci de ani de puscarie fiind declarat nevinovat in prima instanta), ca mai apoi sa’i trimita la moarte sigura, exterminati in batalioanele de soc de la Sarata. Aranjandu’se pana si cu Hitler ca cei internati la Buchenwald sa fie executati. Ma asteptam sa cunosti aceste lucruri elementare.
Am reprodus declarația Mareșalului, nu am comentat cum a fost clemența Mareșalului fata de legionari. Aștept date cu privire la numărul arestaților pentru că tu vorbești de zeci de mii, mi se pare cifra prea mare, ești sigur de numărul arestaților?
Mă bucură faptul că ești cititorul meu fidel și ai grijă să nu greșesc ?.
Nu știam de aranjamentul Mareșalului cu Hitler privind uciderea legionarilor aflați în lagăr. Daca poți să dezvolți subiectul e ok . Mă interesează pentru că sunt multe lucruri neclare cu privire la „puciul legionar”.