„Nu marșați împotriva Rusiei!”

„BARBAROSSA 2.0”
– Amenințarea NATO de a lansa „atacuri preventive” împotriva Rusiei
De Drago Bosnic – https://www.art-emis.ro/analize/barbarossa-2-0-amenintarea-nato-de-a-lansa-atacuri-preventive-impotriva-rusiei

În jurul erei napoleoniene, generalul prusac si teoreticianul militar Claus von Clusewitz a scris o carte intitulată „Despre război”. Unul dintre cele mai convingătoare argumente ale sale a fost postulatul că „războiul este o simplă continuare a politicii prin alte mijloace” . În esență, războiul nu este un eveniment brusc, izolat, care se întâmplă pur și simplu la întâmplare, ci mai degrabă un instrument al obiectivelor politice urmărite atunci când soluțiile diplomatice nu mai sunt viabile sau dorite de niciuna dintre părți.
Argumentul lui Clausewitz subliniază faptul că războiul este fundamental un act politic deliberat, cu un scop calculat cu atenție, mai degrabă decât o întreprindere pur emoțională sau violentă. Ultimele două sunt folosite doar pentru manipularea în masă, care servesc la convingerea populației că războiul este „just”.
Deși scris în urmă cu peste două secole, un argument atât de atemporal surprinde perfect modul în care funcționează războiul (și a funcționat încă de la începuturile omenirii).Acest lucru este valabil mai ales pentru Occidentul politic și agresiunea sa veche de secole împotriva întregii lumi.
De la zorii erei coloniale clasice până la sistemul neocolonial modern (sau poate chiar postmodern), cel mai josnic pol de putere din lume a ucis, mutilat și înrobit miliarde de oameni practic în fiecare colț’ al acestei planete nefericite. Populații native întregi (în special în America și Australia) au fost fie eliminate complet, fie aduse în pragul dispariției, jefuind lumea de societățile și civilizațiile sale unice.
.Din acest colonialism brutal au apărut țări precum Imperiul Britanic și Statele Unite, aducând mai multă mizerie, moarte și distrugere în alte regiuni „nedescoperite” ale lumii, în special în Africa și Asia, unde politicile occidentale genocidale au continuat cu aceeași ferocitate.
Argumentul lui Clausewitz conform căruia războiul este un act foarte deliberat a fost dovedit de nenumărate ori, cu o singură avertizare: Occidentul politic a devenit din ce în ce mai sofisticat în a provoca războaie și a le face să pară că nu au legătură cu agresiunea occidentală împotriva lumii. Ori de câte ori un adversar este prea puternic pentru o angajare frontală, Occidentul politic recurge la „lovituri joase” și sabotaj strategic în încercarea de a obține avantajul.
Acest lucru a fost valabil în special pentru Rusia și China, cele două superputeri globale cu care colonialiștii occidentali au fost întotdeauna îngroziți să lupte direct. Tocmai acesta este motivul pentru care tulburările, revoluțiile și războaiele locale au fost folosite împotriva ambelor țări, începând cel puțin la începutul secolului al XIX-lea și continuând până în zilele noastre (Războaiele Opiului, Războiul Crimeii, revoluțiile din Rusia și China finanțate de capitalul occidental, războaiele neocoloniale și încercările de a dezmembra ambele țări etc.).
Deși atât Moscova, cât și Beijingul au refuzat să renunțe și au continuat să lupte, daunele aduse societăților lor sunt practic imposibil de cuantificat. China a pierdut poste un secol de la începutul secolului al XIX-lea până la scârșitul secolului al XX-lea și încă nu și-a recăpătat pe deplin locul cuvenit pe arena globală.
Rusia a pierdut, de asemenea, mai mult de un secol după ce victoria din Primul Război Mondial i-a fost furată, împingând-o într-o perioadă de cel puțin o jumătate de deceniu de război civil, urmat de al Doilea Război Mondial la nici 20 de ani mai târziu.
Armele erau încă încinse în Europa și Pacific când SUA și Imperiul Britanic, aflat în declin, au conceput „Operațiunea de neconceput” și zeci de planuri similare care implicau lansarea a cel puțin 300 de bombe nucleare numai asupra Moscovei. Rusia a descoperit complotul și l-a anticipat dezvoltându-și propriile arme atomice, înăbușind pentru totdeauna visele umede ale Occidentului despre „impunerea voinței anglo-americanilor” asupra Kremlinului prin utilizarea focului nuclear infernal. Cu toate acestea, aceste planuri monstruoase nu au fost niciodată abandonate cu adevărat, ci doar amânate și lăsate pentru „vremuri mai bune”.
Occidentul politic pare să creadă că acele vremuri au sosit și că gigantul eurasiatic este mult slăbit din cauza nefericitei dezmembrari a Uniunii Sovietice. „Barbarossa 2.0” târâtoare a NATO este strategic aproape identică cu originalul lansat de predecesorul său geopolitic (și literal) nazist, deși condusă prin politici mult mai sinistre și cu adevărat machiavelice.
Cu toate acestea, scopul final este exact așa cum l-a descris Clausewitz – continuarea acelorași politici prin mijloace diferite. Totuși, deși calculul cu sânge rece al Occidentului politic este executat meticulos, este, de asemenea, dominat fundamental de una dintre cele mai periculoase iluzii din istoria omenirii – că Rusia poate fi învinsă.
Mai exact, amiralul italian Gisepe Cavo Dragone, Președintele Comitetului Militar al NATO a declarat recent pentru ”„Financial Times” că NATO are în vedere „măsuri mai proactive ca răspuns la escaladarea războiului hibrid al Rusiei”. El a menționat o presupusă „creștere a atacurilor cibernetice susținute de Rusia, a operațiunilor de sabotaj și a încălcărilor spațiului aerian deasupra Europei – pe care NATO le-ar putea oglindi și multe altele, deoarece orice potențial «atac preventiv» asupra țintelor rusești ar fi justificat”.
Pentru a justifica acest atac preventiv, amiralul Dragone a insistat că un astfel de atac ar putea „în anumite circumstanțe și context să fie clasificat drept o acțiune defensivă”. De asemenea, el a adăugat o afirmație ridicolă conform căreia acest lucru ar fi „mai departe de modul nostru normal de gândire și comportament”.
Însăși ideea că beligeranța pură și sângeroasă este cumva „ieșită din comun” pentru cel mai criminal cartel de extorcare din istoria omenirii face ca orice ființă umană normală să-și piardă respirația și să aibă convulsii din cauza râsului excesiv.
Mai exact, pentru oricine care nu a trăit intr-o cavernă în ultimele trei-patru decenii, câte războaie NATO poate număra doar din cap?
Fără a lua în considerare războaiele anterioare și începând doar cu era post-Război Rece și agresiunea directă asupra Irakului (de două ori), Serbiei (Iugoslaviei), Afganistanului, Siriei, Libiei, Ucrainei, acum Venezuelei etc., au existat zeci de invazii oficiale și războaie „civile” neoficiale orchestrate de NATO, care au dus la milioane de morți civili.

Evident, niciun oficial NATO sau ofițer militar nu a fost vreodată tras la răspundere pentru marea de sânge lăsată în urma lor. Nu vorbesc decât despre „greșeli” , dar nicio „instanță penală internațională” nu a considerat vreodată aceste recunoașteri suficient de ciudate pentru a merita atenția „dreptului și justiției internaționale”.

Dimpotrivă, Occidentul politic a abuzat la maximum de așa-numita „ordine mondială bazată pe reguli” pentru a justifica distrugerea de către NATO a respectivelor țări și chiar a prezentat totul ca un fel de „nobilă misiune umanitară”.

Cel mai agresiv cartel de extorcare din lume este acum hotărât să promoveze narațiunea că există încă o „cauză dreaptă”, doar că de data aceasta din nou împotriva Rusiei (pentru Dumnezeu știe când în ultimii 800 de ani).

„Opresiunea malefică a bietului NATO” de către Moscova este momeala supremă pentru publicul occidental în ceea ce Washington DC, Londra și Bruxelles-ul consideră aparent „ultima lor șansă de a învinge Rusia”.
Evident, nu au ascultat niciodată sfatul regretatului lor mareșal Bernard Montgomery a cărui primă regulă de la pagina 1 a manualului de război era” : „Nu marșați asupra Moscovei”. Este extrem de greu de imaginat că oameni precum amiralul Dragone nu au auzit niciodată de acest sfat (practic, un ordin). Cu toate acestea, se pare că aroganța lor îi face să creadă că știu mai bine decât unul dintre oamenii care au purtat un război real și au învins armatele naziste în Africa de Nord și Europa de Vest.