CD
1.630 aprobate
denitsoc@gmail.com
98.96.216.19
NU EXISTĂ ASIGURĂRI PENTRU TAIWAN SUB TRUMP
De Denny Roy 24/12/2024 – https://asiatimes.com/2024/12/no-assurances-for-taiwan-under-trump-2-0
Acest articol cu valoare informatională zero este tradus integral de Cutia Pandorei fără nici o notă critică, explicativă sau măcar ironică.
Analizand articolul pornesti ca in orice analiză serioasă de la premizele tezei pusă in discutie de autor. La capitolul premize găsesti tot felul de speculatii ieftine sau fraze tipic propagandistice care starnesc ilaritatea, dar nu reusesc totusi să irite sau incite redactorii de la Cutia Pandorei, acestia au preferat să lase textul neatins, de parcă ar fi avut vre-o valoare informatională sau măcar de divertisment.
Aveti aici, mai jos titlul si sursa articolului in discutie:
CD
PREȘEDINTELE TRUMP AR PUTEA REZOLVA PROBLEMELE CU CHINA ÎN CÂTEVA ORE: SĂ VÂNDĂ BEIJINGULUI INSULA TAIWAN!
https://cutiapandorei.org/a/presedintele-trump-ar-putea-rezolva-problemele-cu-china-in-cateva-ore-sa-vanda-beijingului-insula-taiwan-676cfb4a80ad3
Publicat de CutiaPandorei la 26 Decembrie 2024 la 08:44
Autor: Denny Roy, cercetător Honolulu
Autorul Denny Roy, o mixtură etnică foarte colorată din Hawai vine cu speculatii foarte diverse si insolente privitor la situatia Taiwanului, pozitionandu-se ca un impartial, ca tot hawaianul ce merge la sambătă sinagogă.
SUA sunt privite ca fiind incă hegemonul care isi permite orice ii convinge intereselor sale, iar China un vassal care răspunde mecanic si previzibil la stimulii americani.
Ne spune autorul: “Taiwanul autonom are o mulțime de motive să se teamă că Trump îl va vinde Beijingului, în ciuda tuturor șoimilor din China în mijlocul lui. Taiwanul este în nebunie. Următoarea administrație americană ar putea să nu aibă în suflet interesul său. Numirea de către viitoarea administrație Trump 2.0 a șoimilor, precum Marco Rubio, Mike Waltz și Elbridge Colby pentru funcții de conducere superioară ar fi aparent de bun augur pentru Taiwan.”
Unele observatii sunt realiste si deja dovedite. “Din păcate, realitatea este mai complicată. Taiwanul se așteaptă deja la vreme nefavorabilă de la Washington pe două fronturi. Primul este cererea ca Taiwanul să-și majoreze cheltuielile pentru apărare de la nivelul actual de 2,5% din PIB. Trump a spus că cifra ar trebui să fie de 10%.
Cel de-al doilea tsunami anticipat este un război comercial reînviat între SUA și China, care ar dăuna indirect Taiwanului, printre alți prieteni americani, prin scăderea câștigurilor Chinei de pe piața americană, reducând astfel capacitatea Chinei de a achiziționa exporturile altor țări din Asia-Pacific.”
Ca să nu aveti surprize vă atentionez că intreaga speculatie a lui Denny Roy se bazează pe asumpția că SUA mai au incă toate cărtile in mană, puterea militară si influenta hegemonică in Asia de Sud Est, ceea ce nu se mai verifică.
Si as vrea să va ofer si eu la randul meu un punct de vedere, chiar dacă nu opus, dar diferit de cel al lui Denny.
Se vorbeste mult in media occidentală, cu intemeiată ingrijorare, de dezvoltarea in linie logaritmica a tehnologiei de varf a Chinei ceea ce atrage imediat si dezvoltarea tehnologiei militare.
Fără a da citire unor declaratii din ambele parti putem singuri să vedem că toată această dezvoltare ingrijorătoare poate duce si la o nouă strategie a Chinei in privintta Taiwanului, dar rămanand in stil chinezesc.
Chiar si autorul a trebuit să recunoscă că: “China a reacționat nu dând înapoi, ci îmbunătățind dimensiunea și calitatea exercițiilor sale militare din apropierea Taiwanului. Comandantul american indo-pacific, amiralul Samuel Paparo a observat că în 2024 „a văzut cele mai multe repetiții și cele mai multe exerciții comune din Republica Populară Chineză pe care le-am văzut vreodată”.
China, prin manevrele sale militare in jurul Taiwanului, arată Taiwanului si SUA că Problema Taiwanului nu mai intră in vechile matrite ale gandirii militare aplicate din 1950 incoace, de cand Taiwanul a rămas sub protectia scump platită a SUA.
Taiwanul poate constitui, dacă vrem să acceptăm si o altă fatetă a realitătii din Asia de Sud Est, o adevărată capcană strategică pentru armata americană dacă va interveni cu forte si materiale pe insula capcană.
De aici si teama lui Trump[de fapt a Pentagonului care ii suflă la ureche], “Trump își exprimă adesea ezitarea cu privire la apărarea Taiwanului, deoarece este prea mic, prea aproape de China și neimportant în raport cu SUA.”
Pe de altă parte Taiwanul nu mai este unicul producator de cipuri si in curand China va umbri Taiwanul cu capacitatile sa in materia cipurilor, iar SUA vor si ele să nu mai depindă de Taiwan si să producă la ei acasă.
In altă ordine de idei autorul vine cu lozinci expirate din colectia nemuritoare a democratiei talmudice.
“Taiwan a devenit o democrație liberală chineză prosperă, exemplificând tipul de transformare pe care Washington o promovează la nivel mondial. Acest proiect provine din imaginea de sine a Americii, dar reflectă și o credință larg răspândită că democratizarea promovează pacea, deoarece guvernele democratice tind să nu se lupte între ele. Un Taiwan autonom ajută, de asemenea, la ancorarea ordinii politice liberale sponsorizate de SUA în Asia. Ca atare, acceptarea unei preluări ostile a Taiwanului ar slăbi, poate fatal, poziția de conducere strategică a Americii în regiunea Asia-Pacific.”
Deci pană la urmă nu atat idea democratiei trumfătoare si pacifiste este determinantă ci pozitia de hegemon a SUA in regiune.
Autorul isi revine totusi din reveria democratiei si incepe să vadă realitatea.
“Cu toate acestea, gândirea lui Trump despre Taiwan nu se bazează aparent pe viziuni ideologice sau strategice care fac ca autonomia Taiwanului să fie valoroasă pentru Statele Unite. În schimb, Trump își subliniază resentimentele față de Taiwan pentru că ar fi furat producția de semiconductori din Statele Unite și pentru că nu a plătit pentru protecția militară a SUA, chiar dacă Legea relațiilor SUA-Taiwan nu obligă SUA să apere Taiwanul militar, iar Taiwanul plătește pentru armele și proviziile SUA. De patru ori, Biden a declarat public că va trimite forțe americane să apere Taiwanul în cazul unui atac din RPC. În schimb, Trump își exprimă adesea ezitarea cu privire la apărarea Taiwanului, deoarece este prea mic, prea aproape de China și neimportant în raport cu SUA. Pe de altă parte, Trump își exprimă respectul și prietenia față de liderul chinez Xi Jinping și chiar a recunoscut că a luat aminte la sfaturile lui Xi.”
Si mai constată autorul că “Trump a demonstrat, de asemenea, că este dispus să compromită obiectivele strategice în urmărirea unui acord comercial bilateral cu Beijingul. Trump a decis să renunțe la sancțiunile americane împotriva gigantului chinez de telecomunicații ZTE ca o favoare pentru Xi în 2018. De asemenea, el i-a spus lui Xi că sprijină tratamentul dur al Chinei față de uiguri. În plus, șoimii anti-China și pro-Taiwan din administrația Trump 2.0 ar putea să nu reziste mult. În timpul primului mandat al lui Trump, rata de rotație în rândul înalților funcționari a fost extraordinar de mare.”
Pe de altă parte Denny remarcă că: “Musk s-a autointitulat „un fel de pro-China”. El adoptă poziția guvernului RPC conform căreia Taiwan face parte din China, echivalând relația Taiwanului cu RPC cu relația guvernului federal al SUA cu statul american Hawaii.. În sfaturile lor pentru Trump, se poate aștepta ca Ramaswamy și Musk să acorde prioritate evitării unui război american cu China, mai degrabă decât păstrarea democrației Taiwanului.”
Autorul articolului avansează si o altă ipoteză, evident ce vine din actiunea variată si derutantă a SUA de parcă China este mesmerizată si gata să reactioneze mereu previzibil la asemenea manevre ipotetice.
“Există, de asemenea, o posibilitate non-trivială ca Trump și Xi să ajungă la un mega-acord pentru a reseta relațiile SUA-China. Beijingul ar promite că va remedia surplusul comercial uriaș al Chinei cu SUA – problema legată de China despre care Trump a vorbit cel mai mult – prin cumpărarea de produse americane suplimentare în valoare de zeci de miliarde de dolari.”.
Denny o aruncă ca pe o eventuală ipoteză că “China l-ar asigura pe Trump că SUA ar putea continua să facă comerț liber într-o Asia de Est dominată de China.”
Dar de fapt nu este o ipoteză ci o realitate deja petrecută, SUA nu au fost eliminate in nici un fel de la comertul din regiune si mai mult, chiar si la Summitul de la Kazan al BRICS, Putin a precizat că nu se lupăt impotriva dolarului, care este invitat să participe la activitatea tranzactională a membrilor si partenerilor BRICS unde fiecare natiune vine cu moneda ei natională.
Ceea ce China a lucrat cu răbdarea traditională ca lumea să inteleagă a găsit audientă la Pentagon si deci este posibil ca “Trump ar abandona conducerea strategică a SUA în Asia. El este deja înclinat să creadă că costurile conducerii americane globale depășesc beneficiile realizate de americanii obișnuiți. Ca parte a acestei retrageri, Washingtonul ar renunța la alianțele și bazele sale militare de pe marginea de vest a Pacificului și va înceta vânzările de arme către Taiwan.
Exercitiile militare ale Chinei in jurul Taiwanului au reusit totusi să arate cat ar costa o interventie amaricană in zonă.
China a stiut să aplice una din strategiile recomandate de Sun Tzu in Arta Razboiului, să convingi inamicul că nu are nici o sansă inainte de a mai da lupta.
Denny fără vre-o urmă de ironie si cu o figură serioasă, ne i-a drept altii si incearcă să ne convingă: “Desigur, mulți membri ai Congresului SUA ar obiecta. Dar, așa cum a arătat clar fenomenul Trump, nu ar trebui să subestimăm gradul în care politicienii Partidului Republican își vor sacrifica principiile și chiar convingerile de bază pentru a rămâne pe partea bună a lui Trump.”
Este pur si simplu o jignire a inteligentei cititorului să vorbesti serios de sacrificarea principiilor si convingerilor republicanilor, sau a oricăror politicieni, nu numai din SUA.
Ne mai asigură autorul ca “Deși America nu a fost niciodată mai dură cu China, acest lucru se întâmplă în mijlocul unui anti-internaționalism care face parte din pachetul „Make America Great Again” al lui Trump. În consecință, teama perenă a Taiwanului de a fi vândut de America este mai relevantă ca niciodată.
Coreenii își văd în mod tradițional țara ca pe un „crevete printre balene”. Din ce în ce mai mult, acea metaforă se aplică cel puțin la fel de bine și pentru Taiwan, cu potențialul SUA de a deveni ca una dintre balene.”
Dacă coreenii văd numai balene in jurul lor este problema lor, dar SUA nu poate fi o balenă ci doar un negutător de creveti, căci puterea militară nu-i mai permite să inghită nici măcar creveti, desi se aruncă in tirade la Groenlanda si la Canalul Panama.
“Make America Great Again” – “Să facem America mareată din nou” a devenit de fapt “Să facem America hegemon din nou” si lumea nu mai vrea să pună umărul la asa ceva sub lozinca mincinoasă a democratiei talmudice.
Atlanta 08/01/2025
Cine poate explica punctul de vedere al Academiei Romane referitor la decizia CCR de anulare a tururilor pentru alegerea presedintelui, de sprijin al sistemului actual?
Totuși, sa fim realisti, taiwanezii nu vor sa fie asimilati Kinei, iar US si-a luat masuri pentru distrugerea produselor software si asigurarea de backup-uri pe servere din alte zone!
Nici unii nici altii nu doresc disputa militara, mai ales ca armata kineza se considera inca fragila la aviatie, portavioane dar nu si submarine!
Stimate domnule Iulian daca esti cumva cititor al vreunei surse de informare din Taiwan, Singapore sau Tailanda referitor la situatia politica din Taiwan si cunosti dorinta poporului taiwanez te rog sa-mi dai si mie sursele sa verific
De unde stii cti taiwanezi vor cu China si cti cu SUA?
A merge pe prezumtii sau ipoteze date de media curenta este o mare greseala, dar asta se va vedea, ca de obicei, cand va fi prea tarziu.
Astept sursele de informare unbiased.
NOTA INTRODUCTIVA
În 2025, Brazilia a preluat presedintia BRICS, ea va găzdui întâlniri ministeriale și ale șefilor de stat.
BRICS primește mai multă atenție la nivel global, deoarece se poziționează ca o largă forță colectivă. „BRICS este practic un G20”, a spus Vieira, pe măsură ce blocul devine mai relevant pentru a aborda provocările globale. Reuniunile din 2025 sub președinția Braziliei vor încerca să valorifice acest impuls pentru a pune BRICS în centrul procesului decizional internațional.
Mauro Luiz Iecker Vieira (născut la 15 februarie 1951) este un diplomat brazilian care servește ca ministru al afacerilor externe al Braziliei de la 1 ianuarie 2023 sub președintele Luiz Inácio Lula da Silva.Vieira a ocupat același birou între 2015 și 2016 în timpul celui de-al doilea mandat al președintelui Dilma Rousseff.
Brazilia va impulsiona BRICS să aibă un impact global în 2025. Cu puterea sa în creștere, BRICS va provoca forurile economice tradiționale și va oferi o viziune globală de dezvoltare a incluziunii și a prosperității partajate.
„Ca parte a președinției temporare BRICS a Braziliei, care a început la 1 ianuarie și se va încheia la 31 decembrie 2025, guvernul brazilian a anunțat astăzi, pe 6 ianuarie, admiterea oficială a Republicii Indonezia ca membru cu drepturi depline al BRICS”. a spus ministerul.
Decizia de admitere a Indoneziei a fost aprobată de membrii BRICS, a mai menționat ministerul.
Națiunea sud-americană a menționat că candidatura Indoneziei a primit undă verde de la bloc în 2023, dar țara asiatică a cerut să se alăture în urma alegerilor prezidențiale de anul trecut. Președintele Prabowo Subianto a preluat mandatul în octombrie.
Spre lamurire trebuie precizat ca BRICS in 2024 a avut 9 membri deplini si 14 parteneri:
5 membri originali sunt Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud.
4 noi membri admiși oficial în ianuarie 2024 sunt Egipt, Etiopia, Iran și Emiratele Arabe Unite. Arabia Saudită nu a acceptat deocamdata, iar Argentina a respins oferta.
13 „țări partenere” sunt Algeria, Belarus, Bolivia, Cuba, Kazahstan, Malaezia, Nigeria, Thailanda, Türkiye, Uganda, Uzbekistan și Vietnam.
BRICS continuă să se extindă si in 6 ianuarie 2025, ca nou membru cu drepturi depline, a adăugat Indonezia, a patra cea mai populată țară cu a șaptea cea mai mare economie de pe Pământ.
BRICS are acum 10 membri și 12 parteneri. Împreună, ei reprezintă 41,4% din PIB-ul global (PPP) și jumătate din populația lumii.
„BRICS este o platformă principală pentru promovarea solidarității și cooperării Sudului Global și o forță majoră care conduce reforma sistemului global de guvernare. Țările BRICS sunt întotdeauna angajate în multilateralism,…
SUA este foarte bine cunoscută pentru că își utilizează moneda ca pe o armă financiară pentru a îndeplini obiectivele de politică externă. Acum că această „armă” este amenințată de sistemele financiare alternative conduse de rivalii americani, unchiul Sam amenință cu represalii.
Oricât de american poate fi, Trump urmează totusi aceeași linie de hegemonie globală a SUA. „Avem nevoie de angajamentul acestor țări să nu creeze o nouă monedă BRICS și nici să nu sprijine nicio altă monedă care să înlocuiască puternicul dolar american, sau se vor confrunta cu tarife de 100% și ar trebui să se aștepte să își ia rămas bun de la vânzarea în minunata economie a SUA, ”
Declarația lui Trump se bazează pe un sistem de convingeri conform căruia amenințarea cu tarifele va afecta țările care își trimit exporturile în SUA. Dar, după cum a spus un raport recent din Bloomberg, unul dintre cele mai importante ziare din SUA, nu BRICS amenință dolarul american; ci este chiar SUA.
Dacă Trump realizează sau nu acest lucru, totuși, este o altă problemă.
Trump și principalele mass-media sunt obsedați să gândească doar în termenii unei monede alternative emise de BRICS. Dar există și posibilități, care în acest moment par mai fezabile. Include utilizarea monedei naționale pentru decontarea plăților care functioneaza perfect si care nu prezintă pericolul la care ar fi supus o monedă unică atacaăt de partenerii hegemonului, asa cum este atacată moneda Chinei Renminbi, sau yuanul rosu. Fără success insa pentru ca China nu foloseste degeaba două valute, una la interior yuanul verde si alta in tranzactiile internationale, yuanul rosu sau renminbi, care au si cursuri valutare diferite, mai ales ca yuanul verde de interior nu este pegged/intepenit pe valoarea dolarului.
Pe de altă parte tările mici se simt mult mai atrase de tranzactarea in moneda proprie natională decat de o tertă monedă fie ea si virtuală/digitală. Asa că a ataca toate monedele nationale din BRICS este o sarcină imposibilă chiar si pentru puternica finantă Khazară.
Italia dă si ea consideratie sistemului de tranzactare utilizat in Sudul Global si nu vrea să se alinieze cu UE la snctiunile impuse Chinei.
Surprizele devin din ce in ce mai interesante si mai greu de oprit.
CD
PARTEA GOALĂ A PAHARULUI
Autor: Adrian Onciu – https://gandeste.org/analize-si-opinii/adrian-onciu-partea-goala-a-paharului/134242
A patra cea mai populată țară din lume, cu 277 milioane locuitori, tocmai s-a alăturat grupului BRICS. Este vorba de Indonezia. Așadar, în prezent zece state sunt membre cu drepturi depline în cadrul BRICS: Rusia, China, India, Brazilia, Africa de Sud, Iran, Egipt, Etiopia, Emiratele Arabe Unite și Indonezia.
Cu economii în creștere, resurse naturale imense și o piață de consumatori ce se apropie de 45% din totalul la nivel global, statele BRICS sunt pe cale să introducă o monedă alternativă dolarului american pentru tranzacțiile din interiorul grupului.
Faptul că Donald Trump a amenințat țările care vor adopta noua monedă cu tarife vamale de sută la sută (și eventuale alte sancțiuni) arată că noua administrație de la Casa Albă simte deja un aer rece în ceafă.
Dacă ne uităm la partea plină a paharului, Trump înseamnă revenirea la normalitate după decenii de propagandă progresistă. Mai înseamnă și principala piedică în calea Guvernului Mondial visat de elitele de la Davos. Să recunoaștem că cele două aspecte contează foarte mult, dacă ne-am gândi la cum ar fi arătat lumea cu Harris la Casa Albă.
Ar fi prea frumos ca totul să fie roz odată cu revenirea lui Trump. Afacerist pur-sânge, noul președinte al SUA va trata strict tranzacțional orice relație cu alte state și va pune interesele Americii deasupra intereselor transnaționale (reprezentate cu brio de imperiul Soros). Încă de la primul său mandat, Trump a denunțat sporirea exporturilor de gaze rusești în Germania (vezi sancțiunile împotriva proiectului NordStream 2) și a exporturilor de mașini nemțești în SUA, în timp ce s-a plâns de contribuția minusculă a Berlinului la bugetul NATO.
Totodată, același miliardar scăpat teafăr după două tentative de asasinat a pus umărul la înarmarea Ucrainei până pe 20 ianuarie 2021, când Joe Biden a preluat conducerea la Casa Albă.
Eliminarea de către Pentagon a generalului iranian Soleimani, pe 3 ianuarie 2020, la ordinul lui Trump, arată și latura mai puțin pașnică a liderului american. Faptul că în prezent președintele ales vorbește deschis despre o posibilă intervenție armată în Panama și, eventual, în Groenlanda, ar putea să ne indice un al doilea mandat cu o mai mare aplecare către confruntări armate. Cu estul Asiei și Orientul Mijlociu în prim-plan.
Dacă Trump doar a pregătit terenul în legătură cu nemulțumirile față de Europa pe relația Moscova-Berlin, președintele Biden a venit cu lovitura de grație o dată cu războiul din Ucraina. Statele UE aflate sub umbrela de securitate a Washingtonului au acceptat fără crâcnire o rocadă între Rusia și SUA cu privire la furnizorul de petrol și gaze. Astfel, aproape peste noapte, Europa s-a trezit total necompetitivă în raport cu SUA și China. Întregul continent se vede nevoit să folosească energie de trei până la cinci ori mai scumpă decât înainte de februarie 2022.
Mai mult decât atât, Green Deal-ul promovat de Joe Biden a pus pe butuci industria auto din Germania, principalul motor al economiei Uniunii. La fel s-a întâmplat cu industria chimică, dependentă de gazele ieftine din Rusia.
Din nefericire, administrația Trump nu va face decât să culeagă roadele războiului din Ucraina.
Europa va continua să importe energie scumpă din SUA (vezi declarațiile Ursulei von der Leyen). Mașinile electrice fabricate de Elon Musk și de chinezi deja ocupă primele locuri în preferințele europenilor. Situația este identică dacă ne referim la importurile de armament (Trump a cerut 5% pentru Apărare membrilor NATO), de produse chimice și chiar alimentare.
În mod paradoxal, dacă atitudinea Casei Albe față de UE se menține, s-ar putea ca la un moment dat europenii să considere apartenența la BRICS mai profitabilă decât relația cu Statele Unite.
Evident, ține în special de europeni să-și impună punctul de vedere în competiția cu marile puteri. Și să caute o cale de ieșire din impasul economic. Pentru că, în anul de grație 2025, UE a rămas doar o atracție turistică aflată pe marginea falimentului.
Pratica maoistă a condamnărilor la moarte publice, chiar şi în fată copiilor, a reaprăut în China din 2017.
În fața a mii de spectatori adunați pe un stadion la apelul autorităților, un tribunal din China a condamnat 10 persoane la moarte, majoritatea acuzate de infracțiuni legate de narcotice. Captură video de pe stadion.
Procesul a avut loc la 160 de kilometri de Hong Kong, în provincia Guangdong. După primirea sentinței, cei 10 condamnați au fost duși imediat spre locul de execuție, relatează The Guadrian, citând mass-media de stat din China. Cu patru zile înainte de procesul public, localnicii au fost chemați de autorități să asiste la primirea sentinței. Condamnații au coborât din camioanele de poliție și au urcat pe o scenă, unde fusese amenajat pupitrul judecătorilor la o masă lungă de prezidiu. Potrivit unor relatări din presa chineză, în mulțimea adunată pe stadion au putut fi observați și copii în uniforme școlare. Deși statistica execuțiilor este considerată secret de stat, unele rapoarte ale organizațiilor pentru drepturile omului susțin că în China au loc anual cele mai multe execuții la nivel global. Anul trecut, autoritățile comuniste au condamnat la moarte nu mai puțin de 2.000 de persoane, conform estimărilor Fundației Dui Hua, un ONG din Statele Unite. Cu toate acestea, procesele publice în China sunt rare, subliniază The Guardian. Sistemul judiciar chinez favorizează procurorii, iar instanțele de judecată au o rată de condamnare de 99,9 %. Tendința de reintroducere a proceselor publice reprezintă o reșapare a tacticilor idelogice din zorii Republicii Populare, sub mâna de fier a lui Mao Zedong, când „elementele capitaliste” și alți „dușmani ai poporului” erau uciși în văzul populației.
–
Text de la:
https://www.theguardian.com/world/2017/dec/18/thousands-china-watch-executed-sport-stadium
*Prin 2010-2012 am vazut pe net asemenea scene pe stadion; 6 condamnati au fost impuscati in ceafa de un singur politist, fara cagula…etc! Pe stadion sa tot fi fost 100 000 de spectatori!
**ulterior am citit o stire in care 6 baieti de ministri au fost condamnati la moarte si executati pentru viol!
Aflam si nu comentam! Vorba celor doi intelectuali de marca (unul sparge dinti/Simonis si unul fura si gaura de la covrig/Ciolacu! Mai lipsea șahistul tării care se imbata dintr-un șpriț mic, pentru ca nu a baut alcool in viata lui, Tudose!
taiwan,bla,bla,bla:
am descoperit un plagiat,
Cutia cu maimute
Jurnal – Rasvan Popescu, editura Polirom, anul 2013. Biografii. Jurnale. Memorii. Eseuri. Brosata (paperback).
Cutia cu maimute-George Ciprian – Anticariat Agora
Cutia cu maimute-George Ciprian. Editura Contemporana. Anul 1942. NR pag 254. Format 20×13. lei 120.00 Fără TVA. Înainte. Termen de livrare: 1-7 zile.
-pentru inceput sa-i spuna Formosa……