Noile arme de distrugere a statelor
Maria Diana Popescu 06 Octombrie 2024

Razboiul meteorologic
Schimbările climatice din ultimele decenii, care au provocat daune planetei şi, în consecinţă, deteriorarea sănătăţii umane, demonstrează capacitatea tehnologiilor de generaţie nouă de a provoca dezastre cu urmări tragice. Perioadele de caniculă extremă, seceta pe scară largă, incendiile devastatoare, sînt doar cîteva dintre suferinţele grave ale unei planete aflate în primejdie. Ionizarea atmosferei sau aşa numita însămînţare a norilor, în scopuri militare, plantarea focului în diverse zone de pe glob, în funcţie de interesele de putere, au făcut din statele lumii agresori sau ţinte ale unui război climatic. Avem în vedere seria de cicloane polare şi inundaţii (România, Spania, Franţa, Italia, Ungaria), în alternanţă cu perioade prelungite de secetă, alunecări de teren şi cutremure. Amintiţi-vă de prima tornadă din România, din august 2002, de la Făcăeni, care a ucis trei oameni; de furtuna violentă din Carpaţii Meridionali, din august, 2003, care a ucis alţi patru oameni. Inundaţiile din 2005, la un an de la aderarea României la NATO, poate, un avertisment din partea Rusiei pentru bazele militare americane instalate la noi, inundaţii similare celor din 1970, la un an de cînd România refuzase invadarea Cehoslovaciei, sfidînd Moscova.

Canicula din ultimii ani din România şi Europa a ucis sute de oameni. Aceste anomalii climatice nu pot fi puse pe seama naturii. Sîntem martorii unui război geo-climatic, generat de interese economice, politice şi militare toxice. Seria de cutremure din Gorj, Vrancea, Turcia, Siria, Japonia, seceta extremă din România, care persistă de cîţiva ani, incendiile de pădure şi de vegetaţie din întreaga lume, numeroasele uragane botezate de diabolici cu nume de oameni, recentul uragan Boris, Ashley, ploile diluviene, inundaţiile din Emiratele Arabe şi Oman, ploile abundente din deşertul Sahara şi recentele dezastre din Galaţi au readus în discuţie interesul asupra tehnicilor maliţioase de modificare climatică, stipulate în „Convention on the Prohibition of Military or Any Other Hostile Use of Environmental Modification Techniques” (Convenția privind interzicerea utilizării militare sau a oricărei alte utilizări ostile a tehnicilor de modificare a mediului – ENMOD), acuzate a fi folosite în scop militar şi de reducere a populaţiei planetei.

ENMOD a intrat în vigoare la 5 octombrie 1978, parafată de 78 de state, sub egida Secretarului General ONU, convenţie prin care statele părţi au căzut de acord „să nu se angajeze în utilizarea militară sau în orice altă utilizare ostilă a tehnicilor de modificare a mediului cu efecte larg răspîndite, de lungă durată sau grave ca mijloc de distrugere, deteriorare sau vătămare a altui stat parte (articolul I)”. Rezultă că fiecare stat sau statele dezvoltate dispun de tehnici de război climatic care, potrivit convenţiei, trebuie să fie minime ca utilizare. Însă nici azi nu s-a ajuns la un consens asupra interdicţiei, statele puternice folosind războiul climatic potrivit intereselor. Nu multă lume mai crede că seceta care a distrus agricultura românească, ploaia şi potopul istoric care au devastat Galaţiul şi alte zone, s-au întîmplat din cauze naturale. Dezastrele sînt la un „clic” şi un „enter” distanţa de noi, tehnologiile moderne se află la îndemîna puterilor lumii, capabile să întoarcă pe dos clima. Cei mai puţin informaţi cred că dereglarea anotimpurilor şi toată fenomenologia meteo violentă, care au dat peste cap clima planetară, ar fi rezultatul încălzirii globale, o poveste de adormit copiii; sau că ar fi rezultatul experimentelor nucleare şi poluării.

Grăitoare în sensul existenţei tehnicilor de manipulare meteo, ca parte a unui război geodezic, este Convenţia de la Geneva din 18 mai 1977, „pentru interzicerea folosirii militare sau ostile de orice fel a tehnicilor de modificare a mediului înconjurător. Modificările climatice oferă combatanţilor o serie de opţiuni pentru a înfrânge sau a pune presiuni asupra unui adversar. Modificările climatice vor deveni parte a problematicii de securitate internă şi internaţională şi vor putea fi operate într-o manieră unilaterală, cu posibile aplicaţii ofensive şi defensive, putând fi chiar folosită pentru intimidare. Posibilitatea de a genera precipitaţii, ceaţă, furtuni sau de a modifica cumva spaţiul, precum şi producerea de climat artificial face parte dintr-un set integrat de tehnologii militare”, se spune în textul Convenţiei de la Geneva, care limitează, dar nu interzice aceste tehnici.

Potrivit publicaţiei în limba engleză „Black Vault”, problema are rădăcini mult mai vechi. În 1953, SUA înfiinţează Comitetul Consultativ Prezidenţial pe problema controlului climatic. În Congresul SUA din 1958 s-au aprobat fonduri speciale pentru cercetarea în domeniul producerii artificiale a ploii. În 1955, nebunia lui John von Neumann faţă de tehnicile de modificare climatică devine de nestăvilit: „Vă daţi seama ce putere ne dă asta asupra mediului înconjurător? Apare posibilitatea unor forme inimaginabile de război climateric. Tehnologia va pune la dispoziţia liderilor principalelor ţări o serie de tehnici capabile să ducă în secret un război de care vor şti doar un minimum de persoane din cadrul serviciilor de securitate. Se vor putea utiliza tehnici precum modificarea condiţiilor climatice pentru a provoca perioade extinse de secetă sau de furtună. În plus, s-ar putea să fie posibil – şi tentant, să fie exploatate în scopuri politico-strategice si rezultatele cercetărilor asupra creierului şi comportamentului uman”, afirma John von Neuman.

Nikola Tesla a fost primul savant care a descoperit schimbarea ionizării atmosferei cu ajutorul transmisiilor de unde radio de joasă frecvenţă, capabile să provoace fie o ionizare pozitivă, fie una negativă a atmosferei, care să genereze picături de ploaie. Potrivit „Black Vault”, Gordon J.F. Mac Donald, geofizician, specialist în probleme militare, a afirmat că „şocurile electronice create artificial ar putea produce cîmpuri de tensiune înaltă deasupra unor zone ale planetei, în acest fel se creează un sistem care acţionează direct asupra capacităţii cerebrale a unei mari părţi a populaţiei în anumite zone şi pe perioade de timp extinse”. Simplu, oribil şi de crezut! Aceste tehnologii secrete sau brevetate pot face ca ploaia, furtuna sau ciclonul să vină din senin şi să dispară la fel. Se provoacă ploi artificiale pe platourile de filmare şi ploi artificiale pentru dezastre. Omul diabolic stăpîneşte tehnica „însămînţării” norilor cu particule de gheaţă carbonică, cristale de iodură de argint sau praf fin de ciment, cu scopul provocării precipitaţiilor.

Prima ploaie artificială din lume pe baza concentrării artificiale de radioactivitate fost creată de fiziciana Ştefania Mărăcineanu, născută la Bucureşti în anul 1882. După practica în laboratorul soţilor Marie şi Pierre Curie, Ştefania Mărăcineanu s-a întors în ţară şi a provocat în Bărăgan, în timpul secetei din 1931, prima ploaie artificială din lume. Reuşita sa este menţionată în documente ale vremii, însă autorităţile de atunci au ignorat însemnătatea descoperirii. Dezamăgită, Ştefania Mărăcineanu s-a întors la Paris, unde a primit sprijin cercetărilor sale, reuşind să provoace ploi în Sahara şi Algeria, prin injectarea în atmosferă a unor săruri radioactive. Rezultatele stau consemnate într-o broşură editată la Paris, în 1934, de către comandantul militar al regiunii Toggourt, în 28 august – 1 septembrie 1934. După moartea prematură, în anul 1944, provocată de expunerea la substanţe radioactive, descoperirile savantei au fost furate de americani. Aşa se face că, în 1946, inginerul Vincent J. Shaefer a declanşat o aversă puternică pe muntele Washington.

Cu timpul, practica controlării ploilor a fost exploatată de armata SUA, care a provocat potopuri dirijate spre anumite state. Prima ploaie artificială în scopuri militare a fost provocată de armata SUA, în Vietnam, în 1963. În 1966, americanii au provocat ploi torenţiale cu urmări dezastruoase în Laos. Alte state, precum Honduras, Guatemala, Nicaragua s-au plîns de multe ori la ONU că SUA deturnează uragane dinspre Florida către coastele lor, producîndu-le pagube. Aşadar, nu sînt teorii ale conspiraţiei, documentele timpului vorbesc despre faptul că omul diabolic poate folosi în mod denaturat ştiinţa, influenţînd dezastruos fenomenele climatice. Tehnologiile au fost updatate, mult mai sigure şi eficiente, astăzi, fiind capabile să provoace secetă, furtuni sau precipitaţii abundente la mii de kilometri distanţă. Chinezii, de pildă, creează artificial ploaia asupra metropolelor extrem de poluate. Germania lansează din avioane cristale de iodură de argint în norii care ameninţă cu grindina. Singura inovaţie validată în lume pentru producerea artificială a ploii este procedeul însămînţării norilor, asemănător cu cel antigrindină. În concluzie, aviaţia militară este cea care îndeplineşte misiunile ingrate, iar armele climatice care controlează uraganele, ploile, grindina, ceaţa, valurile uriaşe, cutremurele, alunecările de teren, erupţiile vulcanice, pentru a obliga adversarul să capituleze, sînt imposibil de oprit. Avem suficiente exemple în care ştiinţa şi cercetarea au adus cu sine numeroase riscuri şi catastrofe. Întrebuinţate fără control şi în scopuri militare şi financiare, descoperirile ştiinţei au făcut ca planeta, aceste armonios şi complex tărîm de viaţă să devină un cîmp al suferinţei. Fiinţa biologică şi fiinţa naturii sînt continuu şi consecvent ameninţate de întrebuinţarea diabolică a bio-tehnologiilor şi războaielor climatice.