N-ați văzut un cal maro?

Sorin

Ca răspuns la Victor Grigor.

Ar mai fi o chestiune importantă pentru domeniul acesta al denumirilor de cai. După cum bine știm se adoptă constant de-a lungul istoriei denumiri noi de cai după fiecare val de migrație sau după importuri de la alte culturi (ecvestre) care contribuie cu o specializare anume.
Mă întreb dacă *esb- sau *ezb- nu era un astfel de împrumut din limbile IE anatoliene în Tracia propriu-zisă. Pe teritoriul nostru cred că a existat denumiri moștenite direct din PIE (prin proto-tracă), dar la fel de bine puteau exista și împrumuturi lexicale laolaltă cu calul în sine, începând de la triburile iranice, prin celți și până la triburi iranice medievale (Iași/Ași, cunoscuți ca Oseți azi, dar și ca „Asi” în regiunea vestică a Osetiei și provincia vecină turcizată, și Alanii, numiți Olani în evul mediu). În trecut am avut denumiri turcice pentru anumiți cai în funcție de popoarele de stepă care ne invadau repetat. Bănuiesc că în antichitate am avut și alte denumiri străine, pe lângă cele pre-romanice. Am avut o ipoteză că Zargi-dava ar fi denumită după un armăsar local, deși, logic ar fi o denumire (la locativ) după o formă de relief locală (o furcătură = bifurcație), o denumire de râu local sau o formă de relief.
Dacii erau un popor de munteni cu precădere și nu aveau o cavalerie puternică. Pe columnă rar sunt reprezentați călare, iar în invaziile din Moessia alături de Roxolani (=Alani strălucitori) cred că erau „Geții” din Muntenia și posibil sudul Moldovei, unde o cultură ecvestră exista încă din preistorie, care se transmite până în evul mediu prin celebrii cai moldovenești. În munți a fost cunoscută o rasă de cai mai mici, nativi probabil Carpaților (de asemenea și una de vite mici), impropriu numită până azi „cal huțul/huțan”. La câmpie trebuie să fi existat o altă rasă mai mare, robustă, crescută în special pentru cavalerie (roșiori, curieni). Calul Ialomițean sau cabalinele de oștire din zonele de stepă și Bărăgan au fost ameliorate cu alte rase, recent, dar cred c-au existat dintotdeauna. În Tracia de la sud de m-ții Balcani cred că importau cai prin Asia și de la Greci, dar aveau și caii lor.
Ca fapt divers, îmi amintesc că o rasă cabalină de tracțiune pt. carul de luptă și de transport, cu părul lung (suportau frigul mai bine) a fost adusă de către Sigini (sau Sigynnae), un vechi popor nomadic din secolul al V-lea î.Hr., menționați de istoricul grec Herodot ca locuind la nord de Dunăre, dar și în pusta maghiară. Ulterior se vor asimila altor popoare iranice.
Mai târziu vin Hunii cu niște cai foarte robuști, de stepă, similari cailor siberieni, de unde proveneau și Hunii, sau cailor mongolici, încrucișați cu tarpanii.

*

NR – Expresia glumeață „n-ați văzut un cal maro” apare în momentul când sunt semnalați primii vorbitori de limbă română care nu mai stăpânesc denumirile tradiționale murg, roib, sur etc.