În clasa a VI-a sau a VII-a a şcolii generale, am ridicat două degete în ora de dirigenţie, m-am ridicat în picioare, şi – încurajat de apelurile la sinceritate şi buna colegialitate ale tovarăşei diriginte – am spus că eu, unul, m-am săturat de continua repetare şi prelucrare la orele de dirigenţie a directivelor şi hotărârilor Partidului Comunist Român. Că a le spune odată, mai înţeleg. A le spune de doua ori, înţeleg şi asta. Dar a face din fiecare oră de dirigenţie un prilej de dezbatere a mereu aceloraşi şi aceloraşi idei, a aceloraşi teme,cu aproape aceleaşi cuvinte, mi se pare nu numai plictisitor şi lipsit de sens, ci şi greu de suportat. Cum interventia mea urma unui apel onest al tovarăşei diriginte de a discuta sincer problemele care ne preocupă, ea nu a fost urmată de nicio admonestare. Cel mult, de un comentariu privind importanţa şi rolul Partidului în viaţa fericită pe care o ducem noi, tineretul României, şi toţi membrii societăţii, în general. Aceasta a fost urmarea în clasă. În afara clasei, în zilele următoare, tovarăşa dirigintă l-a chemat pe tata la şcoală, şi i-a atras atenţia, cu discreţia cuvenită, că nu este bine nici pentru mine, nici pentru el, părintele meu, secretar de partid, nici pentru mama, membru de partid, nici pentru întreaga noastră familie, ca eu să am o atitudine şi un discurs contrare liniei politice a Partidului. Vă daţi seama, a continuat tovarăşa dirigintă, lumea s-ar întreba ce se discută la dumneavoastră în casă, dacă fiul dv. are asemenea idei. Toate acestea aveam să le aflu de la tata şi de la mama, care mi-au repetat cuvintele tovarăşei diriginte, şi mi-au atras atenţia sa fiu mai rezervat, sau rezervat de-a binelea, pentru a nu da apă la moară unor comentarii, sau mai mult decât atât, unor fapte cu consecinţe negative asupra mea, şi a familiei mele. Urmarea a fost că am început să privesc cu mai multă reţinere apelurile la sinceritate, şi bună colegialitate, ale tovarăşei diriginte, şi ale tuturor oamenilor, în general. Adică, în ciuda a ceea ce gândeam cu adevărat, gânduri sincere şi idealiste, poate, primul nivel de cenzură mi l-am impus eu însumi. Pentru a mă proteja pe mine? Nu cred. Eram destul de tânăr ca să nu mă intereseze prea mult persoana mea. În fond, veneam la şcoală pentru a face perfomanţă la învăţătură. Dar tatăl meu şi mama mea nu îmi erau indiferenţi. Nu puteam să îmi permit luxul de a fi sincer, lovind în profesia lor, în cariera lor, în familia mea. În clasa a VIII-A a şcolii generale, s-a desfăşurat o etapă a concursului naţional de istorie “Drum de glorii” la care participa şi şcoala mea. Concursul era televizat. Participau echipaje din câte două şcoli. Prezentatorul le punea întrebări. Concurenţii, aşezati la două mese mari, se consultau. Dădeau raspunsul. Răspunsul era validat, sau nu, de juriu. Formaţia care avea cele mai multe răspunsuri corecte câştiga concursul. Prezentatorul emisiunii era cunoscutul actor Iurie Darie. Pe lângă concursul propriu-zis, fiecare şcoală prezenta şi un moment artistic, care se puncta separat. Făceam parte din echipajul şcolii mele pentru că eram un elev bun. Dar şi pentru faptul că eu compusesem, special pentru acest concurs, versurile montajului literar artistic al şcolii mele. Sincer să fiu, eram mândru de aceste versuri, care au fost foarte apreciate de întregul corp profesoral. Exista însă şi un amănunt legat de aceste versuri: toate vorbeau despre ţară. Despre bogăţiile ei. Despre frumuseţea ei. Despre oamenii ei harnici şi buni. Despre munca lor, depusă cu atâtea sacrificii, din dragoste pentru noi. Copiii lor. “Scrie ceva despre Partid”, mi-a spus, la prima audiţie, tovarăşa dirigintă. Nu am scris despre Partid niciun rând. Nu puteam. Pur şi simplu nu puteam. “Scrie ceva despre Partid”, m-a rugat a doua oară tovarăşa dirigintă. Dar nu puteam. Nu aveam inspiraţie. “Scrie ceva despre Partid”, m-a implorat tovarăşa dirigintă. “El a făcut şi face posibilă viaţa aceasta lipsită de griji pe care o ducem, şi o duceţi”, mi-a spus tovarăşa dirigintă. Dar eu nu am scris niciun rând. Ce legătură avea Partidul cu viaţa noastră? Ea s-ar fi desfăşurat, oricum, tot aşa, cu sau fără Partid. Şi nu am scris nimic. Astăzi, am 50 de ani. Partidul Comunist Român, care m-a ţinut gratuit pe băncile şcolii, care mi-a asigurat liniştea familiei, oferind locuri de muncă părinţilor mei, concedii în fiecare an la munte şi la mare, care a electrificat, ridicat şcoli, spitale, biblioteci, săli de sport, care m-a ţinut în tabere sportive sau şcolare ani de zile, care m-a premiat cu diplome şi cărţi, nu şi cu bani, la concursuri judeţene sau naţionale, care mi-a plătit medicamentele întregii familii, cărţile şcolare, manulele, profesorii, medicii, care mi-a ridicat casa, şi chiar fabrica în care lucrez şi acum, care a trasat, cât a avut, cât s-a priceput, viitorul asfaltat, electrificat, cu salariul zilei de mâine asigurat pe următorii 10, 20, 30 de ani, adică exact pe perioada pe care se estimau acele directive şi programe, în limba de lemn, care se repetau obsesiv la orele de dirigenţie – acel Partid, nu mai există. În locul lui, au rămas criza, foamea, şomajul, frigul, grijile enorme, furtul resurselor ţării din afara, şi dinăuntrul ei, coplata în sistemul sanitar, coplata în învăţământ, coplata din venitul inexistent, hoţia, corupţia, mizeria, suicidul şi euthanasia, ca program social, pentru 50 % din populaţia României. Şi a rămas TOTUL , pentru 20 % din populaţie. Este târziu să mulţumesc Partidului. Şi totuşi, o fac. Mulţumesc din inimă Partidului Comunist Român. Trebuia să îmi explice altfel alternativa de a trăi. Nu a făcut-o. Nu mi-a pus în mâini POLEMICI CORDIALE de George Călinescu. Ca să vad Dinu Păturicii de astăzi sigilindu-şi în palatele de pe Victoriei seifurile cu milioane de dolari, în timp ce, cârpit, profesorul elevilor tuturor meseriilor şi profesiilor îşi numără măruntişul salariului ca să îşi bea iaurtul zilnic, vis a vis. Au existat şi lipsuri, tovarăşi. Dar nu se compară cu lipsa de suflete a bogaţilor din lumea de azi. Este târziu să mulţumesc Partidului Comunist Român. Dar o fac acum. Îmi fac autocritica. Îmi pare rău, tovarăşi. Mulţumesc din suflet Partidului Comunist Român, sincer, şi cu o lacrimă de lemn, înnodată în gât.
22 decembrie 2011
Cu deosebit respect, Jianu Liviu-Florian
Stimati tovarasi nu incercati sa va cosmetizati trecutul cu fapte din trecut inventate in care aratati cat de anticomunisti ereati ca nu va crede nimeni !
homosexualul holocaustolog evreu Michael shafir:
http://michaelshafir.blogspot.com/2012/02/michael-shafir-gay-jew_01.html
D-le matei S.
Cu siguranta ca exista o sansa, exista o alternativa, cea dreapta si in armonie cu legile universale si ale lui Dumnezeu (care una sunt!), iar noi o vom afla la timpul potrivit, indiferent de cine si cati s-ar opune acestei iluminari. Traim o perioada astrala pe care au anuntat-o inca de-acum peste 2500 de anji diversi profeti si initiati, moment magic de salt al constiintei umane. Si sunt convins ca dupa lungul stagiu pe care l-am traversat de la starea animalica spre homo sapiens sapiens, urmeaza, fara putere de tagada, saltul la…homo sapiens…moralis?!?
Numai bine si … sa ne-ntalnim cu totii in universul multidimensional al creatiei divine!
@ adrian scirbitu’
Da, d-le Scirbitu, nu putati sa o spuneti mai clar.
Salut si curajul de a subscrie domnia voastra la cele spuse de Tutea.
Bat vinturi bune in vele, si ma bucur ca am depasit vechi sensibilitati, si putem sa discutam acum mai liber. Poate datorez o luare de pozitie mai clara si aparitiei dvs. pe site. Nu ma mai uit acolo de unde vin nedreptatea si sicanele. Nu e timp. Asa o fi, cu scuzele ca ma repet (pentru cititori mai vechi), Gabriel Garcia Marquez incheie ‘Un veac de singuratate’ astfel:
„Osia lumii se macina, iar popoarele condamnate la singuratate nu au decit o singura sansa pe pamint”. Marquez nu spune care.
In sfirsit, sa credem ca incepem sa o aflam.
Numai bine si eu!
Scuze, mi-a scapat finalul:
Inainte de moarte, Tutea a inteles ca sacrificiul individual este ridicol de ineficient.
CONCLUZIA MEA: Atata vreme cat cetatenii acestei tari il injura pe Iliescu, dar voteaza PSD-ul, cand iubesc PNL-ul dar urasc vanzarile de resurse si posesiuni ale statului catre diveri „dinu patriciu”, urasc demagogia si lichelismul dar aleg fara discernamant un partid fara ideologie, „prefabricat” – PDL-ul si de doua ori un excroc precum Basescu presedinte, cand accepta fara revolte majore aparitia ilegala a unor partide fondate pe criterii etnice iredentiste si anti-romanesti, cand unii inca traiesc din amintirea unei miscari nationaliste radicale fondata intr-un context istoric specific si incheiat tragic…
atata vreme cat toate acestea se intampla simultan, nu putem avea pretentii ca ALTII sa ne respecte si sa ne trateze ca egali.
Politica in Romania actuala are VALENTE TRIBALE, atat ca ideologie, cat si ca manifestare a sustinatorilor din blocul electoral. Si nu este nici de mirare, nici blamabil faptul ca aproape 50% dintre romani nu se mai prezinta la alegeri. Au obosit sa joace acelasi joc stupid „pleaca ai nostri, vin ai nostri!”. N-o fi corect din punctul de vedere al democratiei oficiale, dar este de inteles din punct de vedere uman si logic.
Romanii asteapta NU IDEOLOGII, NU FORMATIUNI ORGANIZATE mai mult sau mai putin pe gasti avide de putere, ASTEAPTA UN ADEVARAT CONDUCATOR, credibil, capabil sa despice actualul cuib de naparci si sa-i pedepseasca pe profitori, sa asculte ce vrea majoritatea si….sa le aduca BUNASTAREA, LIBERTATEA, MORALA, PACEA SI LINISTEA impreuna cu redobandirea DEMNITATII NATIONALE!!!
Intr-adevar, d-nii ZOb si Matei S. au surprins, fiecare in alta maniera, racilele ambelor sisteme.
Pana la urma, totul se reduce la maniera incorecta de impartire a bunastarii catre oameni. Nici unul dintre cele doua sisteme – COMUNISM – CAPITALISM, nu s-a bazat pe o total onesta distribuire a bunastarii, singura dorinta general clamata de toata lumea. La care se adauga dorinta de LIBERTATE DE GANDIRE, de MORALA, PACE si LINISTE.
In Comunismul autohton a existat o perioada de „gratie”, cea a anilor ’70, cand populatia era relativ multumita.
BUNASTARE? Stim cu totii cat de accentuate erau discrepantele intre ceea ce era distribuit majoritatii si posibilitatile de tip „occidental” de care beneficia protipendada conducatoare din varful PCR. Dupa aceea a urmat dezastrul pe care-l cunoastem cu totii. Cozi interminabile si incepute la ore mici din noapte pentru alimentele de baza si lapte pentru sugari, de multe ori ramase fara vreun rezultat in sacose.
LIBERTATE? „Cine nu este cu NOI, este impotriva noastra”! Slogan cu care sute de mii de romani au infundat puscariile pentru ca au indraznit sa spuna ce gandeau! Pedepse cu inchisoarea pentru taranii care indrazneau sa sacrifice un animal crescut de ei in batatura. Negarea si/sau ridiculizarea oficiala a produselor de consum, de calitate, pe care le vedeam uneori prin cate o revista straina, adusa pe furis in tara. produse autohtone „din aceeasi familie” cu cele occidentale, dar de o calitate sub-mediocra.
MORALA? Se cerea numai unora, c ei multi. Ipanat5a cu …lectii despre ateism si lectii politico-ideologice ilogice si aiuritoare, dar obligatorii.
PACE si LINISTE? Da, pacea si linistea obedientei!
Ce ne-a adus Capitalismul tot de tip dambovitean? Polarizarea BUNASTARII in zona unui segment minoritar de excroci, profitori clientelari de partide, in detrimentul marii majoritati, a micilor patroni si salariatilor urbani, ca si a producatorilor rurali.
LIBERTATE? Sigur, libertatea de a injura pe oricine si orice, de preferinta simbolurile nationale, istoria tarii, sentimentul patriotic, nationalismul si mandria apartenentamei la neam.
MORALA? Vedem in jurul nostru numai pornografie, folclorul romanesc a ajuns bataia de joc oficiala a manelistilor, vulgaritatea a inundat revistele, programele tv, reclamele, ofertele supermqagazinelor…
PACE si LINISTE? Deloc! Oamenii traiesc spaima zilei de maine, cand nu vor avea bani de mancare si medicamente, cand sistemul bancar mafiot obladuit de BNR-ul lui Isarescu executa familiile de romani imprumutati de nevoie, ca sa achite (cu masinile lor Logan luate in leasing si cu acoperisurile Lindab montate din dorinta de a le fi putin mai bine) datorii facute de bancile mama straine in speculatii bancare criminale, care au de declansat de fapt actuala criza financiara mondiala!
Si iata-ne la inceput de mileniu, dezorentati si-n acelasi timp convinsi ca nici una dintre experientele anterioare nu ne-a adus fericirea deplina, multumirea si linistea spre care tindem ca fiinte rationale, inteligente.
Unii i-au distorsionat vorbele unui profund ganditor si luptator francezm André Malraux, catandu-i apoi copios falsa afirmatie: „Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”! Intr-un interviu aparut in Le Point in 1975, Malraux preciza: „Mi-au pus în gură că secolul XXI va fi religios. N-am spus asta niciodată, bineînţeles, fiindcă n-am de unde să ştiu. Ceea ce spun e mai incert. Nu exclud posibilitatea unui eveniment spiritual la scară planetară.”
Cred ca acesta este cel mai onest comentariu despre viitorul nostru. Nu stim ce va urma si nu putem exclude nici o posibilitate. iar totul va depinde de leaderii carismatici care vor aparea si de puterea maselor de a discerne care dintre acestia sunt credibili.
In final, dati-mi voie sa fac un comentariu vis-a-vis de sacrificiu. Accept sacrificiul pe campul de lupta – cel fizic, real – pentru apararea nemijlocita a fiintei Neamului si a Tarii!!! Cand se cere sacrificiu pentru o ideologie politica, am mari retineri. Si asta pentru ca-mi amintesc declaratia de credinta a unui mare ganditor roman, om de o religiozitate ce nu accepta discutii, Petre Tutea: „UN TAMPIT MAI MARE CA MINE NU EXISTA! SA FACI TREISPREZECE ANI DE TEMNITA PENTRU UN POPOR DE IDIOTI! DE ASTA NUMAI EU PUTEAM FI IN STARE…”.
Si…oricat de jigniti ne-am simti noi, omul asta a facut efectiv puscarie pent5ru niste idei! Pentru ca, inainte de ma
@zob
Ah, da, DA, ZOB.
Cei ce cititi aici, cititi va rog fara prejudecati, cititi despre amendarea AMBELOR sisteme compromise.
Analze fulgrante ca cele ale unui ADRIAN ROMANU sau MOS DARIE, le-am gasit totdeauna pertinente pentru că ramâneau ‘la obiect’ – la firul ierbii, la realitate! În ciuda atacurilor personale, orgolilor si energiilor ieftin cheltuite pe dispute fără sens.
De salutat deci orice trimitere DIRECTA, clara la ceea ce se intimpla in imediatul social, personal, etc. Unii avem detalii mai multe, altii putem concpetualiza mai repede, altii se aplica doar la ‘a relata’ – totul este important, TOTUL, si la o adica tocmai aceste ‘exemple’ din cotidian sunt indispensabile caci ele ramin canea si singele oricarei teoretizari si act de sinteza, fara ele vorbim in vint, de deasupra omului si a vietii concrete.
Apel inca odata la stringerea rindurilor si la o analiza si relatie pertinente cu cele ce se intimpla. Dincolo, cum spune englezul, de ‘petty problems’, acelea de orgoliu si autosuficiență.
Da, ZOB, este foarte greu a ai acum o viziune de sinteza in momentul cind ne aflam istoric in fata riscului ca simpatizanți (sau chiar fanatici) ‘comuniști’ sau ‘capitaliști’ să dispute ce este mai bine să ‘alegem’.
Nu prea avem de ales, iar a treia cale nu este nici măcar una spiritualist-new-age-istă. Deși componenta SPIRITUALĂ rămâne veșnic o dimensiune pe care omul o conține intrinsec, și este formidabilă, dacă este genuină iar nu manipulată!!!!!!!!
Aviz fanatismului care crede că soluția o au NUMAI unii!
SOLUȚIA se află la om, din păcate a trebuit să ajungem până la acest nivel fără precedent! Iar România din nefericire este cazul exemplar al tragismului!
Nu doar români trebuie salvați, ci OMUL trebuie și se poate salva.
Nu în conclavuri secrete, sau în grupări bășcălioase de ‘băieți deștepți’ și, vai, cu fler și umor! Nu, trebuie ceva disperare, uitați-vă în jur! Dar totodată nici disperarea ‘finală’, căci recuperarea acestei extraordinare științe a psiho-sociologiei, care încearcă să înțeleagă ce este și ce îi trebuie omului spre a fi țrealizat’, este cheia!
Iresponsabilului care nu îşi dă nume
Criteriul superiorităţii unei organizări sociale nu este efectul asupra vieţii unui individ cii efectul asupra majorităţii. Prin urmare râmâne de stabilit un etalon a binefacerii unei orânduiri a unei comunităţi umane. Etalonul este realizarea personalităţii umane. Omul este măsura tuturor lucrurilor. Dacă postulezi deasupra omului o altă fiinţă eşti criminal.
Comunism ca orânduire socială nu a existat. Au fost tentative. Nu putem discuta decât depre efectele acestor tentative asupra individului uman sub aspectul realizării personale. Cu cât sunt mai mulţi oameni realizaţi ca potenţial uman cu atât orânduirea este mai bună.
Pe ansamblu nici capitalismul ca organizare socială şi nici socialismul nu au reuşit să asigure realizarea de sine a membrilor colectivităţilor unde ele au funcţionat. Ne interesează numai socialismul şi capitalismul deoarece ele sunt actuale. Chia şi fasciştii au iniţiat tot revoluţie socialistă.
Există multe criterii de evaluare a gradului de evoluţie a organizării sociale dar voi lua doar unul.
Nici capitaliştii nici scoialiştii nu au pus în codul penal infracţiuni contra realizării personalităţii umane. Pentru socialişti (autonumiţi comunişti) este mai grav deoarece ei au proclamat ca scop fundamental al orânduirii lor tocmai realizarea deplină a personalităţii fiecărui cetăţean. Capitaliştii nu au avut un asemenea obiectiv desconsiderând total sensul vieţii umane individuale pentru ei omul fiind o simplă marfă în mecanismul economic al profitării.
Atât în codul penal capitalist cât şi în codul penal socialist infracţiunile contr omului se reduc la infracţiuni contra persoanei. În fapt în codul penal socialist infracţiunile contra persoanei se reduc doar la elemente ale persoanei fiind efectiv acţiuni contra individului adică infracţiuni contra animalului. Nici la capitalişti nici la socialişti de orientare comunistă omul nu depăşeşte stadiul de persoană şi de fapt este trata ca individ ( sistem bio-psihic). Pe bună dreptate atât legiuitorii capitalişti cât şi cei socialişti şi-ar fi putu intitula capitolul: infracţiuni contra animalului. Cel puţin în România capitaliştii au scos din codul penal insulta, faptă ce prevedea chia o componentă superiară a omului.
În condiţiile dispreţului oficial faţă de personalitatea umană unii concetăţeni se ocupă de problema zeului suprem în timp ce omul este omărât lângă ei. Aceasta nu este o treabă jidănească ci este o atitudine comună şi creştinilor şi necreştinilor.
Matei s.
Afişezi o poziţie progresistă. Comunism nu a existat. Comunismul este doar o marotă pentru lingăii capitalismului. Probabil că uniii lătrători anticomunişti sunt şi plătiţi pentru circul pe care îl fac în mod deşănţat.
Comunismul ca strategie de restructurare socială este într-adevăr radical cum a fost şi capitalismul. Comunismul ca practică a fost doar o tentativă ratată. A fost ratată pentru că lipsea ceva despre care nu scriu pentru că nu voi fi înţeles şi antifascişti de santinelă vor intra în acţiune mecanic automat.
Comunismul ca orânduire socială nu este o alternativă la capitalism în acest moment istoric. Alternativele actuale nu sunt cele prezentate de capitalişti: adică ori comunism, ori capitalism ori fascism. Aceasta este o formulă după care capitaliştii şi pseudocomuniştii ascund devenirea lumii prezente. Avem ă singură direcţie şi un singur sens pe direcţie: capitalism- imperiu capitalist- distrugere.
Dup aceea poate urma moartea sau renaşterea.
Imperialiştii capitalişti urinează pe capitalismul fostelor ţări socialiste. Ei ştiu că faza buticăriei este dapăşită. Îi îndeamnă pe foştii socialişti să facă sereloiaie buticăreşti numai ca să le mânânce timpul şi viaţa. Deci cei ce credţi în capitalismul local sau naţional sunteţi pierduţi de pe acum. Direcţia este capitalismul imperialist. Alternativa este sinuciderea. Uniunea europeană s-a format şi consolidat şi pentru că grupurile capitaliste extraeuropene s-au concentrat şi centralizat şi au dobândit putere economică şi forţă militară. Această regrupare a forţelor capitaliste în concurenţă este obeictivă, nu depinde de mofturile cuiva. Cine o ignoră riscă să fie strivit de înfruntarea dintre marile grupuri.
Chestiunea cu vina unei etnii se încadrează în acest mecanism global al crimei. Oricare grupare etnică dacă dobândeşte putere de nivel mondial face acelaşi fapt îi distruge pe ceilalţi sau îi subordonează. Este o lege a naturi: legea luptei şi selecţiei. Nu o putem depăşi. Trăim într-o lume tragică fără zeu suprem.
Comunismul ca nebunie este afirmaţie gratuită la colţ de stradă. Şi capitalsimul a fost o nebunie şi acum este o realitate. Şi naţional socialismul a fost o nebunie şi oricând poate deveni un sistem mondial. Oamenii au progresat prin nebunii din acestea.
Rezolvarea unei probleme naţionale se poate face numai în condiţiile sincronizării cu problemele continentale care la rândul lor se rezolvă prin sincronizare cu soluţionările intercontinentale. NU cred că vom mai putea trăi izolaţi.
@ comunismul o nebunie, ZOB
Si ‘comunismul’ (asa cum a fost el implementat la noi, si in sud-estul european mai ales), ca si ‘capitalismul’ (‘salbatic’ cum le place unora sa-l numeasca) sunt ambele STRATEGII radicale, fara egal pina acum, in teoria si praxisul unei gindiri profund anti-umaniste.
Nu doar ‘comunismul’ este o nebunie, dar la fel si ‘capitalismul…
Ce spui, ZOB? Ce e de facut?
Care ar fi o ‘a treia cale’?
PS: ‘Comunismul e o nebunie’ – poti aduce argumente in favoarea capitalismului. Pe puncte, sistematic si bine structurat daca se poate. Nu in defavoarea comunismului cit in favoarea capitalismului, te rog. Se asteapta cu interes, dat fiind ca definirea unui sistem de asemenea proportii (cel care ‘sa salveze pe toti’ este cruciala.
Nu te grabi.
Succes.
desi bilantul comunismului nu poate fi privit in roz de catre nici un om rational – as indrazni sa zic – ce degustam acum desi multi ar fi tentati sa-l numeasca capitalism, si chiar este, este tot o continuare a comunismului. Este ca in judo: daca adversarul vrea sa te tranteasca pe spate, mai intai te trage in fata. Apoi nu face decat sa foloseasca energia ta proprie, nascuta din instinctul de aparare. Va las pe voi sa ghiciti cine este adversarul.
Eu nu am aceleasi amintiri! PUNCT! amintirile mele sunt mult mai cenusii, saum mai negre. Nu aveam ce sa mananc la propriu, nu aveam caldura, nu aveam carti, nu aveam credinta in Dumnezeu! (eu persinal). Eram zilnic umilit de smecheri cu functii in partid, fie profesori fie colegi desi am fost un student foarte bun la o facultate de foarte renumita si ravnita, pe care din modestie nu o mai pomenesc. Parintii mei au fost dezavantajati enorm, bunicii mei au fost inchisi la aiud sau ceilalti bunici care erau refugiati din Basarabia au fost haituiti si vanati ca niste banditi desi erau oameni foarte cinstiti si vrednici romani. Comunismul este o forma care nu a fost imbratisata de romani chiar daca pe unii i-a cumparat, i-a favorizat. Comunismul a fost o forma de organizare satanica total incompatibila cu traditiile si neamul nostru care s-a luptat in munti ca nimeni altii. Noi am fost cei care am sopart comunismul prin strigatele din mai iunie in 1990: „jos comunismul” este romanesc 100%! dupa ce-am strigat noi toti s-au „aliniat”
Autorului
Nu credeam să mai fie cineva atât de sincer în vremurile de acum. Oamenii nu înşeleg că în crearea unui nou model de societate trebuie pornit de la ce a fost mai bun până în momentul ănceperii creării lui.
Nicu
Zeflemeaua nu ţine loc de gândire. Lasă bucalismele dâboviţene.
George marmara
1.Se începe propoziţia cu majusculă.
2.Regimul politic este modul de exercitare a puterii care poate fi anarhist, democratic sau dictatorial
3.Nici un grup care ajunge la putere nu va lăsa la voia întâmplării executarea programului politic pe care se bazează. Aşa sunt oamenii serioşi. Comuniştii autentici au vrut să evite revenirea banditismului capitalist de aceea pedepseau pe cei ce subminau socialismul.
4.Înainte de a înşira ororile şi crimele comunismului înşiraţi ororile şi crimele capitaliste începând cu exterminările populaţii lro din America, Africa şi Asia de la începutul epocii moderne.
5.De ce era în 1972 insuportabil regimul democraţiei socialiste: nu puteaţi să furaţi, nu puteaţi să vă îmbogăţiţii peste noapte, ne erau bordeluri, cinematografe porno, cluburi de homosexuali, trafic şi consum de droguri, nu puteaţi trăi fără muncă etc?
6.La revenire în România în 1972 aţi avut halucinaţii? Se construiau 1 milion de locuinţe gratuite pe an? Nu exista SIDA? NU erau pruncucideri de un milion de copii pe an? Învăţământul se transformase în serelu de tipărire a diplomelor? Erau piramide financiare jidăneşti? Se juca alba-neagra în faţa politţiei? Erau pline canalele de copii străzii? Era 100 de lei acceleratul de la Bucureşti la Timişoara şi puteai merge de trei patru ori pe lună în provincie să îţi vizitezi neamurile? Mergeau la staţiunile de odihnă şi tratament familii de muncitori atât la mare cât şi la munte sau numai capitaliştii cu curvele lor? NU mai erau şcoli profesionale? Nu mai institute de cercetare? Se vându-se avuţia naţională pe mită? Naţionaliştii esrau în afara organelor de conducere a României şi conducerea era pe mâna camarilei prooccidentale? Aţi constatat că dentistul seplătea pentru plombarea măselelor? Popii practicau homosexualitatea pe atunci? Nu cumva cartelele de alimente erau rezultatul crimei imperialismului războinic din 1939-1945? Aţi constatat că sunt lăsaţi oamenii să moară dacă nu plăteau ciubuc la doctorul privatizat?
Lăsaţi propaganda oportunistă că noi avem 20 de ani da capitalism şi încă vreo 30 de socialism: le putem compara mai bine decât orice om ce nu le-a cunoascut pe amândouă.
7.Omul comunist nu există decât în societatea comunistă. Cum socitatea comunistă nu a existat decât în comuna primitivă şi poate va exista în soietatea comunistă, foştii membrii ai PCR nu au fost comunişti ci purtătorii unei ideologii comuniste după care îşi ascundeegoismul capitalist. Socialismul a fost subminat nu de sistemul capitalist în primul rând ci de grupurile capitaliste interne. Era normal ca burghezii roşii să se menţină la putere doar nu voiai să se transforme în slugile democratice ale capitaliştilor străini.
8.Faptul că un om scrie adevărul despre socialism şi viaţa lui nu înseamnă că este fanatic (deficienţă de gândire, imaturitate).
9.A fi comunist nu implică a fi ateu. Primul mare comunist a fost Iisus din Nazaret. Creştinismul şi comunismul sunt coerente şi frumos integrate într-o concepţie unitară. A spune adevărul nu înseamnă a fi fanatic.Faceţi propagandă deţănţată de inducere în eroare a românilor. A targe atâtea concluzii despre un om dintr-un produs al activităţii sale atât de scurt şi de simplu este o abatere gravă de la principiile cunoaşterii raţionale.( De unde ştiţi că nu are căldură sufletească, că nu are milă, compasiune că este mincinos că este bolnav din cauză că este comunist. Medicul stabileşti fanatismul şi pe baza lui starea de boală?
10.Mi se pare că Dumnezeu se scrie cu majusculă pentru că este nume propriu nefiind mai mulţi. Da, la evrei au existat mai mulţi : Jehovah, Adonai ş.a. Dar la români Dumnezeu este totuşi unul.
Nu este nevoie să informezi securitatea pentru că v-aţi demascat singur naţionalismul şi democraţia prin literă mică la românia şi prin considerarea poporului român ca….. Mie îmi plac demascările!
Domnilor cetăţeni nenorocirile actuale au fost concepute după unplan bine stabilit în comuna primitivă în epoca pietrei necioplite de evreii care nu aveau altă treabă decât atacarea naţiunilor viitoare pentru a fi aduse în stadiul de trumă de culegători de rădăcini.
Ioana
Poporul american este alături de poporul român pentru recuperarea teritoriilor pierdute din Dacia şi a banilor sustraşi de bancherii americani prin manevre frauduloase. De aceea ne va băga în război cu RRusia, cu Bbulgaria şi cu Uungaria pentru a forma ţara poporului ales de Jehovah.
SOLIDARITATE si UNITATE LEGIONARA-
1. PARTIDUL TOTUL PENTRU TARA a obtinut un numar record de voturi,peste 20000 anul acesta gratie si fratiilor.
2. NOUA DREAPTA nu s’a inscris in cursa electorala ca sa nu divizeze voturiile PTPT
3. SERBAN SURU a amanat crearea unui partid legionar,ca sa nu divizeze legionarii.
PENTRU PRIMA OARA legionarii au fost uniti si au obtinut o victorie record -Partidul TOTUL PENTRU TARA 20000 voturi la alegeriile locale.
Poporul roman este cu demnitate alaturi de americani,pentru libertate si pentru eliberarea Basarabiei
http://leonpanettason.blogspot.com/
domnilor,nenorocirile actuale au fost concepute dupa un plan bine stabilit.acei care l-au elaborat au cauzat prabusirea imperiului roman, a culturii elene,au prom ovat toate viciile,l-au lucrat de minune pe napoleon,au creat comuna din paris,au creat comunismul in rusia,china etc.tot ei l-au subventionat pe adolf hitler etc.acum tot ei au conceput asa zisa uniune europeana care are ca scop un control absolut al populatiei pe plan mondial.dumnezeu sa aiba mila de noi.gm
domnule florian fiecare persoane are dreptul sa aiba opiniile lui.daca insa aceste opinii sunt contrare dogmelor comuniste persoana respectiva risca sa primeasca ani buni de inchisoare sub regimul comunist.spatiul nu-mi permite sa insir toate ororile si crimele comunismului.am plecat din tara in 1972 tocmai datorita regimului comunist care mi se parea insuportabil.in 1972 am revenit,de data aceasta ca cetatean americam si ceea ce a gasit mi sa parut ceva halucinant,ireal.cozi nesfarsite la magazinele alimentara,lipsa celor mai elementare bunuri,lipsa celor mai elementare drepturi cetetenesti etc,etc.cei care criticau regimul comunist riscau ani buni de detentie.oare credeti ca era normal ca in spitale sa zaca cate doi pacienti intr-un pat?daca un amarat de pacient nu dadea spaga medicilor risca sa fie ignorat.dar orele de invatamant politic,dar adunarile de sindica,de productie etc,etc.asa zisul paradis comunist nu era decat o spoiala,o tragedie imensa.ati uitat oare cartelele de alimente,lemne etc care au stat in vigoare intre 1948 pana in 1957?da categoric actualmente conditiile de trai din romania sunt foarte grele.dece oare?pentruca comunistii de ieri au ramas pe vechile pozitii.senatul,guvernul,sri-ul toate organele sunt alcatuite din comunistii de ieri sau odraslele lor.dumneata fiind evident un comunist fanatic nu poti vedea inmod obiectiv drama traita de romani care a inceput cu multi ani in urma.repet nici capitalismul nu face fericit intregul pamant.si acest sistem este plin de nenorociri.este cred eu mai putin rau decat teroarea comunista.dumneata comunist fiind nu crezi in dumnezeu,nu poti sa ai in suflet calduraomeneasca,nu stii ce-i mila si compasiunea.minciunea si negarea adevarului sunt specifice gandirii comuniste.este un fapt dovedit medical ca persoanel fanatice au probleme grave cu sanatatea.roaga-te la duhul lui lenin si stalin sa-ti aline suferintele fizice.traiasca romania.george marmara.ps-sunt convins ca pentru cuvintele mele cririce la adresa regimului comunist ai fi informat imediat securitatea.
@Vasile Roaita
Sa nu disperam. Poate vin coloneii d-lui Dogaru si vor raspunde intrebarilor….
Stimate Dle Jianu,
„Niciodata nu este prea tarziu.”
Sau, „Mai bine mai tarziu decat niciodata”.
Dar sa nu devenim nostalgici dupa ceea ce a fost. Chiar daca istoria se mai repeta, ea nu se repeta pe acelasi plan ci pe un alt plan, de regula superior. Nu trebuie preluate toate caracteristicile regimurilor bolsevice din Europa aparute dupa 1945. Traim vremuri noi si trebuie si „haine” noi, adica o „imbracaminte” adecvata acestui sezon.
Pe timpuri imbracamintea noua corespunzatoare acelor timpuri a ales-o Marx sau Lenin. La noi cine sa ne spuna cum sa ne imbracam pentru a rezista noilor vremuri ? „Croitorii” aparuti in 1989 nu ne-au dat si nici nu ne-au recomandat cea mai buna imbracaminte. A fost asa proasta ca am ramas in fundul gol in tara nostra, disparaned in neant fabrici, uzine, scoli, unitati agricole, unitati de imbunatatiri funciare, a disparut flota, CFR-ul este pe aproape, a disparul morala, civismul, cultura a devenit sub-urbana, instructia este o spoiala, etc.
Ce ne asteapta ? Dumnezeu stie.