(autorul este
> un imigrant mexican in Suedia)…
>
>
>
>
>
>                                                             In curand se implinesc
> 18 ani de cand am inceput sa lucrez la Volvo , o
> intreprindere suedeza.
>
>                                                             A lucra cu ei este ceva foarte interesant.
>
>                                                             Orice proiect aici ia 2 ani pentru a se
> concretiza, oricat de ingenioasa sau simpla ar fi ideea.
> Este o regula.
>
>
>
>                                                             Procesele de
> globalizare cauzeaza in noi (brazilieni, argentinieni,
> columbieni, peruani, venezuelieni, mexicani, australieni,
> asiatici etc…) o anxietate generalizata in cautarea de
> rezultate imediate.
>
>                                                             In consecinta, stilul nostru rapid nu se
> incadreaza deloc cu termenele de scadenta intarziate ale
> suedezilor.
>
>
>
>                                                             Suedezii dezbat si iar
> dezbat, organizeaza „n” sedinte, efectueaza
> evaluari, etc…, SI LUCREAZA … dupa o schema mult mai
> incetinita.
>
>                                                             Ceea ce este uimitor, este ca acest stil tot
> timpul da rezultate, in timpul lor (al suedezilor), astfel
> ca punand
>
>                                                             impreuna maturitatea
> necesitatii cu tehnologia potrivita, nu prea inregistreaza
> pierderi.
>
>
>
>                                                             Pe
> scurt:
>
>                                                             1) Suedia este de
> marimea unui singur stat din Mexic;
>
>                                                             2) Nu are decat 10
> milioane de locuitori;
>
>                                                             3) Cel mai mare oras,
> Stockolm, abia daca are 800 de mii de locuitori, asa ca o
> mica localitate din Mexic;
>
>                                                             4) Mari intreprinderi
> cu capital suedez: Volvo, Scania, Ericsson, Electrolux ,
> ABB, Nokia, Nobel Biocare, etc.
>
>
>
>                                                             Nimic rau in asta,
> nu-i asa?
>
>                                                             Pentru a avea o idee de importanta lor,
> ajunge sa mentionez ca Volvo face motoarele propulsoare ale
> navetelor de la NASA…
>
>
>
>                                                             Poate se inseala
> suedezii, dar ei sunt cei care-mi dau mie
> salariul.
>
>
>
>                                                             Trebuie sa
> mentionez ca nu cunosc un alt popor care sa aiba o cultura
> colectiva ca a suedezilor.
>
>                                                             Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa va
> faceti o idee:
>
>                                                             Prima data cand m-am dus in Suedia in 1990,
> unul dintre colegii mei suedezi ma aducea la serviciu in
> fiecare dimineata cu masina lui. Era in septembrie, era frig
> si fulguia. Ajungeam foarte repede la intreprindere si el
> parca masina tot timpul foarte departe de intrare. In
> fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de angajati cu masina
> la serviciu…
>
>                                                             In prima zi nu am facut nici un comentariu,
> nici in a doua sau in a treia, dar in una din zilele ce au
> urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe
> colegul meu:
>
>                                                             – Aveti locuri de parcare fixe aici ? Am
> vazut ca parcarea este complet goala cand ajungem si totusi
> tu parchezi la mare distanta de intrare….. .
>
>                                                             Iar el mi-a raspuns pur si simplu:
>
>                                                             – Nu, dar noi, care ajungem foarte devreme,
> avem tot timpul sa mergem pana la intrare, dar cei care
> ajung mai tarziu, au mai multa nevoie sa gaseasca locuri mai
> aproape de intrare, nu crezi ?
>
>
>
>                                                             Imaginati-va ce fata
> am facut.
>
>                                                             Si acest lucru a fost suficient ca sa-mi
> schimb in profunzime mentalitatea.
>
>
>
>                                                             Mai nou, in Europa exista un curent
> denumit „Slow Food” (Slow Food International
> Association), Asociatia internationala a alimentatiei cu
> rabdare, al carei simbol este melcul, isi are centrul in
> Italia.
>
>                                                             Ceea ce predica
> aceasta miscare „slow food” este ca oamenii
> trebuie sa manance si sa bea lent, pentru a savura mancarea,
> pentru a se bucura de procesul de prepare al mancarii,
> impreuna cu familia, cu prietenii, fara graba si de
> calitate.
>
>
>
>                                                             Ideea este de a se
> contrapune spiritului „Fast Food” si a tot ceea ce
> reprezinta el ca stil de viata. Surpriza este ca aceasta
> miscare Slow Food, serveste ca baza pentru o miscare mult
> mai ampla numita Slow Europe , dupa cum descrie revista
> Business Week in ultimele sale editii europene.
>
>                                                             Totul a pornit de la punerea in discutie a
> grabei si nebuniei generate de globalizare, de dorinta de a
> aveanivelul vietii in cantitate mare, opus la a avea
> calitate (ma refer la calitate de viata sau calitate
> umana).
>
>
>
>                                                             Conform revistei
> Business Week, muncitorii francezi, chiar daca lucreaza mai
> putin (35 de ore pe saptamana) sunt mai productivi decat
> colegii lor americani sau britanici.
>
>                                                             Si germanii, care in multe intreprinderi au
> implantat saptamana de 28,8 ore de munca au vazut
> productivitatea crescand cu un laudabil 20%.
>
>                                                             Aceasta atitiudine, numita „slow
> attitude”, atrage atentia pana si americanilor,
> discipolii lucrului rapid, imediat si in cantitate mare. Pe
> de alta parte, aceasta atitudine fara graba nu inseamna sa
> se faca mai putin, nici sa se obtina calitate si
> productivitate mai mici, ci mai multa perfectiune, atentie
> la detalii si mai putin stress.
>
>                                                             Practicand acest lucru
> in viata, inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale
> prietenilor, ale timpului liber, ale bunei comoditati, ale
> vietii in micile comunitati.
>
>                                                             O intoarcere la AICI , prezent si concret,
> opus lui MONDIAL, indefinit si anonim, inseamna a relua
> valorile esentiale ale fiintei umane, a micilor placeri ale
> cotidianului, ale vietii simple si ale convietuirii, ale
> religiei si credintei.
>
>
>
>                                                             INSEAMNA UN MEDIU DE
> LUCRU MAI PUTIN COERCITIV, MAI VESEL , MAI CALM SI TOTUSI
> MAI PRODUCTIV, MEDIU IN CARE TOTI OAMENII FAC CU PLACERE
> CEEA CE STIU EI MAI BINE SA FACA.
>
>
>
>                                                             E recomandabil sa ne
> gandim mai in amanunt la toate acestea.
>
>                                                             E posibil ca vechile proverbe: „Cu
> rabdarea trece marea” si „Graba strica
> treaba” sa merite din nou atentia noastra in aceste
> timpuri de nebunie.
>
>                                                             Nu ar fi bine ca intreprinderile din
> comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa inceapa a
> dezvolta programe serioase de calitate, fara graba chiar
> pentru a mari productivitatea si
> calitatea produselor si
> serviciilor fara a pierde calitatea umana
> ?
>
>
>
>                                                             In filmul „Parfum
> de femeie” exista o scena de neuitat in care orbul
> (interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii
> raspunde:
>
>                                                             – Nu pot, logodnicul
> meu va sosi in curand.
>
>                                                             La care orbul ii raspunde:
>
>                                                             – Stii, viata se
> traieste intr-o clipa !
>
>                                                             si o ia la un tango.
>
>                                                             Cel mai bun moment al acestui film este
> aceasta scena de 2 sau 3 minute.
>
>
>
>                                                             Multi traiesc alergand
> dupa timp si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie
> de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare
> pentru a ajunge la timp.
>
>                                                             Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in
> viitor si uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp
> care exista cu adevarat.
>
>
>
>                                                             Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp,
> nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi.
>
>                                                             Diferenta sta in utilizarea acestor ore de
> catre fiecare dintre noi.
>
>                                                             Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare
> moment, pentru ca, dupa cum zice John Lennon:
>
>                                                             „Viata este ceea ce se intampla in timp
> ce planificam viitorul”.
>
>
>
>                                                             Va felicit pentru ca
> ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit.
>
>                                                             Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca
> sa nu piarda timpul….
>
>                                                             Atat de valoros in aceasta lume globalizata
> !