ȚARA NATALĂ A IPOCRITILOR
de M. Reza Behnam
„Și ce fel de vieți duc acești oameni, care se dau drept morali? Dragul meu prieten, uiți că suntem în țara natală a ipocriților.” ~ Oscar Wilde
Într-un interviu televizat recent, președintele Joseph Biden a fost întrebat dacă crede că președintele rus Vladimir Putin este un criminal. Într-o demonstrație de bravadă politică externă și cu puțină ezitare, el a răspuns: „Da”.
Se spune că comentatorii rareori pun la îndoială comportamentul violent al președinților Americii.
Statele Unite și-au asumat rolul de arbitru al binelui și răului, aruncându-se inevitabil ca o națiune cea mai decentă, cu dreptul de a-i condamna și pedepsi pe alții.
Istoria a demonstrat că credința Americii în excepționalism a crescut o aroganță care i-a obișnuit pe liderii săi să creadă că au dreptul să-și folosească puterea politică și militară în mod distructiv în întreaga lume.
Înainte de a condamna comportamentul altor națiuni, America are nevoie de un adevăr național și reconcilierea socotind cu propriul său trecut și prezent violent.
Pentru ca o țară să traseze un nou curs, trebuie să-și facă nedreptățile vizibile.
Putin este, fără îndoială, un autocrat nemilos, dupa normele :democratiei occidentale, dar nu un criminal odios.
Trebuie doar să luăm în considerare recentele crime ordonate de un președinte american, fostul președinte, Donald Trump.
Încălcând dreptul internațional și ordinele executive americane existente, Trump a ordonat uciderea generalului iranian Qasem Soleimani în ianuarie 2020. Pe lângă Soleimani, alte nouă persoane au murit în atacul de pe Aeroportul Internațional din Bagdad.
Iar în noiembrie 2020, Trump, cu Israelul ca acoliti, l-a asasinat pe savantul nuclear iranian, Mohsen Fakhrizadeh.
Modelul de violență al Americii a fost intensificat in războiul președintelui George W. Bush împotriva “terorii” – atacuri militare asupra Afganistanului, Irakului, extrădăriile, site-urilor negre ale CIA (închisori secrete), Guantanamo și utilizarea torturii.
Când președintele Barack Obama a preluat funcția de el a extins utilizarea „listelor de ucis ” ale lui Bush – liste de obiective umane. Obama a autorizat sute de atacuri militare cu drone, care au ucis nenumărat civili non-combatanți, inclusiv copii. Fără proces, el a impus condamnarea la moarte a presupușilor suspecți de terorism.
Trump a continuat practicile predecesorilor săi, cu și mai puține garanții. Administrația Biden analizează în prezent dacă dorește să continue politica de ucidere în secret a oamenilor din țările din întreaga lume.
Președinții americani au ordonat lovituri de stat, invazii și războaie în care milioane de oameni au murit. Unele dintre cele mai evidente cazuri includ Vietnam, Cambodgia, Laos, Indonezia, Brazilia, Chile, Guatemala, Congo, Nicaragua, El Salvador, Iran, Irak (1991 și 2003), Afganistan, Pakistan, Somalia, Libia, Siria și sprijinul SUA pentru Arabia Saudită, deoarece bombardează civilii din Yemen.
Crima nu este singura formă de violență pe care Statele Unite au folosit-o pentru a-și croi drum in hegemonie.
Sancțiunile economice care privează oamenii de alimente, medicamente și capacitatea de a-și câștiga existența au devenit arma principală a politicii externe a SUA. Sute de mii de civili au murit ca urmare a embargourilor sua și a sancțiunilor economice impuse unor țări precum Cuba, Iran și Venezuela, țări care au refuzat să accepte cererile SUA.
Statele Unite joacă rolul de polițist global încă din cel de-al Doilea Război Mondial. Oamenii din Orientul Mijlociu, au suferit enorm de pe urma intimidarii, agresiunii militare și a presiunile financiare ale Washingtonului.
De la atacurile din 11 septembrie, Orientul Mijlociu a intrat în majoritate covârșitoare sub controlul SUA. Navele de război americane, bombardierele, dronele și bateriile de rachete și peste 100.000 de soldați americani acoperă regiunea. Iranul, Libanul, Siria și Yemenul se numără printre reținerile regionale.
Din cauza refuzului lor de a se înclina în fața presiunilor americano-israeliene, s-au confruntat cu atacuri economice și militare devastatoare.
Pentru a-și cimenta hegemonia, Washingtonul a înrolat regimurile arabe despotice și Israelul apartheid ca satrapi regionali. În ciuda înregistrărilor abisale privind drepturile omului ale aliaților săi din Golful Arab, Statele Unite le oferă acces la cele mai letale arme pentru a zdrobi disidența internă. Pentru a menține parteneriatul imperial cu Israelul,
Liderii Americii au fost de acord cu crimele de război comise de Israel în Gaza și Cisiordania ocupată și s-au asigurat că palestinienii vor continua să sufere și să moară în propria lor țară.
Un record pe cinste.
Dr.M. Reza Behnam este un politolog ale cărui specialități includ politica externă americană și istoria, politica și guvernele orientului mijlociu.
Sursa: https://original.antiwar.com/Reza_Behnam/2021/03/24/the-native-land-of-the-hypocrite
Traducerea: CD
Prof.Coja vorbea, cu ceva vreme în urmă, despre România care era și a fost ca o antiteză la cea de azi,un demers des întâlnit în rândul scriitorilor și intelectualilor români de ieri și de azi. România de bun simț vizavi de România lucrului bine făcut, România reformată, România democrată (și demolată) și România în tranziție spre (ne)democrație, adică a României din 1990 încoace, în ordinea inversă a sloganurilor conducătorilor ei.
Despre modelul american și ce a fost și reprezentat America în rândul populației din Estul comunist ar trebui să se pronunțe nu iranianul Reza Beham dezamăgit de eșecul american în stoparea ayatolahului în Iran, după ce a fost dezamăgit de sprijinirea regimului șahului și devenit antiamerican, deci nu prea obiectiv, ci un intelectual din spațiul comunist. Acesta este motivul pentru care aduc în discuție părerea d-nei Ana Blandiana. Dânsa spunea că ”libertatea este mai importantă în măsura în care nu există” și ”atâta timp cât nu am avut libertatea, am dorit-o cu disperare și cred că asta fac toate persoanele și toate popoarele. În momentul în care o avem, înclinăm să ni se pară că nu-i decât ceva normal și s-o risipim, sau, cum se întâmplă de când a apărut obsesia corectitudinii politice, să fie erodată de chiar cei care o dețin.” Întrebată fiind despre ce înțelege prin „obsesia corectitudinii politice” poeta a răspuns: ”mă refer la ceea ce se întâmplă în America probabil de vreo 10 ani, în Europa de mai puțin și la noi și de mai puțin. Este vorba de un trend lansat de universitățile americane, care sunt în cea mai mare parte sau de tot pe extrema stângă și care pur și simplu au inventat ceva ce pentru mine seamănă leit cu cenzura interioară, ceea ce eu numeam cenzura interioară.De care îmi era mult mai frică decât de cenzura din realitate”.
Ana Blandiana oferă un răspuns clar și concis despre cauza ce a generat acest haos și cum sistemul de învățământ la nivel de elită a permis neo marxismului să se disipeze în rândul politicienilor de azi, a oamenilor de afaceri și chiar elitei militare.
Pascal Bruckner în manifestul lui de a combate talibanismul marxist al ecologiștilor spunea: ”marxismul a triumfat, prin capilaritate, la ONU, în guverne, în şcoli. A devenit starea de spirit dominantă a acestui început de secol.”
Dacă nu mă înșel Cato cel Bătrân spunea că Cartagina trebuie să fie distrusă și se teme de victoria învinșilor asupra Romei. Dacă ne gândim la Roma ca fiind civilizația creștin europeană ce a construit lumea democrată a Occidentului și a Americii vom înțelege temerea lui Cato sau deznădejdea lui Augustus când a aflat că Arminius, un cetățean roman cu sânge german pe care îl considerau roman, a cutremurat Roma.
Astăzi acești cetățeni educați cu ”sânge” marxist, marxiști prin imprudență cum le spune Moise Guran, ce nu au trăit în comunism, ce habar nu au ce a însemnat comunismul în Europa de Est și pe unde a fost, depun toate eforturile materiale, bănești și spirituale de a distruge ”civilizația creștin europeană”, văzută ca fiind ”lumea veche”, ce trebuie să facă loc la ”noua religie seculară-mediul ” (P.Bruckner) și împotriva inamicului care este însuși omul. De ce? Ca să facă loc omului de tip nou globalist. Dacă la Troțki omul nou comunist obișnuit se dorea a fi la nivelul lui Socrate,Aristotel, Goethe sau Marx, acum se dorește un om simplu ce nu gândește ca Socrate,Aristotel sau Goethe (rasiști și decadenți),dar gândește în termeni de ură de clasă, de protecția mediului fără elementul ei definitoriu-omul și care este împotriva la toate valorile pe care le-am realizat din antichitate și până azi.
Nu știu cum crede prof.Reza Beham că lumea șiită iraniană ori a suniților musulmani va scăpa de noua religie atâta timp cât, ca iranian, are experiența acceptării șocurilor culturale și religioase în dauna tradiționalismului și a conservatorismului, o particularitate a Iranului ce i-a permis supremația culturală și unicitatea în lumea musulmană,dar cu noua religie totul se standardizează,se uniformizează iar diferențele, diferențierile nu sunt acceptate și totul se reduce la globalizarea nimicului (George Ritzer).