Radu
314 aprobate
radu.g@yahoo.com
MIRCEA CĂRTĂRESCU – NĂSCUT PLAGIATOR
De Victor Roncea – https://www.activenews.ro/opinii/MIRCEA-CARTARESCU-NASCUT-PLAGIATOR-192488
„Plagiatul este proba unui dispret suveran pentru dreptul la proprietate, in acest caz la proprietatea intelectuala. Plagiatorul este un hot si un sarlatan.” – V.I. Tismaneanu
„Mircea Cartarescu este, de departe, cel mai important scriitor care a iesit din literatura postbelica. Exista la el amprenta geniului!” – Nicolae Manolescu
„’Orbitor. Aripa dreapta’ este o tâsnire a viitorului în prezentul nostru, una dintre marile carti ale lumii (…). Pe lînga cei trei boieri ai mintii (Plesu, Patapievici, Liiceanu), a aparut al patrulea!” – Gabriel Liiceanu
„Cartarescu Mircea, nascut la 1 iunie 1956, Bucuresti. Fiul unui activist.” Asa incepe o Nota a Securitatii, transpusa de Mihai Pelin in Cartea Alba a Securitatii, aflata la vremea redactarii volumului Istorii literare si artistice in Arhivele SRI, Fond D, dosar nr. 10 996, vol.13, f.150-152 si care, in prezent, ar trebui sa se afle in Dosarul lui Cartarescu de la CNSAS. Mai interesant este, insa, cum se incheie Nota: „Un fapt demn de remarcat este acela ca dupa aparitia volumului lui Mircea Cartarescu – este vorba de „Faruri, vitrine, fotografii”, nota mea – , caruia Nicolae Manolescu ii face o primire exceptionala in Romania literara, incep sa apara articole de alerta, care denunta procedeul plagiatului, cel mai spectaculos plagiat fiind reprezentat de copierea pura si simpla a unui pasaj de o jumatate de pagina din «Tristram Shandy» de Lawrence Sterne (Editura pentru Literatura Universala, 1969, pag. 194).”
O istorie mai mult sau mai putin cunoscuta dar care, in lumina recentelor plagiate aparute pe piata media in avalansa, merita lamurita. In primul rand pentru ca, de ani buni, in dosul lui Mircea Cartarescu intra prin intermediului ICR fonduri substantiale ale statului roman destinate promovarii rasfatatului tuturor regimurilor ca candidat la Premiul Nobel pentru Literatura.
Insa reputata Academie Regala de Stiinte a Suediei, care confera Premiul Nobel, are o regula de baza in acordarea importantei distinctii: „NO PLAGIARISM!”. Asadar?
„Cartea de debut a lui Mircea Cărtărescu, Faruri, vitrine, fotografii, apărută în 1980, se deschide cu un poem amplu (peste 30 de pagini), Căderea”, scria criticul Alex Stefanescu intr-un lung articol elogiator despre M. Cartarescu publicat – unde altundeva? – in Romania literara a decedatului N. Manolescu. Tot aici, de la Alex Stefanescu, aflam o alta versiune, mai edulcorata, privind meseria de baza a tatalui lui Cartarescu:
„Mircea Cărtărescu s-a născut la 1 iunie 1956 în București, ca fiu al lui Constantin Cărtărescu (economist și ziarist) și al Mariei Cărtărescu (înainte de căsătorie, Badislav)” – de origine bulgareasca.
Adevarul nu e la mijloc ci le cuprinde pe amandoua: tatal lui Cartarescu a fost activist pe problemele colectivizarii, a lucrat la publicatia „Agricultura Socialista” si la „Steagul Roșu” si a fost colaborator la „Informatia Bucurestiului” („Ziar al Comitetului Orasenesc Bucuresti al PCR si al Sfatului Popular al Orasului Bucuresti”).
Fiul sau avea sa-i continue „opera” – si nu numai – la „Convingeri Comuniste” (organ al UASCB – Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti din Bucuresti). Conform confesiunilor unui spion DIE: Mircea Cartarescu a coabitat cu Securitatea ca sublocotenent, a fost antrenat ca politruc in caz de razboi si a scris la revista „Activistul” a Comandamentului Trupelor de Securitate.
Desi articolul „biografic” al lui Alex Stefanescu din Romania literara era publicat in 2001, ca „fragment dintr-un studiu mai amplu”, criticul uita sa aminteasca despre scandalul de plagiat cu care a debutat Mircea Cartarescu.
Intr-o „Retrospectiva Nicolae Manolescu” din Observatorul cultural, Sorin Alexandrescu observa ca despre „Cenaclul de luni” Manolescu nu prea istoriseste nimic concret. „O singura data povesteste Manolescu ceva concret – scrie Alexandrescu -, intrarea la cenaclu, prin 1978, a unui student ‘uscativ, negricios, cu o fata mica adunata parca toata in privirea teribil de fixa. Nu parea nici stingherit nici peste masura de comunicativ’. A citit un poem lung, cu o voce monotona, contrastind – as zice eu – cu imagistica „torentiala”. Manolescu nu l-a putut analiza pe larg in acea imprejurare, dar a declarat ca s-a simtit ‘tintuit pe scaun de imaginatia lirica a autorului’ (I, 392). Tinarul era Mircea Cartarescu, poemul cu pricina se numea Caderea si va fi publicat trei ani mai tirziu in volumul Faruri, vitrine, fotografii.”
Asadar, in sfarsit, ceva concret: desi si Sorin Alexandrescu uita sa mentioneze problema plagiatului, aflam ca poemul cu buba, Caderea, este citit prima oara, in 1978, la Cenaclul lui Manolescu. Peste doi-trei ani, cand este publicat in volumul de debut, Mircea Cartarescu i-l dedica, chiar in carte, lui Nicolae Manolescu, insotit de un citat al gnosticului Valentin (din „Stromate” de Clement din Alexandria), a carui intrepretare peste timp devine emblematica: „Caci atunci cand dezagregati lumea si voi insiva nu sunteti dezagregati, voi sunteti stapanii creatiei si ai intregii coruptii”.
O a doua dedicatie, la poemul „Calea Regala”, al doilea din acelasi volum, ii este acordata scrobitului Ovid S Crohmalniceanu (Moise Cohn), la al carui cenaclu, „Junimea”, se produsese in paralel cu „Cenaclul de luni”.
Crohmalniceanu, unul dintre cei mai toxici marxisti proletcultisti implicati in razboiul impotriva culturii romane – alaturi de un Ion Vitner sau Paul Cornea (tatal lui Andrei Cornea de la 22 si GDS)-, avea sa-l debuteze pe juvenilul Cartarescu in proza, in 1983 (in volumul colectiv Desantul) si sa-i insoteasca pasii chiar si dupa 1989, cand ii postfateaza productia de serie „Levantul”, inainte de a se „expatria” la Berlin, in 1992, unde a si murit, linistit, in anul 2000.
„Dedicatul” Manolescu – pe care nu degeaba marele Calinescu il caracterizase drept „un ipochimen care nu pricepe codul cultural romanesc” – ii face protejatului o cronica ditirambica in Romania literara (5 ianuarie 1981). Afirmand ca Cartarescu deschide „o viziune cosmogonica”, Manolescu da ca exemplu laudativ al acestei „viziuni” chiar si un sir de versuri „superbe” din Caderea:
„Afurisit fie el pre dinlăuntru și pre din afară
afurisit fie el întru părul din capul său
întru creierii săi, întru creștetul său,
întru tîmplele sale, întru fruntea sa, întru urechile sale,
întru sprîncenele sale, întru obrajii săi,
întru fălcile sale, nările sale, dinții și măselele sale,
buzele sale, gîtul său, umerii săi, încheieturile
mîinilor sale, mîinile sale, palmele sale și degetele sale
afuristi fie el intru rarunchii sai, intru vintrele sale
intru coapsele sale, intru boasele sale
intru pulpele sale. intru picioarele sale, intru
laba picioarelor sale si intru unghiile picioarele sale.
afurist fie el intru toate imbucaturile si incheieturile
sale
din virful capului pana in virful calacielor.
si sa aiba parte doar de subrezime.”
Dar, ce ne facem, tovarasi, cand tocmai versurile laudate sunt, de fapt, proza, si au fost furate de „hotul si sarlatanul” Cartarescu (apud Tismaneanu) din autorul britanic Laurence Sterne (1713 – 1768) a carui carte „Viața și opiniunile lui Tristram Shandy gentleman”, fusese publicata la Editura pentru literatura universala, in 1969?! Iata dovada:
Dupa mini-scandalul din lumea literara a acelei vremi, Cartarescu publica o „Precizare” (tot) in Romania literara (12 februarie 1981), care, cred eu, le poate servi lui Ponta, Ciucă, Plesu, Patapievici sau Liiceanu ca aparare perfecta, in cazul in care acestia si-ar dori sa se explice pe tema vreunui plagiat intr-o editie retro a emisiunii TVR „Cascadorii rasului”.
Cartarescu isi explica furtul literar sustinand ca preluarea integrala a unei fraze altfel prezentate drept creatie personala este „un simplu si foarte cunoscut procedeu artistic”. Insa uita sa-i dea si denumirea: PLAGIAT. Imatur si inconstient, Cartarescu se apara prin fraze rasucite, de-a dreptul tampe, de genul: poemul „cuprinde in substanta sa cateva texte cu caracter de citat cultural (…). Valoare acestor citate nu este una literara, ci una de aluzie culturala. De aceea, am considerat ca neadecvata interpretarii poemului… marcarea prin ghilimele sau caractere diferite a pasajelor respective, preferand marci de alt gen” (?!) afirmand si ca „o parte din citate sunt date in limba de origine”. Insa nu si cel disputat! „Aluziile culturale indirecte (sic) sunt si ele usor de recunoscut”, mai sustine Cartarescu care incheie Nota explicativa prin afirmatia ca isi asuma riscurile pe care le comporta „folosirea aproape in premiera” in poezia romana a acestor „mijloace stilistice”. O aparare „geniala” pentru orice plagiator: nu e vorba de furt dintr-o opera ci de „mijloace stilistice”. S-a inteles?
Dar iata ca nici marele sau maestru, criticul literar Nicolae Manolescu, la randul lui protejatul proletcultisului George Ivascu, nu a recunoscut – timp de trei ani!, de la debutul cenaclist si pana la publicare – aceste „aluzii culturale indirecte” (?!) din moment ce tocmai pe acestea le-a evidentiat laudativ in cronica sa despre „cosmogonica viziune” a viitorului tele-nobelist scatofag si pornografic („Sint creier care ejaculeaza si testicule ginditoare… dragule, da-mi-o si-n popou… aaaaah! aaaaaah!”) al lui Patapievici si Liiceanu. In cel putin 18 limbi a fost publicat, pana acum, de catre ICR, Mang-ul lui Manolescu, „geniul” care sustine ca „religia este o superstitie” (?!). 18 editii pentru care ICR a platit drepturi de autor atat plagiatorului nostru cu „aluzii culturale indirecte” cat si editurii care l-a publicat „in original”, recte Humanitas. O afacere pe care Curtea de Conturi ar trebui, cred, sa o mai investigheze nitelus.
Revenim la plagiat. In ciuda furtului literar jenant, Manolescu isi sustine protejatul prins cu chilotii in vine, pana in panzele albe, si Cartarescu primeste premiul de debut al USR a RSR. Iar Crohmalniceanu il propune la Premiile UTC. In articolul „Vreau guvern de plagiatori tineri!”, Corneliu Leu aminteste cum „Ov. S. Crohmalniceanu avea o atat de mare specializare in a folosi asemenea argumente, incat si-a inceput o carte cu „Asa cum ne-nvata tovarasul Malenkov”; performanta pe care n-au atins-o nici criticii literari sovietici, deoarece Malenkov a zburat de la carma inainte de a ajunge la cultul personalitatii, pe care i-l incepea inaintea lor un autor ce utiliza limba romana.”
Despre zborurile „orbitoare”, cand pe-o aripa cand pe alta („stango-dreapta” cum ar veni), ar fi trebuit sa ia aminte mai bine sublocotenentul Cartarescu chiar de la magistrul sau, Ov. S. Crohmalniceanu, care, in – cum altfel? – „magistrala” sa lucrare „Despre articolul lui Lenin: „Organizatia de partid si literatura de partid’” afirma patruns de realitatile socialismului: „Pentru scriitorul care s-a legat deschis de fortele sociale revolutionare, si care urmareste sa le slujeasca prin scrisul sau nu mai exista contradictia tragica dintre intentie si realitate. Lui nu i se mai poate intampla ca, dintr-o constrangere exterioara sau interioara, sa fie nevoit a ascunde adevarul, cu sau fara stiinta. (…) Filosofia marxista il smulge pe artist din asemenea impasuri, ii ofera o perspectiva nelimitata si-l inzestreaza cu un instrument exceptional de investigare a realitatii”.
In „viziunea cosmogonica” a lui Cartarescu acest instrument poarta o denumire aberanta, dar strict reglementata penal: PLAGIAT.
PS: Pe 8 octombrie 2010, acum 14 ani, M. Cartarescu o ameninta pe Herta Muller ca ii va arata cat de mare luptator cu regimul comunist a fost el. De atunci pana acum, vax albina. Intre timp, s-a aflat ca a fost locotenent la Securitate si politruc la revista „Activistul” . Halal.
Republicare aniversară cu ocazia premiilor Nobel pentru Literatură
„plagiatul este… proba unui dispret suveran pentru dreptul la proprietate”
-la Origine,
laTatăl…
EDUCAȚIA DEGENERĂRII UMANE
24.05.2024 Con. dr.N. Grigorie Lăcrița
Prin moderna educație a degenerării umane:
1) dispare tot mai mult separarea dintre bărbat și femeie, dintre masculinitate și feminitate, dintre ceea ce a fost normal de mii de ani în viața omenirii și
2) se promovează persoanele care sunt în afara categoriilor de bărbat și de femeie, care nu sunt nici de gen feminin, nici de gen masculin, care sunt și bărbat și femeie, despre care ajungi să nu mai știi ce sunt.
Este extrem de tulburător să vezi o ființă omenească (dacă se mai poate numi „ființă
omenească”) „cu capul jumătate de bărbat și jumătate de femeie”, „cu organe genitale bărbătești expuse” și „cu sânii de femeie la care alăptează un copil”.
Mesaj către fii satanei.
VOI, cu puterile pe care vi
le arogati, veti reduce populatia umana a planetei, pana la 1/3 din nivelul
actual.
Ati mintit cu incalzirea globala si epuizarea resurselor.
Ati inventat virusi, pandemii false si vaccinuri ucigatoare.
Folositi, exclusiv in folosul vostru egoist, realitatea vietii
extratereste.
Ati rapit, chinuit, maltratat milioane de copii nevinovati, angelici,
hranindu-va cu vietile lor, cu sangele si corpurile lor.
Ati lansat versiunea crearii, de catre VOI, a unei/unor ARCE ce va
vor salva numai pe VOI, la pretinsa distrugere a planetei.
Cunoastem.
Incalzirea nu ni se datoreaza, este urmarea fireasca a ascensiunii
Mamei.
Virusii sunt doar in mintea voastra bolnava si hrapareata.
Resursele, oricare, sunt inepuizabile , auto-reproductive.
Extratrestrii au fost si sunt aici, unii benefici, altii inhaitati cu voi,
care sunteti esenta raului pe Pamant.
Arcele exista de multa vreme. Mari, uriase, de marimea Lunii,
unele, iar altele mai mici. Nu le-ati creat VOI ci au fost create de fiinte din
alte sisteme/galaxii, trimise de Creator sa ne ajute la acest moment
important al evolutiei MAMEI EROINE PAMANT ( care nu vrea sa isi
distruga, pur si simplu, corpurile umane pe care le-a cladit din propriul
sau trup ci sa le dea o sansa potrivita stadiului fiecarui individ). Sunt in
apropierea Pamantului si asteapta momentul potrivit.
In baza acestor programe ale lui Dumnezeu,pe care le-ati ascuns
cunoasterii noastre, in scopuri satanice, voi ati creat propriile voastre
scenarii.
Scopul acestor scenarii ?
Infricosarea umanitatii, autoproclamarea voastra ca mari eroi ori
chiar zei ai umanitatii si supunerea totala a fiintelor umane.
Treziti-va .
V-ati delectat destul cu aceste iluzii. Nu veti avea parte de ele.
Fiinta umana nu este la cheremul vostru ci la inima, Mintea si
sufletul lui Dumnezeu.
Inainte de final,VOUA,” descoperitorii fiintelor umane inutile”: din
fericire PENTRU UMANITATRE, nu VOI stabiliti utilitatea fiecarei
creaturi de pe Pamant si din Univers. Acest lucru a fost consacrat, pentru
eternitate, de Marele CREATOR . Asa ca „descoperirea” voastra nu este
decat rezultatul ( si dovada ) bolii, incurabile si degerative, de care suferiti
.
Iesiti, degraba, in mass-media, cat o mai detineti si cereti-va
iertare: umanitatii, pentru
VIZIUNE GEOPOLITICĂ
de Horse 237 – https://vidrebel.wordpress.com
7 octombrie este prima aniversare a operațiunii Al Aqsa, care a fost concepută pentru a elibera Gaza de forțele de ocupație israeliene. Ne-am putea aștepta să vedem rachete și drone zburând din Gaza, Yemen, Irak și Liban spre Israel. Dar au fort doar Iran, în timp ce generalul general Kurilla, șeful Comandamentului Central al SUA, vizitează Israelul încercând să-l convingă pe Netanyahu să evite cel de-al treilea război mondial.
Ziarele israeliene spun că el este acolo pentru a se coordona cu Israelul pentru a-l apăra de un răspuns iranian. Deși iranienii s-ar putea lăsa un număr simbolic de rachete să zboare în Israel, ca o reamintire pentru entitatea sionistă că genocidul nu este un comportament acceptabil în lumea modernă.
Israelul a spus că va răspunde la atacul Iranului din 1 octombrie. Acel baraj de 180 de rachete hipersonice nu a mers bine pentru Israel. Două distrugătoare americane au tras 15 interceptoare asupra rachetelor iraniene care soseau, fără a opri nici măcar una.
Observatorii israelieni știau că lumea lor s-a schimbat. Invincibilitatea israeliană a ajuns la sfârșit
Iranienii sunt foarte precauți și nu vor să creeze o situație în care Israelul este forțat să devină nuclear pentru că este în joc si supraviețuirea lor. De aceea, pe 1 octombrie, Iranul a asamblat multe dintre aceste rachete la vederea sateliților americani, astfel încât americanii să le poată spune israelienilor să-și ia avioanele în aer și să mute personalul din bază pentru a minimaniza pierderile israeliene.
S-a vorbit despre faptul ca Israelul să elimine rafinăriile Iranului de pe insula Kharq și chiar să arunce în aer reactorul nuclear al Iranului. Ambele sunt linii roșii pentru Iran. Distrugerea reactorului lor nuclear ar necesita mai mult efort decât merită, deoarece atât planificatorii militari israelieni, cât și americani știu că nu există un program de arme nucleare iranian.
Aruncarea insulei Kharg este posibilă, dar Iranul a avertizat că va riposta prin aruncarea în aer a rafinăriilor din altă parte din regiune. Saudiții au spus imediat că vor rămâne neutri în următoarea rundă de meciuri. Iranienii ar lua în considerare cu seriozitate să arunce în aer rafinăria și conducta din Azerbaidjan, deoarece sunt principalul furnizor de petrol al Israelului.
Israelul a ajutat Azerbaidjanul în recentul său război cu națiunea creștină Armenia. Erdogan stă pe un butoi de pulbere de furie anti-Israel și permite tranzitul acelui petrol din Azerbaidjan în Israel. Există atât de multă furie față de genocidul din Gaza și Liban, încât cred că majorității turcilor le-ar plăcea să vadă acea rafinărie aruncată în aer.
Președintele Sisi al Egiptului stă, de asemenea, pe un butoi de pulbere de furie musulmană pentru genocidul de alături. Președintele Sisi are mama evreică din Maroc și astfel, conform legii evreiești, ar fi putut deveni cetățean israelian. Unchiul său a devenit israelian și a lucrat foarte strâns cu David Ben Gurion în primele zile ale Israelului. Președinții Sisi și Erdogan ar putea fi răsturnați dacă acest război se extinde.
Sperăm că generalul Kurilla convinge Israelul să dea un răspuns usor. Cu toate acestea, iranienii ar putea onora oamenii din Gaza și Liban, care fuseseră genocidați de israelieni, trimițând un răspuns mult mai mic decât au făcut-o la 1 octombrie.
Ar trebui să menționez că videoclipurile cu acele 180 de rachete primite au fost întâmpinate cu entuziasm de palestinieni. Dar israelienii au fost cu adevărat șocați să vadă că rachetele iraniene ar putea ploua asupra bazelor forțelor aeriene israeliene și să nu fie interceptate.
Observatorii israelieni au aflat că lumea lor s-a schimbat. Invincibilitatea israeliană a ajuns la sfârșit.
Pe 8 sau 9, Israelul va lansa un atac împotriva Iranului daca va reusi. Noul cel mai bun prieten al Iranului este Vladimir Putin. El a început prin a vinde Iranului 25 de SU-35. Sunt echipate cu rachete aer-aer R-37 care pot elimina un F-16 sau F-35 de la o distanță de 400 de kilometri (268 mile). Rachetele aer-aer americane sunt eficiente doar până la 75 de mile (120 de kilometri).
El a actualizat, de asemenea, sistemul de apărare aeriană al Iranului la S-400. SUA cheltuiesc de 100 de ori mai mult pe armată decât Iranul. Cheltuielile militare totale ale SUA sunt de 1,51 trilioane de dolari dacă numărați toate cele 6 agenții în care Washingtonul își ascunde bugetul militar. Departamentul de Energie plătește pentru o parte din energia nucleară și armele DOD.
Sistemul de apărare antiaeriană american Patriot II este cu mult inferior vechiului S-300 sovietic, care și-a făcut debutul în urmă cu 46 de ani, în 1978. Există atât de multă corupție în DC încât americanii sunt prost apărați, deși cheltuiesc un trilion și jumătate de dolari pe fiecare. an.
Putin le-a dat, de asemenea, iranienilor un radar cu rază lungă, astfel încât să nu existe un atac surpriză. Iar „Murmansk Bn” este un sistem de război electronic de ultimă generație capabil să blocheze radarul și electronicele americane și israeliene.
De asemenea, Rusia a dat Iranului racheta Mach 12 Kinzhal, care sapă o groapă de 30 de metri adâncime acolo unde era ținta sa. Le-au dat și racheta de croazieră Mach 9 Zircon. Lui Ansar Allah din Yemen și Hezbollah din Liban le-ar plăcea să facă unele dintre acele rachete de croazieră Zircon în atelierele lor subterane. Marina SUA va trebui cu siguranță să-i lase în pace.
Iranul a dat Yemenului racheta Mach 14 pe care a copiat-o în subsolul lor, producând o rachetă Mach 10 cu mult superioară oricărei rachete americane. Au folosit deja acest lucru împotriva Israelului.
Deci, chiar și un atac minim iranian va șoca armata israeliană, lumea și mai ales poporul Israel, pentru că văd toate acele avioane israeliene de neoprit anterior căzând în Golful Persic.
Să sperăm că israelienii nu încearcă să treacă peste nicio linie roșie iraniană în această săptămână.
Dacă o vor face, Iranul a spus că va elimina capacitatea Israelului de generare a energiei electrice, rafinăria lor, instalațiile de stocare a petrolului și acele platforme offshore de gaze naturale. Asta ar pune capăt Israelului așa cum îl știm noi. Fără electricitate și gaz pentru mașinile lor și motorină pentru camioanele lor. Israelul ar putea răspunde la un astfel de eveniment cu arme nucleare. Și asta ar fi foarte rău. Pakistanul ar fi dispus totusi să doneze o bombă cu hidrogen cauzei musulmane. Israelul este atât de mic încât sunt o țară de distrus cu doar o singură bombă.
Asta i-ar împinge pe israelieni să opteze pentru Samson, care ar fi să folosească acele submarine pe care le-a dat Germania pentru a începe un război termonuclear între Rusia și America.
Dacă evităm cel de-al treilea război mondial săptămâna aceasta, avem în continuare o linie roșie musulmană la nivel mondial, care este genocidul în curs împotriva oamenilor din Gaza și Liban.
Putin va găzdui Sudul Global, majoritatea națiunilor din Africa, Orientul Mijlociu, America Latină și Asia, la Conferința BRICS de la Kazan Rusia, în perioada 22-24 octombrie. Există un consens între ei că Israelul trebuie oprit.
Și există un alt consens în țările BRICS și în sudul global că trebuie să oprească SUA să ii fraudeze zilnic, oferindu-le bancnote din ce în ce mai lipsite de valoare a Rezervei Federale în schimbul resurselor și produselor lor.
În doar 3 zile săptămâna trecută, SUA a adăugat 345 de miliarde de dolari la datoria sa. America ar putea fi oprită înainte de sfârșitul anului 2025, când străinii aruncă dolari și obligațiuni de trezorerie americane și cumpără mărfuri.
Asta va reduce definitiv salariile americane cu 60%. Vorbiți despre Războiul Civil!
Putin ar putea obține un consens pentru a opri cu forță Israelul să comită Genocid ca mod de viață. Israelul are buncăre subterane adânci în Tel Aviv și Ierusalim. Două dintre rachetele ruse Avangard Mach 27 (20.000 MPH) cu un focos convențional s-ar îngrămădi suficient de adânc în aceste buncăre pentru a elimina conducerea Israelului, astfel încât Israelul să poată dezvolta noi lideri capabili să trăiască în lumea modernă și să trateze palestinienii ca ființe umane, un concept. prea departe pentru Bibi Netanyahu și cabinetul său criminal de război.
DIN NOU DESPRE MAREA SEPARARE TEHNOLOGICĂ
Autor: Dan Diaconu – https://gandeste.org/analize-si-opinii/dan-diaconu-din-nou-despre-marea-separare-tehnologica/133336
În urmă cu mai bine de 10 ani vorbeam despre separarea tehnologică și ce anume va presupune aceasta. Mulți îmi spuneau atunci că sunt nebun. După care a venit la putere Trump și a simțit că-i fuge pământul de sub picioare când a aflat de programul «Made in China», inițiat de Xi Jinping. Așa că a început să dea lovituri furioase companiilor tehnologice chineze. Atunci am repetat că se va produce o separare tehnologică, timp în care aceiași deștepți spuneau că, iată, vorbesc vorbe-n vânt întrucât China e pe cale de a fi distrusă de politicile lui Trump.
Între timp, practic printr-o lovitură de stat, Trump a fost înlăturat de la Casa Albă. Însă politica SUA față de China a rămas neschimbată. Ba, mai mult, chiar s-a accentuat. Rezultatul? Un fiasco! Pentru a înțelege, vă voi face un rezumat. Conform inițiativei «Made in China», țelul era ca în industriile cheie selectate, Imperiul Celest să fie prima sau între primele cinci țări la nivel mondial. Care-s industriile? Vi le enumăr acum: IT, robotică, energie verde/transport verde, echipamente aerospațiale, tehnologie maritimă, tehnologie feroviară, echipamente de putere, materiale noi, medicină și agricultură. În toate aceste domenii, înainte de 2015 China era un imitator al celor mari. Unde se află acum? În majoritatea domeniilor pe primul loc. Iar sancțiunile pare că au ajutat!
N-o să analizez fiecare caz în parte deoarece vreau să vă prezint o situație mult mai interesantă. Dar pentru aceasta este nevoie să ne uităm și la cealaltă „putere revoltată”, Rusia. Aici treburile păreau mult mai abrupte. Sectorul tehnologic rusesc era în pom, dependent aproape total de Occident. De aceea, la momentul sancțiunilor, treburile au devenit crâncene, întrucât rușii erau total dependenți – atât hardware, cât și software – de Occident. Sancțiunile i-au lovit în moalele capului, iar de salvat i-au salvat două elemente: în primul rând „nebunii” care continuaseră să studieze fenomenul tehnologic în esența sa, ba chiar să inoveze în domeniu, fără a fi sprijiniți de nimeni, iar de partea cealaltă importurile paralele (care au avut un procent covârșitor). După eforturi imense, Rusia a reușit să se autonomizeze din punct de vedere software 100%, iar din punct de vedere hardware undeva la 60%, cu mențiunea că acum orice restricție n-o mai afectează. Însă cu totul altceva e de urmărit aici.
Fotografia de moment e următoarea: Occidentul încă este liderul incontestabil pe plan tehnologic, însă nu va putea face față asaltului Chinei. Deja sunt vreo 3-4 producători care sunt extrem de aproape de realizarea litografelor UV, astfel încât China va fi total autonomă din punct de vedere tehnologic. Aici vorbesc despre tehnologia actuală de producție a circuitelor integrate, însă merită amintit și proiectul de utilizare a unui accelerator de particule pentru litografiere, proiect care va duce microelectronica în zone de nevisat până în urmă cu câțiva ani. Ceea ce vreau să subliniez este că Occidentul urmează să fie depășit de China deoarece stăpânirea tehnologiei actuale nu mai e atât de grea precum în trecut. Marea majoritate a informațiilor există, astfel încât, pur și simplu, oricine vrea, până la urmă face saltul.
Ceea ce mulți ar fi așteptat, nu s-a văzut încă. Probabil vă întrebați ce? În contextul sancțiunilor, cei mai mulți s-ar fi așteptat ca China să sară în ajutorul aliatului rus. Doar au anunțat-o în atâtea rânduri, iar întâlnirile dintre Putin și Xi sunt dintre cele mai cordiale. De ce nu s-a petrecut asta? Înainte de a vă da răspunsul vă voi spune doar că sunt o groază de firme chinezești importante – de exemplu Xiaomi – care și-au întrerupt relațiile comerciale cu Rusia de teama sancțiunilor. Ce se petrece?
La prima vedere vom putea spune că rusului îi este tras covorul de sub picioare de către chinezi. Doar că ați uitat un element esențial: i-ați văzut pe ruși solicitându-le chinezilor ajutorul? Tot ceea ce se petrece în relațiile comerciale din domeniul microelectronic între China și Rusia este o continuare a relațiilor de dinainte de sancțiuni. Rușii nu au cerut ajutorul nimănui? De ce? Pentru că nu vor să se afle la remorca unei alte puteri. Ceea ce s-a petrecut cu domeniul tehnologic după confruntarea din Ucraina a fost un duș rece din care au înțeles că, în lumea de azi, ori ești autonom tehnologic, ori nu mai ești! Așa că au început să-și reia producția internă.
O să râdeți: au făcut un litograf, dar care e capabil sa lucreze în tehnologia de …350 nm. Dumnezeule, Samsung și TSMC atacă tehnologia de 1 nm, ce realizare e asta? Pare o glumă bună. Știți cum se spune? Bun, prost, atâta timp cât îmi ține de foame și e făcut de mine e excelent! Cam ăsta ar fi răspunsul rușilor care-și propun, de exemplu, ca până în 2030 să ajungă la autosuficiență în tehnologia de … 14 nm. Adică de 14 ori mai înapoiați decât vor fi occidentalii în maxim 2 ani. Asta dacă rușilor le merge treaba. Despre ce e vorba, totuși?
De fapt rușii nu urmăresc un rol de lideri în tehnologia occidentală. Știu că nu au nicio șansă pe această iterație întrucât au început-o prost și nu de acum, ci din anii ’80! Dar, de asemenea, știu și că, dacă nu ești capabil să stăpânești cât de cât această tehnologie, ești pierdut. De aceea, în domeniul microelectronicii autosuficiența în domeniul de 20 nm este cât se poate de benefică. Da, știu, nu vor concura niciodată cu Huawei, Apple, Samsung la telefoane, dar dacă au nevoie de echipamente militare sau de tehnologie digitală de comunicație, își pot fi auto-suficienți în tehnologie de 20nm. Chiar dacă asta înseamnă tehnologie de (ante)penultimă generație.
Însă domeniul în care excelează rușii este ceea ce aș numi „cealaltă tehnologie”. Care-i aia? Ei bine, cea care urmează, care încă n-a ieșit la vedere și la al cărui start s-au așezat deja. Să vă dau un exemplu: recent, au ieșit la lumină cu un magnet 2D. E o tehnologie care e de-a dreptul uluitoare: un magnet care atrage doar obiectele perfect aliniate în plan cu el, fără a atrage nimic de deasupra sau de dedesubtul său. Primele descoperiri în domeniu au fost făcute prin 2017, dar rușii vin deja cu o tehnologie care poate produce la scară magneți 2D! Vi se pare o jucărie? Păi nu e, întrucât o asemenea „jucărie” se va afla la baza unor generații de circuite integrate care ar putea funcționa în tehnologie la nivel atomic. Acum vi se mai pare o jucărie? Nu mai vorbesc despre capacitatea ca, prin utilizarea unor asemenea magneți, să scalezi computerele cuantice.
Dar vă voi mai spune și altceva. Rușii progresează teribil într-un domeniu care poate părea arhaic, dar care nu și-a spus ultimul cuvânt în dezvoltarea omenirii: cel analogic. Simt cumva un zâmbet sarcastic? N-ar fi cazul! Să vă spun povestea: la Universitatea din Samara a fost prezentat un „computer fotonic”. Totul se învârte în jurul unui procesor fotonic construit experimental la universitatea menționată, iar testele reale ar urma să fie finalizate până la sfârșitul acestui an. Care-i relevanța mașinăriei? Păi, ca să vă dau un exemplu, este capabilă să recunoască forme cu o acuratețe sporită și cu o viteză de câteva sute de ori mai mare decât actualele sisteme bazate pe AI (rețele neuronale). Vi se mai pare o bagatelă? E o tehnologie analogică, portată în lumea digitală și capabilă să interfațeze cu aceasta. Aplicată inteligent ar putea oferi un „boost” teribil întregii zone AI! Domeniul analogic a fost lăsat în urmă de digital, dar vă spun că nu și-a spus ultimul cuvânt, iar limitele sale, pur și simplu, nu există! Analogicul este o iterație lăsată neterminată din punct de vedere tehnologic și care e preluată de ruși din mers.
Am amintit doar despre calculul cuantic, probabil singurul domeniu de viitor în care cele trei puteri ale lumii concurează umăr la umăr. Însă am ținut să vă fac un altfel de tablou pentru a înțelege cam pe unde ne situăm și ce anume ne va aduce ceea ce eu am numit „separarea tehnologică”. Așadar, care-i harta de moment?
Occidentul este puterea retardată/degenerată, cea căreia îi este furat de sub picioare domeniul tehnologic actual de către China. De ce se petrece asta? Pentru că Imperiul Celest are hotărârea și nebunia s-o facă. Rusia, de partea cealaltă, iterează pe analogic, fiind foarte aproape de o explozie aici. Vă spun că dacă reușește în domeniul comunicațiilor, va fi ceva atât de revoluționar încât tehnologia actuală ar fi precum calculatoarele-furnal ale anilor ’60 puse-n fața unui laptop performant al prezentului! Cu alte cuvinte, Rusia se dezvoltă într-o altă direcție, urmărind doar să țină pasul cu actuala iterație tehnologică digitală.
Ceea ce am spus până acum ne poate duce la ideea că Occidentul e mort? Într-o proporție de 60% da! Singura șansă a Occidentului ar fi dezvoltarea de la zero a unei tehnologii noi. E posibil așa ceva? Dacă ținem cont că absolut toată nebunia tehnologică pe care o trăim acum a fost gândită în anii ’50, iar de-atunci toate energiile au mers strict spre ducerea ei la îndeplinire, aș spune că nu. Dar cine știe ce surpriză ne poate aștepta după colț? Vom mai vedea.
Autor: Dan Diaconu
„Mircea Cartarescu este, de departe, cel mai important scriitor care a iesit din literatura postbelica. Exista la el amprenta geniului!” – Nicolae Manolescu
Ce droguri folosea Manolescu, securistul cand a scris imeptia asta?
Un scriitor genial este acela care prin scrisul lui ne aJuta sa vedem si sa pricepem Adevarul, ne ajuta sa ne educam, sa fim informati si instruiti. mai mandri de noi insine.
Ce are educativ Cartarescu in scrisul lui, care este doar o oglinda a Agiprop – propaganda criminala jidaneasca?
Manolescu, cu grija unui pedofil, il potejeaza si propteste pe Cartarescu ca acesta la randul sau sa il sprijine in schema jidaneasca.
N’a observat inca nimeni nemernicia?