–– Forwarded Message ––

Sent: Wednesday, April 17, 2013 8:57 AM
Subject: ZECE RĂZBOAIE = ZECE MINCIUNI MEDIATICE
ZECE RĂZBOAIE = ZECE MINCIUNI MEDIATICE
Fiecare război este precedat de o minciună răspândită abil prin mijloacele de comunicare în masă. Astăzi, aflăm că Statele Unite ale Americii amenință Venezuela și Ecuadorul. Mâine, Iranul. Poimâine, pe cine oare?… Să ne amintim de câte ori, aceleași State Unite, și prin aceleași mijloace, ne-au manipulat. Fiecare război important a fost „justificat” printr-un fapt abominabil, care mai târziu (mult prea târziu) s-a dovedit a fi o dezinformare, lansată în mod deliberat.Iată un scurt inventar:
1. Vietnam (1964-1975)
Minciună mediatică: Pe 2 și 3 august 1964, forţele militare ale Vietnamului de Nord au atacat două distrugătoare americane aflate în Golful Tonkin.
Ce am aflat ulterior: Acest atac nu a avut loc niciodată. A fost o invenție a Casei Albe. (Vezi anunțul mincinos al președintelui Lyndon Johnson aici:
http://www.youtube.com/watch?v=Dx8-ffiYyzA
Scop: Împiedicarea câștigării independenţei de către Vietnam şi menţinerea dominaţiei americane în zonă.
Consecinţe: Milioane de victime, malformaţii genetice (Agentul Orange) uriașe probleme sociale.
2. Grenada (1983)
Minciună mediatică: Mica insulă caraibiană a fost acuzată de construirea unei baze militare sovietice şi de punerea în pericol a vieților medicilor americani
.
Ce am aflat ulterior:
 Nici vorbă! Preşedintele american Reagan a inventat aceste pretexte.
Scop: Împiedicarea punerii în aplicare a reformelor sociale şi democratice ale prim-ministrului Bishop (mai târziu, asasinat). Reagan spunea: „Nu putem permite apaşilor comunişti să se infiltreze în grădina noastră…”
Consecinţe: Represiune brutală prin pușcași marini şi reinstaurarea controlului Washingtonului.
3. Panama (1989)
Minciună mediatică: Invazia puşcaşilor marini a fost făcută în scopul arestării preşedintelui Noriega, acuzat de trafic de droguri.
Ce am aflat ulterior: Noriega, care colaborase anterior cu CIA, ceruse drepturi depline asupra canalului Panama pentru ţara pe teritoriul căreia se afla, şi încetarea dreptului de folosință liberă al americanilor, ceea ce pentru SUA era intolerabil.
Scop: Menţinerea controlului american asupra rutelor maritime strategice
.
Consecinţe: Bombardamentele americane au ucis între 2 şi 4 mii de civili, fapt ignorat de mass media.
4. Irak (1991)
Minciună mediatică: Irakienii au distrus incubatoarele din maternităţile kuweitiene.
Ce am aflat ulterior: Știre inventată de agenţia de publicitate Hill & Knowlton, plătită în acest scop de Emirul Kuweitului.
Scop: Anihilarea opoziției Orientului Mijlociu faţă de Israel şi acordarea independenței acestuia de către Statele Unite.
Consecinţe: Nenumărate victime de război, după un embargou de lungă durată, care a interzis şi importul de medicamente.
5. Somalia (1993)
Minciună mediatică: Bernard Kouchner apare ca erou al unei campanii umanitare în Somalia.
Ce am aflat ulterior: Patru companii americane au cumpărat drepturile de exploatare asupra unui sfert din petrolul somalez.
Scop: Controlul militar al unei regiuni strategice.
Consecinţe: Incapabil să controleze regiunea, Washingtonul o menţine într-un haos total.
6. Bosnia (1992-1995)
Minciună mediatică: Ruder Finn şi Bernard Kouchner dezvăluie existența „lagărelor morții” în Serbia.
Ce am aflat ulterior:
Finn şi Kouchner au minţit. Lagărele respective cuprindeau prizonieri de război, ținuți acolo în vederea unor schimburilor ulterioare. Însuși preşedintele bosniac musulman Iţenegovic a recunoscut acest lucru.
Scop: Distrugerea Yugoslaviei socialiste, ultima rămasă pe listă, și a sistemului ei de siguranță socială, pentru a instaura, în schimb, controlul regiunii de către companiile multinaţionale, care să poată folosi liber rutele comerciale strategice, precum fluviul Dunărea și zona Balcanilor.
Consecinţe: Patru ani de măcel înfiorător pentru toate naţionalităţile (bosniaci, sârbi şi croaţi). Război provocat de Berlin și prelungit de Washington.
7. Iugoslavia (1999)
Minciună mediatică:
Sârbii au comis genocid împotriva albanezilor kosovari.
Ce am aflat ulterior: Pură invenţie a NATO, după cum a recunoscut chiar purtătorul de cuvânt oficial al NATO, Jamie Shea.
(Vezi aici documentarul „Înșelătoria lagărelor morții din Iugoslavia”:
http://vimeo.com/51240361#
Scop:
Instalarea unei baze militare în Kosovo; punerea Balcanilor sub controlul NATO și transformarea acestei organizații într-o poliție cu puteri discreționare, la nivel global.
Consecinţe:
2.000 de victime ale bombardamentelor NATO. Purificare etnică în Kosovo, pusă în practică de către UCK (Armata de eliberare din Kosovo) și legitimată de NATO.
8. Afghanistan (2001)
Minciună mediatică: Bush a vrut să răzbune atacurile din 11 septembrie 2001şi să-l captureze pe Bin Laden.
Ce am aflat ulterior:
Nu există nicio dovadă privind existența organizației teroriste Al-Qaida. Mai mult, talibanii se oferiseră să-l extrădeze pe Bin Laden.
Scop:
Controlul militar al Asiei Centrale, considerată regiune strategică, în vederea construirii unei conducte care să traverseze Afghanistanul, pentru a permite controlul rezervele de petrol din Asia de Sud.
Consecinţe:
Ocupaţie pe termen lung și creştere uriașă a producţiei şi traficului de opium.
9. Irak (2003)
Minciună mediatică:
Saddam posedă arme periculoase de distrugere în masă. Afirmație făcută de Colin Powell la Naţiunile Unite, cu prezentare de dovezi.
Ce am aflat ulterior:
Casa Albă a ordonat agenţiilor de spionaj falsificarea acestor rapoarte (vezi afacerea Libby) sau, pur şi simplu, fabricarea lor.
Scop:
Controlarea tuturor resurselor de petrol şi șantajarea rivalilor: Europa, Japonia, China…
Consecinţe: Irakul a fost scufundat în haos și barbarie, iar femeile irakiene au fost obligate să revină la starea anterioară, de supunere totală și obscura
ntism.
10. Venezuela – Ecuador (2008-)
Minciună mediatică:
Chavez sprijină terorismul, importă arme, este un dictator (motivul definitiv nu a fost încă stabilit).
Ce am aflat până în prezent:
Mai multe baloane mediatice au fost deja sparte. Printre acestea: Chavez trage în propriul popor, Chavez antisemit, Chavez militarist… Încercările de demonizare au continuat până în clipa morții sale (5 martie 2013). Succesorul său, Nicolas Maduro, şi-a exprimat dorinţa de a deschide o anchetă asupra morţii lui Chavez. Încă înainte de deces, Maduro a lăsat să se înţeleagă că „duşmanii istorici” ai ţării ar fi provocat şi cancerul conducătorului.
Scop:
Companiile multinaţionale din SUA vor să menţină controlul asupra petrolului şi celorlalte resurse sud-americane, temându-se de eliberarea socială şi democratică a Americii Latine.
Consecinţe:
Washingtonul duce un război generalizat pe continentul sud-american: lovituri de stat, sabotaj economic, șantaj, amplasarea de baze militare în apropierea resurselor naturale…
De ce nu vezi aceste imagini la TV? Data viitoare când mass media îți va spune că Hugo Chavez a fost un dictator, amintește-ți aceste imagini. Un număr estimat la 9 milioane de oameni au participat la funeraliile lui.
Trupele se trezesc (RO)
Hollywood și mașina de război (Hollywood and the War Machine) (RO)
Carl Boggs şi Tom Pollard, autori ai cărţii „The Hollywood War Machine: U.S. Militarism and Popular Culture”, se focalizează pe mariajul din interes dintre Hollywood şi Washington şi descriu modul în care sunt fabricate poveştile de către fabricanţii oficiali de mituri şi politicienii veroşi, în beneficiul preşedinţiei şi al guvernului:
„Fabricarea evenimentelor prin mass media şi manipularea conştiinţei populare au devenit componente integrante ale culturii politice americane şi se află în centrul tuturor intervenţiilor recente ale armatei SUA. Din ce în ce mai mult, implicarea mass media în minciunile, miturile şi denaturările guvernului şi-a adus contribuţia la legitimarea războiului drept mijloc de promovare a intereselor globale ale SUA. Jurnaliştii TV, radio şi din presa scrisă au devenit esenţiali în acest proces, popularizând, de regulă, aceste discursuri false, susţinând cadrul ideologic dominant şi nereușind să privească critic afirmaţiile oficialilor guvernului şi ai armatei. Cultura mass-media a evoluat într-un aparat de propagandă, în special pe tărâmul preocupărilor internaţionale, în care interesele corporatiste şi ale Pentagonului sunt capabile să creeze propria lor versiune a realităţii, pentru un public american deja înclinat să creadă discursurile triumfaliste”.
Citiți întregul articol aici.