Don profesor!

Despre Mihăiță, deci, ce scriau nemții:

În cartea lui Werner Maser Adolf Hitler, in cea de a 13-a ediție din 1996, găsim la pagina 232, fragmente dintr-o cuvîntare al lui Hitler de la sfârșitul lui martie 1942, intr-o adunare a ștabilor partidului nazist. Subiectul intervenției cancelarului german, ales prin sufragiu universal democratic, a fost „monarhia ereditară cauzatoare de degenerare”. Preluăm citatul cel mai interesant pentru noi, românii. Așadar, Hitler dixit:

„Care ar fi fost soarta României dacă regele de 21 de ani, Mihai, un tâmpit trăznet (blitzdumme) și total retardat (restlos verzogene), crescut muierește după dorința tatălui său, Carol II, ce s-ar fi întâmplat cu România dacă un asemenea rege nu l-ar fi avut alături pe mareșalul Antonescu?!…”

Mareșalul Erich von Manstein, recunoscut de toți istoricii militari ca unul dintre marii strategi din războiul al doilea mondial – de pildă planul atacării Franței a fost opera sa, în cartea de memorii Victorii pierdute (Verlorene Siege), ediția a 14-a 1993, la pag.287, povestește cum a petrecut sărbătorile de iarna în România invitat de Antonescu la casa sa din Predeal, 1942 spre 1943. Mareșalul neamț laudă intr-un mod nu prea des întâlnit la nemți tot anturajul antonescian și regal. O mică paranteză: nevasta mareșalului von Paulus, cel care a capitulat la Stalingrad, era româncă, născută Rosetti, iar fratele ei, maiorul Rosetti, era ofițerul de legäturä dintre Manstein și Antonescu.

Manstein fiind înainte de război atașat militar în Franța vorbea bine franceza și a fost impresionat de cunoștințele de politică militară chiar ale unor femei precum Veturia Goga, doamna Maria Antonescu sau regina mamä. „Însä o impresie penibilă prin indiferența sa o făcea tînărul rege, total neajutorat în felul său, pe care-l interesau numai automobilele și bărcile cu motor, lăsând impresia că este total străin de atribuțiile sale regale și că habar nu are cum ar trebui să se compoarte de exemplu la o inspecție de trupe, lucru ce oricum se petrecea foarte rar… Acela care l-ar fi văzut atunci pe regele Mihai, nici în ruptul capului nu i-ar fi trecut ideea că acest individ ar fi putut să aibe vreodată curajul să aresteze un om ca mareșalul Antonescu…”

Manstein a mai scris o carte, pe care n-o mai găsesc, cred că v-am dat-o mai de mult, împreună cu cea despre „vânătorul de naziști”, Simon Wiesenthal, evreul de la Viena, cu fundația sa, și care în vremea războiului nu a fost la Auschwitz, cum a pretins, ci a trăit la București, fiind informatorul ambasadei germane despre activitățile evreilor din București… În cartea respectivă, Manstein povestește cum a petrecut revelionul 1942/1943 la Peleș și cum, cu câteva minute înainte de ora 24, au venit chelnerii să toarne șampania, se ridicase toată lumea de la masă cu cupa plină, iar „tînărul rege, care, după protocol ar fi trebuit să țină un toast, se juca mai departe cu o miniatură de automobil pe masă și toată lumea, într-o liniște desăvârșită asculta mârâitul regal, imitând motorul de automobil: vvräääämmmm, vrääääämmmmm …”

 

Nikita Vlahos, august 2016