In disputa dintre profesorul Ion Coja si Dr. Napoleon Savescu a fost folosit si numele meu, fapt despre care nu am stiut nimic pana in urma cu vreo doua zile cand m-a sunat domnul Dr. Savescu sa ma intrebe daca stiu ceva despre afirmatiile prof. Coja. I-am raspuns ca nu stiu absolut nimic si ca nu mai sant in relatii bune cu prof. Coja. intr-adevar am avut o serie de discutii in contradictoriu pe teme lingvistice in legatura cu care nu am putut cadea de acord sub nicio forma si astfel relatiile noastre s-au intrerupt nu tocmai cordial. aflu de la el ca prof. Coja afirmase pe blogul sau ca el, Dr. Savescu m-ar fi plagiat, ceea ce m-a surpins, intrucat eu nu i-am vorbit profesorului niciodata despre acest lucru. Intr-adevar, profesorul Coja afirma acest lucru si Dr. Savescu imi cerea sa dezmint cele spuse de profesor. prin urmare, fara sa vreau sant nevoit prezint cele intamplate, intrucat, cosider ca adevarul nu trebuie tinut sub obroc. repet, eu nu am vorbit niciodata despre asta cu prof. Coja, intrucat de cate ori aveam ocazia sa stam de vorba aveam atatea de discutat, dar ulterior mi-am amintit ca dumneaului stia totul de la frate-meu Nechit si el absolvent de filologie, desi nu stiu ince termeni i-a prezentat cele intamplate. dupa ce am ajuns la New York am avut mai multe discutii cu frate-meu in care i-am prezentat teoria mea despre limba romana. intre timp eu am participat la mai multe congrese stiintifice. era intotdeuna la curent cu cercetarile mele. de aceea la un moment dat mi-a propus sa scriem impreuna o lucrare (despre limba romana), dar am refuzat. faptul ca am refuzat era o chestiune de principiu intrucat niciodata nu mi-a placut sa scriu ceva in colaborare, chiar daca acel cineva era foarte apropiat. in plus nu aveam pur si simplu nevoie de colaboarea sa sau a altcuiva. sincer sa fiu uitasem sau mai exact, timpul a asternut un strat de uitare peste niste fapte mai vechi, despre care nu mai voiam sa-mi mai amintesc. ideea ca limba romana are o componenta dacica mult mai mare decat se crede indeobste mi-a venit inca din vremea studentiei, adica prin 80-81, fapt care m-a facut sa plec din Tara si sa ma dedic acestei probleme pentru tot restul vietii, cu toate riscurile. in 1986 am ajuns la New York si am inceput imediat cercetarile. am gasit multe date care imi confirmau ipoteza, iar in toamna anului 1986 am tinut prima conferinta pe aceasta tema, dupa care au urmat mai multe prezentari la diferite congrese stiitifice la New York sau in alte parti, inclusiv la Sacred Heart University din Bridgeport. pe atunci eram singurul din Statele Unite care sustinea aceasta ipoteza,asta pe o perioada de cca 13-14 ani. in acea vreme nu auzise nimeni de dacologul Napoleon Savescu. mi-aduc aminte ca la ultimul congres de la Sacred Heart la care am participat, a fost si Dr. Savescu, dar nu a prezentat nimic. a recitat doar la modul retoric niste versuri parca (personale) si nimic la mult. din cate se putea vedea avea idei foarte vagi despre daci si despre istoria lor. asta era cred pe la mijlocul anilor ’90. abia in 1999 (cred) a aparut lucrarea Noi nu santem urmasii Romei a dr. Napoleon Savescu in care am descoperit idei pe care le prezentasem la diverse conferinte stiitifice si chiar paragrafe intregi sau altele pe care le discutasem doar cu frate-meu, dar el a refuzat sa admita ca ar fi avut vreun amestec in toata treaba asta. atunci am realizat ca facusem o greseala enorma ca nu-mi publicasem aceste studii, dar n-o facusem intrucat planuiam sa public ceva mai substantial. in acea perioada eram doctorand la City University of New York unde oricine prezenta o lucrare dadea tuturor participantilor cate un exemplar. acest procedeu l-am folosit si la conferintele pe teme romanesti, dar astfel nu am facut decat sa ma expun unui eventual plagiat fara sa-mi dau seama, ceea ce s-a si intamplat. mai tarziu, s-a dovedit ca Dr. Savescu se inspirase din lucrarile mele si cu concursul lui frate-meu asa cum mi-a confirmat chiar el cu putin timp inainte de a deceda. intrucat eu refuzasem sa scriu acea lucrare impreuna cu el, s-a adresat Dr. Savescu sa scrie impreuna o carte despre daci (intrucat de lingvisitca propiu-zisa nu mai putea fi vorba), mai exact el s-o scrie, dar sa o semneze impreuna cu Dr. Savescu, urmand ca Dr. Savescu sa-l remunereze si sa suporte costurile publicarii. Dr. Savescu care era deja la curent cu cercetarile mele s-a aratat incantat de idee cerandu-i sa-i prezinte un abstract al problemei ceea ce Nechit a facut, dupa care Dr. Savescu a spus ca nu mai este interesat, ca dupa vreo doi ani sa-i apara Noi nu santem urmasii Romei. vreo 7-8 ani frate-meu a tacut, iar cand mi-a spus acest lucru era distrus moraliceste atat din cauza atitudinii total necorespunzatoare a Dr. Savescu cat si pentru greseala facuta fata de mine. in acel moment am inteles totul, dar am preferat sa tac intrucat nu am vrut sa-l mai implic pe frate-meu. dupa aparitia lucrarii sale, Dr. Savescu a inceput congresele de dacolologie tinute in Tara. m-am inscris la primul congres cu entuziasm cu o lucrare de lingvistica, dar cand a fost sa o prezint dupa nu mai mult de 2 minute am fost intrerupt de chiar Dr. Savescu pe motiv ca trebuia sa luam pauza de masa. tin minte bine, era pe la ora 2. dupa pauza am fost amanat pana seara, astfel ca lucrarea mea nu am mai fost prezentata niciodata. atunci nu puteam sa inteleg de ce Dr. Savescu s-a purtat cu mine in acest fel pana cand frate-meu mi-a spus cele relatate mai sus. in plus, in acel moment am inteles ca Dr. Savescu nu are nevoie de oameni ca mine si ca atare nu am mai participat la niciunul din congresele de dacologie organizate de dummealui. nu am resentimente pentru tot ce s-a intamplat. nu am timp de asa ceva, dar fiind fortat de imprejurari am fost nevoit sa spun adevarul.

cu urari de bine tuturor,

MV