Domnule Coja, am citit ultima dvs. (re)postare in care scrieti:
„fostul disident Petre Mihai Băcanu, agent KGB activ și astăzi”
Si eu stiu ca inainte de arestarea sa, Petre Mihai Bacanu (ca si Dumitru Tinu de altfel) a fost agent al serviciilor sovietice. Dar un colonel SRI (pensionar acum) mi-a spus ca dupa 1990, Bacanu ar fi fost preluat de Mossad.
Un alt colonel, de politie de data aceasta (si el pensionar), mi-a spus ca in timp ce Bacanu se afla in arestul IGM, ar fi fost racolat ca informator.
In timp ce multi (nu numai de la „Romania libera”) scriau despre condamnarea nevinovatului Bacanu pentru specula cu masini (a fost condamnat pentru specula cu masini si nu pentru tradare pentru a se evita un conflict diplomatic cu URSS), Bacanu tacea chitic – vajnicul luptator (in principiu) antisecuritate a tacut si atunci cind presedintele completului de judecata care l-a condamnat, a fost numit in primii ani de dupa ’90 directorul Directiei consulare din MAE, functie in care nu ajungea daca nu ar fi fost de mult racolat de DIE (SIE). Il cunosc bine pe acesta si, intrucit nu am nimic sa ii reprosez, nu are rost sa ii dau numele.
In toamna anului 1996, l-am cunoscut pe Dumitru Puzdrea, care in acea perioada cocheta cu UDC-ul bunului meu prieten Ion Gitlan. Puzdrea se plingea de campania de presa dezlantuita impotriva sa de „Romania libera” pentru faptul ca a ridicat o cladire peste cele doua apeducte care alimenteaza cu apa Capitala. Campania nu urmarea informarea opiniei publice sau dezvaluirea unui abuz ci, dupa cum spunea Puzdrea, era modul prin care Bacanu il santaja sa dea mita pentru a nu mai scrie impotriva lui. Nu mai tin minte, dupa 20 de ani, amanuntele, dar Puzdrea mai spunea ca exact in aceeasi situatie se afla si o ruda a lui Bacanu, despre care desigur ca acesta nu scria.
La inceputul lui ’90, dupa ce Bacanu a fost anuntat printr-un telefon dat de Viorel Pascu, avocatul care il aparase, m-am dus la Casa Scinteii si i-am dat un articol intitulat „Mai sint demnitari de arestat” in care ma refeream la 4 demnitari din justitie si procuratura, cu motivele pentru care trebuiau arestati. Articolul nu a fost publicat. Alte articole i le-am dat raposatului Florin Gabriel Marculescu (cel care a fost dat afara din redactie impreuna cu Sorin Rosca Stanescu atunci cind colaborarea lor cu securitatea a devenit publica) – dar nici acestea nu au vazut lumina tiparului.
Apoi, m-am potolit in momentul in care un prieten care stia tot ce misca in tara, mi-a spus ca niciodata „Romania libera” si „Adevarul” nu vor publica nimic scris de mine si nici nu imi vor pomeni numele (romanii nu trebuiau sa afle despre mine). Este evident ca nu de la Moscova (care nu ma cunostea) venise directiva – teama de discursurile mele, tinute inainte de 1989, care puteau avea dupa 1990 un mare impact, Singura data cind in „Romania libera” mi-a aparut numele a fost in primavara anului 1995, dupa congresul PNL-CD, cind am fost ales secretar general – dar si atunci, desi ca pozitie, atributii si responsabilitati eram al doilea in partid, am fost mentionat ultimul, dupa presedinte si cei 6 vicepresedinti. Aceasta, in conditiile in care toti ziaristii stiau ca de fapt eu conduceam partidul, intrucit presedintele Niculae Cerveni era ori la parlament (unde era senator), ori la Baroul de avocati (unde era decan), ori la procese in Bucuresti sau in tara, ori in strainatate la congresele Uniunii Internationale a Avocatilor (in a carei conducere fusese ales), ori la sedintele CDR (acolo unde „democratul” ranchiunos Emil Constantinescu il rugase sa nu ma trimita niciodata intrucit, dupa ce ii cerusem schimbarea din fruntea Conventiei, nu mai suporta sa ma vada!).  
In ce priveste devastarea sediului „Romaniei libere” de catre mineri in iunie 1990, denuntata de Bacanu, aceasta este o minciuna care a avut rolul sa il victimizeze inca o data. Corneliu Vlad si o dactilografa, care erau de serviciu la redactie, au declarat la procuratura ca minerii au venit la Casa Scinteii, le-au spus sa isi opreasca aparitiile, dupa care au plecat fara sa intre in nici un birou.
Cam asta este ce imi amintesc acum despre acest personaj sinistru, care a avut un rol distructiv mult mai mare decit se stie sau se crede asupra viitorului Romaniei.

DAN CRISTIAN IONESCU